Sunteți pe pagina 1din 15

STUDIU INDEPENDENT

Tema: Importanța Amprentelor


A elaborat: Aconi Maria
Conducător științific: Cojan Constantin
CUPRINS:
• Noțiune și evoluție

• Amprenta digitală și personalitatea

• Dactiloscopia

• Adermatoglifia

• Proprietăți ale desenelor papilare

• Modul de formare a urmelor papilare și structura acestora

• Clasificarea desenelor papilare

• Când au fost folosite pentru prima dată amprentele la identificarea infractorilor

• Amprentele digitale și sistemul biometric de identificare

• Amprentele digitale și medicina legală

• Bibliografie
Noțiune și evoluție

• Amprenta digitală este urma pe care o lasă vârful unui deget pe o


suprafață și care redă desenul proeminențelor și al adânciturilor din
această zonă.

• Amprentele digitale încep să se formeze în perioada intrauterină, în cea


de-a 13-a săptămână de sarcină, acest proces încheindu-se în cea de-a
17-a săptămână, iar forma lor depinde de numeroși factori, printre care
ritmul de creștere al degetelor, alimentația fetusului, presiunea sangvină,
ceea ce face ca nu numai fiecare individ, ci și fiecare deget să aibă propria
amprentă.

• Proeminențele și pliurile dermice au fost descrise, pentru prima dată, în


secolul al XVII-lea, de către botanistul englez Nehemiah Grew.
Amprenta digitală și
personalitatea

Amprenta digitală poate


oferi informații prețioase despre
profilul psihologic al unei
persoane (mai ales, amprenta
degetului mare), la modul
general, ca predispoziție, având
în vedere irepetabilitatea
desenului din vârful degetelor,
dar și faptul că acestea, până la
sfârșitul vieții, nu se schimbă
Utilizarea impresiunilor digitale are ca scop:

Dactiloscopia
identificarea persoanei care îşi ascunde identitatea,
prin compararea amprentelor papilare cu impresiunile
din fişele dactiloscopice (dacă este recidivist);

identificarea persoanei care a lăsat o urmă papilară la


locul faptei, prin compararea cu impresiunile persoanei
suspecte;

identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută;

compararea impresiunilor digitale descoperite în mai


multe locuri, pentru stabilirea autorului comun.
Adermatoglifia

• Cercetătorii au descoperit recent o mutaţie genetică ce poate genera o


boală foarte rară, adermatoglifie, care se manifestă prin lipsirea
individului de orice fel de amprente.

• A fost investigată o familie de elveţieni ce sufereau de adermatoglifie.


Toţi cei afectaţi prezentau absenţa amprentelor încă de la naştere,
această absenţă fiind asociată cu un număr redus de glande
sudoripare. Printr-o analiză genetică asupra membrilor familiei afectaţi
şi a celor sănătoşi, s-a descoperit că boala este cauzată de gena
SMARCAD1.
Proprietăți ale
desenelor papilare Unicitatea

Imuabilitatea
Fixitatea şi
inalterabilitatea
Varietatea
• Modul de formare a • Structura desenului
urmelor papilare papilar
• Amprentele mulate • Zona bazală

• Amprentele vizibile (care pot fi • Zona centrală


pozitive sau negative)
• Zona marginală
• Amprentele invizibile (latente)
Clasificarea desenelor papilare
Când au fost folosite pentru prima dată amprentele
la identificarea infractorilor

Amprentele au fost folosite ca mijloc de identificare încă de


acum 2.000 de ani;

Amprentele au fost folosite pentru prima oară oficial în Europa


pentru identificarea prizonierilor, în 1858;

În aceeaşi perioadă, anii 1880, Sir Francis Galton a creat un


sistem de clasificare al amprentelor;

Primul birou de stocare a amprentelor a fost înființat la Londra în 1901


și primii criminali identificaţi și arestați în urma amprentelor au fost
Alfred și Albert Stratton în1905.
Amprentele digitale
și sistemul biometric
de identificare

Biometria - complex de
metode automatizate ce sunt
destinate identificării unei
persoane folosind
caracteristici biologice
(amprenta, faţa, irisul, retina)
sau comportamentale (vocea,
scrisul, mersul) ale acesteia
care o caracterizeaza în mod
unic.
Amprentele digitale și medicina legală

Identificarea persoanei decedate include următoarele etape principale:

• Determinarea semnelor care caracterizează particularităţile individuale


ale cadavrului;

• Căutarea pe baza datelor obţinute a persoanelor dispărute;

• Depistarea unor caractere particulare care coincid cu cele ale


persoanelor dispărute;

• Determinarea identităţii dintre cadavrul cercetat şi persoana care este


căutată.
Lucrări citate

• Lazăr Carjan, Compediu de criminalistică, ediția aII a,Editura Fundației România de


mâine, 2004;

• Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Ed. Universul juridic,Bucureşti, 2002;

• Sarah Hoit, The Genetics of Dermal Ridges, 1968;

• Lidia Cotuţiu, Dermatoglifele în practica medicală și judiciară, 1988;

• Ioan Cristian Botea, Cooperarea transfrontalieră prin schimbul reciproc de date despre
amprente, București,2012;

• Andre A. Moenssens Chilton, Book Company ,Fingerprint Techniques, 1971;

• Судебно-медицинская казуистика / Попов В.Л. — 1991;

• Gheorghe Baciu, Curs de medicină legală, Chișinău, 1995


Vă mulțumesc pentru atenție!

S-ar putea să vă placă și