STILUL DIDACTIC

DEFINIRE, TIPOLOGIE ȘI
CARACTERISTICI
 Stilul didactic poate fi definit ca un model
de comportament relativ stabil, ce caracterizează
activitatea unui invațător sau profesor și care se
obiectează în anumite practici tipice de instruire si
educatie.
 Combinând criteriile utilizate de către Weber și Bennet
pedagogul român Dan Potolea elaborează o tipologie
bidimensională axată pe cinci indicatori fundamentali:
1.Accente cognitive – epistemologice( importanța acordată
de profesor informațiilor).
2.Particularitățiile procesului de comunicare( claritate
organizare coerentă).
3.Gradul de dirijare a activității de învățare a elevilor
(activitatea elevilor este riguros dirijată ).
4.Natura comportamentelor social –afectiv ,pozitive si
negative ( capacitatea de interacțiune socială, apropiere sau
distanță afectivă).
5.Dimensiunea metodică (activității frontale )
 Ca și în alte tipuri de activități ,stilurile imprimă
activității instructiv educative o notă de originalitate și îi
conferă un plus de eficiență.Acestea ar fi :
socioafectivitatea, creativitatea si rigurozitatea acțiunii
de predare.
Adriana Lie (1999) delimiteaza următoarele trei
paradigme : ideografică ,nomotetică ( centrată pe
normativitatea pedagogică), ideotetică (mixtă
,integratoare).
 Astfel în practica școlară dincolo de prezența
stilurilor cu carecter particular , adică a stilurilor
divergente , se pot identifica tot atâtea de multe
stiluri comune sau convergente.
 Profesorul Ioan Cerhigt a prezentat următoarele
stiluri :
*academic sau discursiv ( centrat pe transmitere)
*rational (bazat pe argumentație științifică și evaluare
semantică),intuitiv
*inovator (cu deschidere spre nou,creație)
*informator/formativ (centrat pe dezvoltarea
personalității elevilor)
*productiv bazat pe gândire divergentă
*profund/superficial
*expozitiv/socratic
*descriptiv/dialectic
*analitic/sintetic
*autoritar
*imperativ
*afectiv sau empatic
*axat pe profesor /elev
*elborat/neelaborat
*motivant
*vechi
previzibil/imprevizibil
 In contextul aptitudinii si vocației didactice se
desprind anumite caracteristici specifice
profesiei de profesor,cum ar fi : interesul pentru
profesie,capacitatea de comunicare, pregătirea
psihopedagogică temeinică,cultura generală
bogată ,dragostea pentru tineri și semeni,tactul
pedagogic,profilul uman.
 Cea mai importntă funcție pentru activitatea
didactică este cea de comunicare,de aceea predarea
se integrează ca activitatea didactică în cadrul
comunicării didactice.    Predarea este o
componenta a procesului de invatamant in
interactiune cu alte componente – invatarea si
evaluarea.
         
 Pregatirea de specialitate,dimensiunea  psihologica  si
cea  pedagogica  se  structureaza in sistemul unitar al
personalitatii psihice didactice, care numai in aceasta
configuratie conduce la succese notabile in actul educational.
Vă mulțumesc pentru atenție.