COLEOPTERA - Cetoniidae

GÂNDACUL PĂROS - Epicometis hirta Poda

Biologie şi ecologie. Are o generaţie pe an şi

iernează ca adult în lojile pupale în sol.

Plante gazdă şi mod de atac. Specie polifagă. Adulţii atacă florile diferitelor
specii de plante ierboase şi lemnoase.
Primăvara devreme se hrănesc cu florile unor crucifere (rapiţă, muştar etc.) sau
ale unor arbori cu înflorire timpurie (salcie, corn etc.). Ulterior, pe măsură ce
înfloresc pomii trec pe florile acestora.
La pomi adulţii rod staminele, pistilul, ovarele şi petalele. În anii de invazie pot
compromite recolta de fructe.
Atacă de asemenea cerealele (grâu, orz etc.) şi viţa de vie.
 Combatere.
 Metoda mecanică de adunare a adulţilor, prin scuturarea pomilor dimineaţa, pe
prelate şi cearceafuri, se practică foarte puţin pe pomii răzleţi ai gospodarilor.
 În producţie, pe suprafeţe mari, se recomandă tratarea pomilor înaintea înfloritului,
cu diferite insecticide selective.

COLEOPTERA - Brachyderidae
GĂRGĂRIŢA MUGURILOR - Sciaphobus squalidus Gyll.
COLEOPTERA - Curculionidae
GĂRGĂRIŢA FLORILOR DE MĂR - Anthonomus pomorum L.

Biologie şi ecologie. Gărgăriţa florilor de măr are o singură generaţie pe an şi

iernează în stadiul de adult în crăpăturile scoarţei arborilor, pe sub frunzele căzute
uneori şi la baza copacilor.
Plante gazdă şi mod de atac. Gărgăriţa florilor de măr atacă speciile de măr cultivate şi sălbatice;
uneori părul şi păducelul.
Adulţii hibernanţi se hrănesc cu mugurii foliari şi florali în care rod mici cavităţi. Noii adulţi atacă
frunzele, rozând una din epiderme şi parenchimul. Frunzele atacate capătă un aspect reticulat.
Larvele se dezvoltă în interiorul bobocilor florali, consumând pistilul, staminele etc. Bobocii
atacaţi nu se mai decshid, se brunifică, se usucă şi rămân agăţaţi pe ramuri, fiind cunoscuţi în
popor sub numele de „cuişoare”. Pagubele produse de acestă insectă în livezile de meri, în
regiunile submontane, pot ajunge până la 70-80%.
Combatere.
Măsurile de igienă culturală ca: tăierea ramurilor uscate, răzuirea tulpinilor şi a ramurilor
groase şi distrugerea lor prin ardere contribuie în mare măsură la diminuarea populaţiei
hibernante.
Ca măsuti mecanice se recomandă antonomajul şi folosirea brâielor capcană. Antonomajul
constă în scuturarea gărgăriţelor din pomi pe prelate, în cursul dimineţilor (între orele 7-10) şi
distugerea lor. Această lucrare se execută devreme, în perioada umflării mugurilor şi se repetă
de 3-4 ori, timp de 2-3 săptămâni. Brâiele capcană sunt folosite la capturarea noilor adulţi în
perioada retragerii în estivaţie; ele se instalează către sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie,
în jurul trunchiurilor şi a ramurilor mai groase ale pomilor. Brâiele se distrug toamna târziu,
prin ardere.
Pe cale chimică această insectă se combate prin stopiri cu insecticide la aparitia adultilor
hibernanti.
GĂRGRIŢA MUGURILOR DE PĂR - Anthonomus pyri Koll.
COLEOPTERA - Scolytidae
CRAIUL SCOARŢEI - Scolytus rugulosus Mull.

Biologie şi ecologie. Are 1 – 2 generatii/an. Iernează

ca larvă în ultima vârstă în galerii, sub scoarţa
arborilor.
CARIUL LEMNULUI - Anisandrus dispar F.

Biologie şi ecologie. Are o singură generaţie pe an,

ierneaza ca adult, obişnuit în colonii, de regulă în
galeriile materne din lemn; uneori iernează şi sub
frunzele uscate.
HYMENOPTERA - Cephidae
VIESPEA PĂRULUI - Janus compressus F.

Biologie şi ecologie. Viespea părului are o singură

generaţie pe an şi iernează ca larvă, în ultima
vârstă, într-un cocon pergamentos, în interiorul
lăstarilor de păr.

Femela fecundată perforează cu ajutorul

ovipozitorului scoarţa lăstarilor şi depune din loc în
loc, în spirală, câte un ou, în fiecare perforaţie. După
2-3 săptămâni, cât durează incubaţia, apar larvele
care se dezvoltă în interiorul lăstarilor, unde se
hrănesc cu măduva. La încheierea dezvoltării fiecare
larvă, sub un dop făcut de ea din rumeguş şi
excremente, îşi confecţionează coconul de iernare.
Plante gazdă şi mod de atac. Atacă părul, rareori
mărul şi gutuiul. Vătămările sunt produse de
aduluţi în timpul pontei şi de larve care rod galerii
în lăstari pe o distanţă de 12-15 cm. Din cauza
atacului lăstarii se înnegresc şi se usucă. Pagube
mai mari se înregistrează în pepiniere şi plantaţiile
tinere.

Combatere. Tăierea şi arderea

lăstarilor atacaţi, uşor de
realizat la pomii răzleţi.
În livezile mari se recomandă
aplicarea de tratamente
chimice, în timpul zborului
maxim al viespilor, înainte de
pontă, cu diferite insecticide .
HYMENOPTERA - Tenthredinidae
VIESPEA MERELOR - Hoplocampa testudinea Klug

Biologie şi ecologie. Această viespe are o

singură generaţie pe an şi iernează ca larvă
în ultima vârstă, în interiorul unui cocon, la
5-15 cm adâncime.
Combatere.
Strângerea şi adunarea fructelor atacate înainte de părăsirea lor de către larve.
Tratarea solului în jurul pomilor cu diferite insecticide granulate pentru distrugerea
adulţilor la ieşirea din sol.
Aplicarea unui tratamente în zilele imediat următoare scuturării petalelor în proporţie de
75-80% cu diferite insecticide.

VIESPEA PERELOR - Hoplocampa brevis Klug

Biologie şi ecologie. Are o singură generaţie pe an.

Iernează ca larvă în ultima vârstă într-un cocon în
sol, la adâncimea de 2-8 cm.
LEPIDOPTERA - Cossidae
SFREDELITORUL TULPINILOR - Cossus cossus cossus L.

Biologie şi ecologie. Prezintă o generaţie la 2

ani. Iernează ca larvă în galerii.
Combatere.
Curăţirea scorţei uscate, tăierea ramurilor uscate, tăierile de fructificaţie, folosirea
îngrăşămintelor, executarea cu regularitate atratamentelor chimice etc., asigură o
dezvoltare viguroasă a arborilor şi o rezistenţă mai mare la atacul sfredelitorului tulpinilor.
La tacuri izolate, omizile din galeriile superficiale pot fi distruse fie meacnic, cu ajutorul
unei sârme flexibile de oţel, fie chimic, prin asfixiere, introducând în galerii tampoane de
vată sau câlţi, îmbibate cu sulfură de carbon sau benzină.
Ca tratamente chimice, în regiunile de invazie, se recomandă stropirea tulpinilor şi a
ramurilor mai groase ale pomilor, în perioada pontei şi apariţiei larvelor. Tratamentele se
aplică de 2-3 ori pentru a se obţine o eficacitate bună.
Monitorizarea plantațiilor cu ajutorul capcanelor feromonale AtraCOSSUS.
SFREDELITORUL RAMURILOR - Zeuzera pyrina L.

Biologie şi ecologie. În ţara noastră, sfredelitorul

ramurilor are o generaţie la 1-2 ani în funcţie de
condiţiile climatice. Iernarea are loc în stadiul de
larvă în galeriile din ramuri şi tulpini.
Plante gazdă şi mod de atac.
Specie polifagă, frecventă pe
diferite specii de arbori fructiferi,
ornamentali şi forestieri. Atacuri
mai mari se înregistrează la măr,
păr, cireş, tei, ulm, frasin,
mesteacăn, liliac etc.
Ramurile atacate se vejtejesc şi se
usucă. Pomii atacaţi se debilitează.
LEPIDOPTERA - Gracillariidae
MOLIA MARMORATĂ A MĂRULUI - Phyllonorycter blancardella F.

Biologie şi ecologie. În ţara noastră

molia marmorată are 3 generaţii pe
an şi iernează ca pupă, în interiorul
galeriilor, în frunzele căzute.
Plante gazdă şi mod de atac. Larvele rod galerii în celulele epidermice şi ţesutul lacunar ale
frunzelor. Iniţial galeria, săpată de o larvă, descrie conturul unui oavl neregulat. Ulterior
larva roade galerii sinuoase în interiorul ovalului, consumând complet conţinutul acestuia.
Concomitent cu creşterea larvei galeria se măreşte, iar în dreptul ei epiderma superioară
apare puţin bombată cu mezofilul ros punctiform sub formă de mozaic; epiderma inferioară
rămâne intactă şi devine transparentă ca o pieliţă. În anii de invazie pe o frunză se pot găsi
până la 20-30 de galerii.
Combatere.
Această molie în prezent se combate numai prin măsuri chimice. Întrucât larvele au un
mod de viaţă ascuns (între cele două epiderme ale frunzei) acestea sunt îndreptate în
principal împotriva adulţilor şi într-o oarecare măsură şi contra larvelor.
Tratamentele chimice se fac la avertizare, momentele optime de aplicare stabilindu-se
după dinamica zborului fluturilor determinată cu ajutorul capcanelor cu feromonul
sexual AtraBLANC.
 LEPIDOPTERA - Yponomeutidae
MOLIA FRUNZELOR DE MĂR - Yponomeuta malinellus Zell

Biologie şi ecologie. Molia frunzelor de măr are o

generaţie pe an şi iernează ca larvă de vârsta I sub
scutul protector care acoperă ponta (ouăplacă).

Ponta este acoperită cu o substanţă secretată de glendele anexe, care se întăreşte

în contact cu aerul şi formează scutul protector-ouăplacă.
Plante gazdă şi mod de atac. Specie monofagă,
dăunătore la măr. Atacă mugurii şi în special
frunzele. Larvele la început rod galerii în
parenchimul dintre cele două epiderme, iar apoi
scheletuiesc frunzele la dăpostul cuiburilor din fire
de mătase din vârful lăstarilor. În anii de invazie
merii pot fi complet defoliaţi.

Combatere. Adunarea şi distrugerea cuiburilor cu larve la apariţia lor. Pe cale chimică dau
rezultate bune tratamentele de iarnă şi de vară.
LEPIDOPTERA - Toticidae
MOLIA COJII FRUCTELOR - Adoxophyes orana F.R

Biologie şi ecologie. În condiţiile țării noastre prezintă

două generaţii pe an. Iernarea are loc în stadiul de
larvă de vârstele a II a şi a III a şi chiar a IV a într-un
cocon alb, în crăpăturile scoarţei, în rugozităţile de la
baza mugurilor şi pe sub frunzele uscate.
Plante gazdă şi mod de atac. Specie polifagă.
Larvele pătrund în interiorul mugurilor şi se hrănesc cu
conţinutul lor, fără a produce daune importante. Cel
mai periculos este atacul larvelor generaţiei I. Acestea
atacă frunzele, pe care le scheletuiesc şi fructele tinere,
cărora le rod învelişul; cel mai puternic atac este al
larvelor de vârsta a IV a. Larvele tinere ale generaţiei a
II a (hibernantă) atacă la fel ca cele ale primei generaţii.
Combatere.
Tratamentele chimice, aplicate în perioadele optime, dau rezultate foarte bune.
Un tratament se aplică împotriva larvelor hibernante, la părăsirea adăposturilor de iernare,
când începe decshiderea mugurilor de rod.
Alte 2-3 tratamente se recomandă împotriva larvelor generaţiei de vară: primul se aplică
la începutul ecloziunii acestora, iar următoarele la intervale de 6-8 zile.
Monitorizarea zborului cu ajutorul feromonului specific AtraRET permite în prezent
avertizarea tratamentelor în funcţie de dinamica zborului masculilor.
LEPIDOPTERA - Tortricidae
VIEMELE MERELOR - Cydia (Cydia) pomonella L.
Biologie şi ecologie. Are 2 generaţii pe an. În regiunile din câmpia
Dunării poate avea şi o a III a generaţie incompletă. Iernează ca
larvă în ultima vârstă, într-un cocon de mătase adăpostit sub
scoarţa exfoliată şi în crăpăturile aesteia, pe tulpini şi pe ramurile
mai groase, în diferite locuri de păstrare ale fructelor etc.
Primăvara, în luna aprilie, când bobocii de măr se colorează, larvele
se transformă în pupe, iar fluturii apar după 8-10 zile, obişnuit în
prima jumătate a lunii mai. Începutul zborului coincide fenologic cu
înflorirea merilor. Apariţia adulţilor este eşalonată şi se prelungeşte
uneori către sfârşitul lunii iunie. Zborul maxim se înregistrează către
sfârşitul lunii mai. Copulaţi are loc către mijlocul lunii mai, iar ponta
începe din a doua jumătate a lunii mai.
Ouăle sunt depuse izolat pe frunze şi pe fructe, când fructele au mărimea unei alune. O femelă
depune în medie 80-100 ouă, maxim până la 300 ouă.
Incubaţia durează 5-23 zile, în funcţie de temperatută şi umiditate. Larvele apărute pătrund în
fructe, adesea prin regiunea caliciului şi cea a pedunculului, rozând galerii spre regiunea centrală
unde se hrănesc cu endospermul seminţelor. După ce distrug seminţele dintr-un fruct, larvele
migrează în altul, astfel că o singură larvă poate ataca până la 4-6 fructe. Dezvoltarea larvară
durează 24-30 zile. La încheierea dezvoltării, larvele părăsesc fructele şi se retrag în scoarţa
exfoliată a tulpinilor sau pe sub frunzele căzute, unde îşi confecţionează câte un cocon din fire
mătăsoase şi se transformă în pupe.
Combatere.
Măsurile mecanice: răzuirea trunchiului şi ramurilor mai groase, iarna sau primăvara devreme,
de scoarţa exfoliată, de licheni şi de muşchi, adunarea fructelor viermănoase zilnic, mai ales la
generaţia I şi capturarea omizilor cu ajutorul brâielor capcană în perioadele retragerii lor pentru
împupare şi iernare.
Avertizarea tratamentelor cu ajutorul capcanelor cu feromonul AtraPOM (o capcană la hectar,
capcanele fiind repartizate uniform în plantaţie, la distanţe de ninimum 50 m între ele. PED = 4-
5 capturi/ha/săptămână la G1 şi 2-2,5 capturi/ha/săptămână la G2. Tratamentele se vor aplica în
săptămâna imediat următoare celei în care s-a depăşit pragul de captură.
Măsuri chimice. Se recomandă 1-2 tratamente pentru generaţia I, aplicate în perioada mai-
iunie, şi 2-3 tratamente pentru generaţia a II a, aplicate în lunile iulie-august. În alegerea
insecticidelor pentru tratamente se va ţine seama de generaţie, faza de coacere a fructelor şi de
timpul de pauză.
Măsuri biologice. Pe cale biologică viermele merelor se combate prin folosirea
biopreparatelor, a viespilor ouăfage şi a feromonilor sexuali.
LEPIDOPTERA - Lasiocampidae
INELARUL - Malacosoma neustria L.

Biologie şi ecologie. Inelarul are o singură

generaţie pe an. Iernează în satdiul de ou,
pe ramurile tinere ale pomilor şi arborilor.
Plante gazdă şi mod de atac. Insectă
polifagă, extrem de dăunătoare arborilor
forestieri şi pomilor fructiferi. Larvele
inelarului atacă frecvent în livezile din
preajma pădurilor la măr, prun, păr etc.
La apariţie, larvele se hrănesc cu muguri
şi flori, apoi atacă frunzele, pe care le rod
complet.
Combatere.
 Tăierea ramurilor cu ouă şi distrugerea lor.
 Ca măsuri chimice se recomandă tratamente de iarnă pentru distrugerea ouălor.
Primăvara, la apriţia larvelor, se execută tratamente cu aceleaşi produse ca la alte
specii de omizi defoliatoare.
LEPIDOPTERA - Lymantriidae
FLUTURELE CU VÂRFUL ABDOMENULUI AURIU - Euproctis chrysorrhoea L.

Biologie şi ecologie. Are o singură generaţie pe an şi iernează ca larvă de

vârstele a II a şi a III a în cuiburi formate din frunze, înfăşurate cu fire de
mătase, fixate pe vârfurile ramurilor.
Plante atacate şi mod de atac.
Specie polifagă, larvele atacă
diferiţi pomi şi arbuşti fructiferi
(măr, păr, cireş, vişin, prun etc.),
precum şi arbori forestieri
(stejar, ulm, frasin etc.). Pagube
mari produc larvele hibernante,
care pot desfrunzi complet
pomii.

Combatere.
Adunarea cuiburilor cu larve în
tipul iernii şi arderea lor.
Primăvara, la apriţia larvelor, se
vor aplica tratamente cu diferite
produse insecticide.
 LEPIDOPTERA - Lymantriidae
OMIDA PĂROASĂ A STEJARULUI - Lymantria dispar dispar L.

Biologie şi ecologie. Omida păroasă a stejarului are o

singură generaţie pe an. Iernează în stadiul de ou, cu
embrionul format, pe scorţa arborilor.
Combatere.
Distrugerea pontelor de pe trunchiuri prin
răzuire sau ungerea pontelor cu petrol etc.
Primăvara la apariţia omizilor, se aplică
stropiri cu insecticide organofosforice şi
piretroizi de sinteză. Se pot folosi, de
asemenea, biopreparatele bacteriene.
LEPIDOPTERA - Arctiidae
OMIDA PĂROASĂ A DUDULUI - Hyphantria cunea Drury

Biologie şi ecologie. Are 2 generaţii pe an și iernează în

stadiul de pupă, în crăpăturile scoarţei, în scoarţa exfoliată
sau în scorburile copacilor, pe garduri etc., uneori şi la o
mică adâncime în sol.
LEPIDOPTERA - Pieridae
NĂLBARUL SAU ALBILIŢA - Aporia crataegi crataegi L.

Biologie şi ecologie. Are o generaţie pe an. Iernează

în stadiul de larvă de vârsta a III a, în cuiburi formate
din frunze uscate şi înfăşurate în fire de mătase.
Aceste cuiburi, în interiorul cărora se pot găsi între
10-25 larve, rămân atârnate peste iarnă pe ramurile
pomilor.
Plante gazdă şi mod de atac. Omizile acestei specii sunt polifage, atacând un număr mare
de pomi fructiferi ca: mărul, părul, prunul, caisul, piersicul, corcoduşul erc. Omizile rod
mugurii foliari şi florali, florile şi frunzele. Pagube mari produc omizile primăvara, când rod
mugurii şi frunzele tinere, aproape în întregime. La inavzii mari, livezi întregi pot fi
desfrunzite, ceea ce contribuie la diminuarea producţiei de fructe.

Combatere.
 Adunarea şi distrugerea cuiburilor de hibernare a omizilor, toamna după căderea
frunzelor sau în timpul iernii.
Primăvara timpuriu, la apariţia omizilor hinernante, se vor executa trataemnte cu
produse organofosforice, piretroizi de sinteză etc. sau cu biopreparate bacteriene, la fel
ca şi la alte omizi defoliatoare.
 LAGOMORPHA - Leporidae
IEPURELE DE CÂMP - Lepus europaeus Pall.

Biologie şi ecologie. Iepurele de câmp se înmulţeşte

obişnuit de 3 ori, uneori chiar şi de 4 ori, pe an. La
fiecare fătare naşte câte 2-4 pui. Prima fătare are loc în
luna aprilie, a doua în iunie-iulie, iar a treia în august-
septembrie.
Combatere.
Pepinierele să fie împrejmuite cu garduri înalte (de 2 m) pentru a se împiedica
pătrunderea iepurilor, iar tulpinile pomilor din plantaţiile tinere se vor înveli cu materiale
de protecţie (tulpini de floarea soarelui, coceni de porumb, stuf, carton etc.).
Pe suprafeţe mari se pot folosi cu rezultate foarte bune produsele repelente.