Microbiologia reprezintă o ramură a biologiei, care se ocupă cu studiul
microorganismelor unicelulare, invizibile cu ochiul liber (ciuperci microscopice, alge, bacterii, virusuri, protozoare) şi influenţa acestora asupra oamenilor şi a altor organisme. Microbiologia medicală studiază problemele de sistematică, nomenclatură și clasificare a microorganismelor patogene pentru om, morfologia, fiziologia, genetica, rolul lor în etiologia și patogenia bolii infecțioase, și elaborează procedee de diagnosticare a lor în laborator, de terapie specifică și profilaxie. Generalități Microbiologia medicală are ca obiective principale de cercetare :
- relațiile dintre microorganisme si gazda lor umana;
- capacitățile antiinfecțioase ale gazdei;
- principiile si metodele de diagnostic etiologic al infecțiilor;
- bazele terapiei antimicrobiene;
- bazele profilaxiei antimicrobiene. Scurt istoric Istoria microbiologiei ar putea fi stucturata în patru etape, și anume:
1. Perioada morfologică (are loc acumularea un material vast privind caracterele
şi răspândirea în natură a microorganismelor)
2. Perioada fiziologică (L. Pasteur: prepararea vaccinurilor contra antraxului,
turbarii, holerei; sustine necesitatea sterilizarii instrumentelor, bandajelor; R. Koch: introducerea mediilor de cultura solide; izolare agent antrax, tbc; elaborare teoriei despre rolul etiologic al mi/o in bolile infectioase (postulatele lui Koch) 3. Perioada imunologică (Ilia Mecinicov: a demonstrat capacitatea de fagocitoză; Paul Erlih: a dovedit rolul diferitor substanțe umorale în imunitate)
4. Perioada contemporană (cercetări aprofundate asupra structurei celulei
bacteriene cu ajutorul microscopiei electronice; Victor Babeș - fondatorul microbiologiei românești, împreună cu Victor Cornil a scris primul tratat de bacteriologie din lume) Scurt istoric ANTONIE VAN LEEUWENHOEK (1632-1723) este cel care a descoperit lumea invizibila a microorganismelor, fiind primul care le-a observat prin mărire cu ajutorul microscopului simplu, cu o singura lentila, de construcție personala. Pe baza desenelor detaliate ale "animăluțelor" (animale foarte mici, mobile) observate pe preparate provenind din diferite medii - apa de ploaie, tartrul dentar si apele din canalele de scurgere - acestea au fost ulterior identificate ca fiind reprezentanți ai bacteriilor,drojdiilor si protozoarelor. Astfel, Leeuwenhoek a atras atenția asupra microorganismelor, fără sa le acorde statutul unor organisme aparte. Scurt istoric Scurt istoric ROBERT HOOKE
în urma studiilor realizate la
microscop, descopera in 1665 celula, marcând astfel începutul unei teorii celulare, consolidate ulterior de alți savanți. Scurt istoric LOUIS PASTEUR (1822 - 1895) chimist, biolog si imunolog francez, unul dintre întemeietorii științelor microbiologice, este cel care a înființat primele laboratoare de cercetare, fiind considerat geniul microbiologiei. El dovedește că fermentația este "un act corelativ unui proces vital", o sursa de energie necesara dezvoltării germenilor, si că "o fermentație determinată are fermentul sau determinant". Extinzând cercetările sale asupra fermentațiilor, a pus în evidență natura infecțioasă a unor boli ale vinului si ale berii. Pentru împiedicarea alterării vinului si berii, Pasteur a imaginat procedeul încălzirii blânde - pasteurizarea - aplicat ulterior și laptelui și utilizat ca procedeu de sterilizare și în domeniul medical. Au fost puse astfel bazele tehnicilor aseptice care constituie în prezent standardele de laborator.
bolilor infecțioase. El evidențiază principiul vaccinării și stabilește bazele științifice ale preparării vaccinurilor. A demonstrat pentru prima data că agenții patogeni, chiar cei mai periculoși, pot fi modificați pentru a fi folosiți ca vaccinuri. Încununarea operei sale a fost descoperirea vaccinării antirabice, aplicata pentru prima data la om in 1885. Scurt istoric ROBERT KOCH (1843-1916)
savant german contemporan cu Pasteur, a avut de asemenea un rol
deosebit în dezvoltarea microbiologiei medicale, prin descoperirea unor numeroși agenți patologici răspunzători de numeroase boli la om si animale, cum ar fi tuberculoza, holera etc. El a elaborat o serie importantă de tehnici de izolare, utilizând mediile de cultura solidificate (cu gelatina) pe care creșterea microorganismelor se face sub forma de colonii izolate. Descoperirea acestei posibilități de a obține culturi pure a constituit un progres care a stat la baza Microbiologiei moderne, deoarece a oferit un mijloc simplu si sigur de izolare a bacteriilor, în vederea studierii biologiei lor, a identificării și încadrării lor sistematice. Koch a utilizat tehnici de colorare pentru preparatele microscopice (frotiuri) și în 1882 a identificat bacilul care-i poarta numele (B.K.), agentul patogen al tuberculozei. In 1905, Koch este recompensat cu premiul Nobel pentru fiziologie si medicina.