Genul Haemophilus.

Genul Helicobacter

Realizat : Rață Lilia

Genul Haemophilus
• Genul Haemophilus cuprinde bacterii care au ca
proprietate comuna dezvoltarea numai pe medii cu
sange. In realitate aceste bacterii necesita pentru
dezvoltarea lor doi (unele specii numai unul) din factorii
de crestere X (hemina) si V (NAD sau NADP). Sunt
aerob-anaerob facultativi. Sunt cocobacili gram
negativi, cu polimorfism accentuat.
 GENUL HAEMOPHYLUS
clasificare
Regn Bacteria
Încrengătură Proteobacteria

Clasă Gamma Proteobacteria

Ordin Pasteurellales
Familie Pasteurellaceae
Gen Haemophilus
Specii actinomycetemcomitans, aegyptius, aphrophilus, avium,
ducreyi, equigenitalis, felis, haemoglobinophilus,
haemolyticus, influenzae, paracuniculus, paragallinarum,
parahaemolyticus, parainfluenzae, paraphrohaemolyticus,
paraphrophilus, parasuis, piscium, pittmaniae,
pleuropneumoniae, vaginalis
 Caractere
morfotinctoriale

Morfologie cocobacili
Dispoziție diplo
Colorabilitate Gram negativi
 Polimorfism accentuat
 Imobili
 Nesporulaţi
 Medii artificiale cu factori de creştere X, V
 putin rezistent in mediul extern, in sputa
rezista 24 – 48 de ore.
 distrus de caldura uscata, antiseptice
uzuale si antibiotice
 penicilinorezistent
Boli infectioase transmisibile determinate
de Haemophilus influenza cu manifestari
clinice variate la nivelul cailor respiratorii
(otite, epiglotite, pneumonii) si forme
invazive (bacteriemie, meningita).
 •Microorganismul intra in corp prin
Patogenie: nazofaringe si  poate ramane acolo timp de
cateva luni, in absenta simptomelor
(purtator asimptomatic).

•In anumite circumstante (persoane

succeptibile sau cu infectii virale asociate)
poate cauza boala invaziva, cu diseminare
hematologica catre diverse organe
(meninge).

•Sursa  de  infectie:  omul  sanatos  sau 

purtatorul sanatos de germeni. Epidemiologie:
•Calea si mecanismul de transmitere –
directa – aerogena, prin picaturi Flügge.
•Receptivitatea – generala indiferent de
varsta, cu predominenta pentru copiii 0-
5 ani .
•Sezonalitate – se descrie o incidenta
sezoniera, cu 2 varfuri, in septembrie-
decembrie si martie-mai.
 Factori de risc:

•varsta, sub cinci ani

•boli subiacente: afectiuni hematologie

(siclemie) si imunologice (HIV) severe

•infectii virale anterioare

•factori care cresc probabilitatea

expunerii la agentul patogen (locuinta
mare, aglomerata, ingrijirea in centre de
zi, frati de varsta scolara)
 Manifestari
clinice:

•Meningita
•Otita medie
•Sinuzita
•Epiglotita
•Traheobronsita
•Bacteriemie
•Pneumonie
•Celulita
•Artrita
 Complicatii

•Meningita- deces in 5% din cazuri si in 20-50% din

cazuri raman cu handicapuri multiple:
•  tulburari de limbaj
•  surditate
•  hipoacuzie
•  retard mental
• tulburari motorii
•  deteriorare vizuala
•Bacteriemie – pierderea membrelor, prin
coagulare intravasculara diseminata cu gangrena
in infectii septicemice
•Epiglotita
• deces prin sufocare
•Otita – rare
•Sinuzita –rare
 Diagnostic:
•Izolarea cocobacililor gram-negativi in cultura:
• lichid cefalorahidian
• sange
• lichid articular
• lichid pleural
• lichid pericardic
• secretie otica
• aspirat bronsic
•Tulpinile izolate de H. influenzae trebuiesc serotipate – procedura de
laborator efectuata mai ales pe tipurile de H. influenzae  obtinute de la
copiii sub 15 ani si care determina daca un tulpina izolata este de tip b
(singura prevenibila prin vaccin).
•Serotipizarea se realizeaza prin intermediul laboratoarelor de referinta
sau specializate ale DSP.
•Detectarea PRP (antigenul capsular poliribozofosfat al haemophilus
influenzae ), in diagnosticul rapid  prin:
• imunelectroforeza
• aglutinarea cu latex
• co-aglutinare
• test ELISA.
•Testele sunt de folos cand terapia antimicrobiana s-a initiat deja si astfel
culturile sunt predispuse sa iasa negative. Testarea se face pe LCR, nu se
recomanda testarea antigenica a serului si urinei
 Diagnostic
de
laborator

 Recoltarea produsului
patologic:
 LCR
 spută
 sânge
 secretie faringiana
 secretie nazala
 secretie otica
 secretie conjunctivala
 Tratament

•Adaptat formei si gravitatii bolii.

•In bolile invazive este necesara spitalizarea.
•Tratamentul etiologic include antibioticoterapie: 
    – in meningite antibiotice cu buna permeabilitate in LCR
(cefalosporine de generatia a III-a)
    – in infectii mai usoare se poate administra (ampicilina,
cefalosporine, sulfamide)
•Durata tratamentului este in medie de 10 zile.
•Administrarea de corticoizi poate reduce edemul cerebral
si implicit sechelele neurologice.
•Epiglotita constituie o urgenta medicala care necesita
sustinerea functiei respiratorii.
•In infectiile non-invazive, cum ar fi bronsite, sinuzite,
celulite sau otite,  antibioticele sunt administrate pentru a
preveni complicatiile.
Profilaxie
•Nou nascutul beneficiaza de imunitatea maternal.
•Imunitatea naturala este eficienta dupa varsta de opt ani.
•Imunizarea activa – singura modalitate profilactica eficienta.

Profilaxie – nespecifica
•se realizeaza   prin cresterea rezistentei  generale  a organismului

Profilaxia – specifica
•vaccinare cu un vaccin conjugat preparat din polizaharidul capsular
legat de toxoidul tetanic.
•Vaccinarea nu impiedica portajul, motiv pentru care in circumstante
epidemiologice se indica  profilactic antibioticoprofilaxia
(rifampicina).
•Vaccinarea peste varsta de 56 de luni, nu este recomandata. Copii
dobandesc imunitate prin infectii asimptomatice. Totusi copii de
varsta mai mare cat si adultii nevaccinati care au un risc crescut
pentru bolile invzive Hib (asplenie, siclemie, imunodeficienta-IgG2,
imunosupresie prin chemotarapie, infectie HIV, transplant, vor primi
o doza de vaccin conjugat pediatric.
Genul Helicobacter
• Helicobacter pylori , denumit initial Campylobacter pylori a fost
descoperit si cultivat pentru prima oara in 1982 de australienii
Dr. Barry J. Marshall si Dr. J. Robin Warren , care in 2005 au
primit premiul Nobel in Medicina si Fizilogie pentru deosebita
importanta a acestei descoperiri .
 Caractere generale .
• Helicobacter pylori sunt :
*bacilli gram-negativi  
*microaerofili
*producatori de ureaza
*aceste bacterii pot coloniza mucusul
*adiacent mucoasei gastrice
*in mediul gastric acid nu rezista nici o
bacterie .

H. pylori este responsabil intr-un procent

ridicat din cazurile de gastrita cronica si ulcer
duodenal la adulti si copii .
 Simptomatologie
In cazul majoritatii persoanelor infectate cu Helicobacter pylori nu
apar semne sau simptome de boala; in anumite cazuri insa, infectia
poate avea urmatoarele manifestari:
- Durere sau arsura abdominala;

- Greata;

- Voma;

- Eructatii frecventr;

- Balonare;

- Scadere ponderala.
 Cand este indicat sa mergeti
la medic
• Este indicat sa mergeti la medic atunci cand
observati oricare dintre simptomele infectiei cu
Helicobacter Pylori, asa cum au fost ele anterior
prezentate.
Cereti de urgenta sfatul medicului in cazul in care
aveti:
- Durere abdominala severa si persistena;
- Dificultati la inghitire;
- Scaun negru, „ca pucioasa”, cu sau fara urme
de sange in scaun;
- Varsatura neagra sau cu sange, cu aspect de „zat
de cafea”.
Cauze
• Infectia cu Helicobacter pylori (H. pylori) este cauzata
de o bacterie care este transmisa de la o persoana la
alta prin contact direct cu saliva sau materii fecale.
Helicobacter pylori poate sa se transmita, de asemenea,
prin surse de apa potabila incomplet tratate. 

Microorganismul patrunde in corp odata cu alimentele

ingerate si avanseaza de-a lungul tubului
digestiv. Sucul gastric acid reprezinta un mediu
nepropice pentru dezvoltarea multor bacterii, dar
Helicobacter pylori reuseste sa se adapteze usor
intrucat produce o enzima care creeaza un mediu
tampon in jurul ei, mediu care blocheaza actiunea
acidului clorhidric din sucul digestiv.
 Factori de risc
• Multi dintre cei afectati de infectia cu
Helicobacter pylori sunt copii; infectia
apare mai rar la adulti. Factorii de risc
pentru infectarea cu Helicobacter pylori
sunt legati de conditiile de viata, precum:

- Viata in medii aglomerate. 

- Lipsa unei surse de apa potabila. 

- Viata in tarile in curs de dezvoltare. 

- Viata alaturi de o persoana infectata. 

 Complicatii
• Multe persoane care au o infectie cu H. pylori nu
prezinta nici un semn sau simptom, in timp ce
alte persoane dezvolta complicatii redutabile.
Natura acestor diferente nu este pe deplin
inteleasa in momentul de fata. 

Complicatiile asociate cu infectia cu H. pylori

includ:
•
- Ulcere ale stomacului si ale intestinului
subtire.
•
- Inflamatia mucoasei gastrice. 
•
- Cancerul gastric. 
 Diagnostic
• Analizele si investigatiile utilizate in stabilirea diagnosticului de
infectie cu H. pylori includ:
•
- Analizele de sange. 
•
- Testul respirator
•
- Analiza materiilor fecale. 
•
- Endoscopia digestiva superioara. 
 Tratament
• Tratamentul infectiei cu H. pylori consta in administrarea unei combinatii de antibiotice care sa
distruga bacteria, eradicand infectia. 

Medicamente care elimina Helicobacter pylori din organism 

Tratamentul infectiei cu H. pylori se bazeaza pe antibiotice; medicul prescrie de obicei o
anumita combinatie de antibiotice fata de care bacteria are o rezistenta foarte scazuta. Cel mai
probabil tratamentul va consta dintr-o combinatie de doua antibiotice administrate oral pe o
perioada de 14 zile. 

Medicatia de suprimare a secretiei acide gastrice

Medicamentele care reduc secretia acida gastrica cresc eficienta antibioticelor, diminueaza
simptomatologia ajuta la eradicarea infectiei. 
Aceste medicamente includ:
- Inhibitorii pompei de protoni. Aceste medicamente suprima secretia acida prin blocarea unor
pompe moleculare de protoni la nivelul celulelor mucoasei gastrice. Exemple de astfel de
medicamente: omeprazol, lansoprazol, antoprazol, rabeprazol si esomeprazol;
- Antihistaminice H2. Aceste medicamente reduc cantitatea de acid eliberata la nivelul tractului
digestiv. Exemple de astfel de medicamente: ranitidina, famotidina, cimetidina si nizatidina. 

Testarea post-terapeutica in vederea decelarii infectiei cu H. pylori 

Medicul va poate recomanda testarea H. pylori la cateva saptamani dupa tratament, pentru a
confirma eradicarea infectiei din organism si a certifica succesul terapeutic. In cazul in care
testarea arata un esec terapeutic, va fi necesar un nou tratament, efectuat cu o alta combinatie
de antibiotice, urmat de o noua testare in vederea stabilirii eficientei tratamentului.