REGELE MIHAI I

Coman Diana-Maria
Clasa a XI B
Disciplina : Istorie
Profesor Coordonator : Rusu Claudia
C. N. “C-tin Carabella”
◦ Mihai I a domnit ca Rege al României
între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930,
precum și între 6 septembrie 1940 și
30 decembrie 1947. A fost unul dintre
puținii foști șefi de stat din perioada
celui de-al Doilea Război Mondial care
au trăit și în secolul XXI.
◦ Fiu al principelui moștenitor Carol,
Mihai a moștenit de la naștere titlurile
de principe al României și principe de
Hohenzollern-Sigmaringen (la care a
renunțat mai târziu).
◦ Mihai s-a născut la Sinaia, fiind fiul principelui Carol (viitorul rege Carol al II-
lea) și al prințesei Elena a Greciei.
◦ Din partea tatălui este nepot al regelui Ferdinand I și al reginei Maria, iar
din partea mamei nepot al regelui Constantin al Greciei.
◦ Astfel, Mihai al României este descendentul celor mai importante familii
regale și imperiale ale Europei, printre ele numărându-se familiile regale
britanică, rusă și habsburgică, strămoși direcți ai săi fiind țarii Nicolae I și
Alexandru al II-lea al Rusiei, regina Victoria a Marii Britanii, împărați
habsburgi, regi ai Prusiei, Portugaliei șamd.
◦ Este stră-strănepot al reginei Victoria a Marii Britanii atât pe filieră maternă,
cât și paternă. Este văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a a Marii
Britanii.
Prima domnie (1927-1930)
◦ Mihai a devenit pentru prima dată rege al României în 1927, după
moartea bunicului său Ferdinand, întrucât tatăl său renunțase în
decembrie 1925 la tron și rămăsese în străinătate.
◦ Deoarece Mihai avea doar 6 ani și nu putea guverna, o regență a fost
formată din principele Nicolae (al doilea fiu al regelui Ferdinand și
unchiul lui Mihai), patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan,
președintele Înaltei Curți de Casație (până la 7 octombrie 1929 când a
murit, fiind înlocuit cu Constantin Sărățeanu, consilier la Curtea de
Casație).
Perioada interbelică
◦ În 1930, în contextul crizei economice, Carol al II-lea s-a întors în țară.
Guvernul lui Iuliu Maniu i-a cerut garanția că va întrerupe relația cu Elena
Lupescu și va relua căsătoria cu Elena de Grecia. Parlamentul l-a
desemnat pe Carol rege, iar pe Mihai drept urmaș la tron, cu titlul inventat
ad-hoc de „Mare Voievod de Alba-Iulia”. După scurtă vreme a sosit în țară
Elena Lupescu.
◦ Mama lui Mihai a fost exilată la Florența, impunându-se de către Carol al II-
lea un regim draconic de vizitare, care permitea întâlnirea mamei cu fiul
doar pentru o vacanță de câteva săptămâni, o dată pe an.
Mihai, Regina mamă Elena și Regina Maria
A doua domnie (1940-1947)
◦ În septembrie 1940 Carol al II-lea i-a acordat puteri discreționare generalului Ion Antonescu, care i-a
impus să abdice în favoarea fiului său. Mihai (în vârstă de 18 ani) a fost proclamat rege fără
depunerea vreunui jurământ pe constituție (suspendată printr-un decret din 5 septembrie 1940 al
regelui Carol al II-lea) și fără votul de aprobare al parlamentului (dizolvat tot prin acel decret și
redeschis abia în 1946).
◦ Regele Mihai a depus la 6 septembrie 1940 un jurământ de credință cu următorul cuprins: „Jur
credință Națiunii Române. Jur să păzesc cu sfințenie legile Statului. Jur să păzesc și să apăr ființa
Statului și integritatea teritoriului României. Așa să-Mi ajute Dumnezeu.” în fața generalului Antonescu
(Șeful Statului Român și președintele Consiliului de Miniștri), a patriarhului Nicodim Munteanu și a lui
Dimitrie G. Lupu (numit anterior, în aceeași zi, prim-președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție și
care depusese anterior un jurământ de credință către Șeful Statului Român.
◦ Ulterior, în aceeași zi, Mihai a fost încoronat cu Coroana de Oțel și uns rege de patriarhul României,
Nicodim Munteanu, în Catedrala Patriarhală din București.
◦ Legal, însă, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi
comandantul suprem al armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline, numit
„Conducător”. Decretul regal nr. 3067 din 6 septembrie 1940 prin care Antonescu căpăta puteri
depline „pentru conducerea Statului Român” (care a preluat în mare parte prevederile unui decret
similar semnat în 5 septembrie 1940 de regele Carol al II-lea) și decretul nr. 3072 din 6 septembrie
1940 privind prerogativele regale conțineau o prevedere importantă: regele numea pe primul
ministru.
◦ Această prevedere a trecut neobservată la vremea respectivă, însă patru ani mai târziu, la 23
august 1944, această formulare din decret i-a oferit regelui Mihai justificarea legală pentru
demiterea lui Antonescu și numirea unui nou prim-ministru.La 14 septembrie 1940, printr-un
decret-lege semnat de generalul Antonescu, regele Mihai I a fost înălțat la gradul de general de
divizie.
◦ Regele Mihai I, în calitate de mareșal și comandant suprem al armatei române, a fost decorat prin
jurnalul Consiliului de Miniștri din 8 noiembrie 1941 cu toate cele trei clase ale Ordinului „Mihai
Viteazul”, fiind singurul deținător român în această situație, alături de mareșalul Ion Antonescu.
Întoarcerea armelor contra Germaniei naziste
◦ În august 1944, pe măsură ce armatele Uniunii Sovietice se apropiau de frontiera estică a României, Mihai
s-a alăturat politicienilor favorabili Aliaților, care îi includea pe comuniști. Când balanța războiului s-a întors și
forțele sovietice au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva și a
înfăptuit lovitura de stat de la 23 august 1944: arestarea lui Antonescu și restaurarea Constituției din 1923.
◦ Tânărul rege a fost cel care a luat inițiativa arestării lui Antonescu, în după-amiaza zilei de 23 august 1944,
scoțând astfel România din Axă. Politicienii Maniu și Brătianu, în cooperare strânsă cu Regele Mihai, ca
principali organizatori ai loviturii de stat, au stabilit ca ziua de 26 august să fie data acesteia, însă atunci
când au aflat că Antonescu va pleca pe front în ziua de 24 august, au devansat această dată pentru 23
august. În după-amiaza zilei respective Regele l-a invitat pe Antonescu la Palatul Regal.
◦ Mareșalul Antonescu i-a prezentat detaliat Regelui situația de pe front și a spus că va încheia un armistițiu
doar după ce îl va avertiza pe Hitler. Când Antonescu a refuzat să accepte un armistițiu imediat, Regele
Mihai l-a destituit și l-a arestat atât pe Ion Antonescu, cât și pe Mihai Antonescu, care îl însoțea.
◦ Noul guvern al generalului Sănătescu era dominat de Partidul Național Țărănesc și Partidul
Național Liberal.
◦ Din noul guvern au făcut parte Iuliu Maniu, liderul Partidului Național Țărănesc, ministru fără
portofoliu, liderul Partidului Național Liberal Dinu Brătianu, ministru fără portofoliu, Lucrețiu
Pătrășcanu, lider al P.C.R., ministru ad interim al Justiției și Titel Petrescu, liderul Partidului Social
Democrat Român, ministru fără portofoliu, precum și Niculescu-Buzești ministru de Externe și
generalul Aldea ministru de Interne. Apoi ministrul plenipotențiar german la București Manfred von
Killinger a obținut audiență la rege și în convorbirea avută, regele a declarat că mareșalul și-a
prezentat demisia și că dacă armata germană se va retrage în ordine, fără acte de ostilitate,
împotriva ei nu se va întreprinde nimic.
◦ Într-un apel radiodifuzat către națiune și armată, transmis pe data de 23 august la orele 22, Mihai a
proclamat loialitatea României față de Aliați, a acceptat armistițiul oferit de aceștia, a ordonat
încetarea focului împotriva Aliaților, a ordonat trupelor române să se retragă cât mai repede la sud
de aliniamentul Focșani-Galați și a declarat război Germaniei.
Domnia Sub Regimul Comunist
◦ Imediat după evenimentele de la 23 August 1944, regele și guvernele succesive (conduse de
generali, mai întâi Constantin Sănătescu, apoi Nicolae Rădescu) au făcut eforturi pentru
restabilirea vieții democratice normale a românilor (care se degradase treptat începând cu anul
1938, în contextul înăspririi dictaturii hitleriste în Germania și a celei comuniste în Rusia).
◦ Totuși, deși teritoriul României nu a fost transformat în teatru propriu-zis de război și multe
pierderi au fost evitate (mulțumită actului de la 23 August), nu trebuie uitat că, începând cu acea
dată, țara s-a găsit sub ocupație militară sovietică (ocupație care a fost retrasă abia în anul 1958
de pe majoritatea teritoriilor românești, dar care - așa cum subliniază explicit regele - se menține
și azi în zona de est a Basarabiei). În ciuda declarației formale făcute de către Viaceslav Molotov
la 2 aprilie 1944, după ocuparea militară, sovieticii nu au respectat niciodată dreptul României de
a-și alege liber un regim politic democratic și de a-și menține forma de guvernământ monarhică
tradițională, care limita abuzurile comuniste. De aceea, după 23 august 1944, în ciuda stăruinței
regelui și a primelor trei guverne numite de el, democrația românească s-a erodat din nou,
progresiv, culminând cu instalarea completă a dictaturii comuniste după lovitura de stat de la 30
decembrie 1947.
◦ La 6 martie 1945, la presiunile ocupantului militar sovietic, regele Mihai a fost silit să accepte un guvern
prosovietic dominat de Partidul Comunist Român, prim-ministru fiind numit Petru Groza. Guvernul
Groza a fost un guvern minoritar, acceptat numai în urma promisiunilor britanice și americane de a
menține un regim democratic în România chiar și în cazul în care sunt îndeplinite cererile politice ale
Rusiei. Guvernul era controlat de Frontul Național Democrat, dominat de comuniști.
Abdicarea
◦ În noiembrie 1947 Mihai a călătorit la Londra la nunta viitoarei regine Elisabeta a II-a, ocazie cu
care a cunoscut-o pe prințesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soție. Regele
Mihai „nu a vrut să se întoarcă, dar personalități americane și britanice [prezente la nunta
regală] l-au încurajat să o facă”, conform unor „cercuri regaliste românești” citate de
Washington Post[63]. Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care „se
spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că «mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos»”. Potrivit
propriei sale relatări, regele Mihai nu a avut astfel de intenții de a nu reveni acasă.
◦ La 3 ianuarie 1948, regele Mihai a fost silit să părăsească țara, urmat la peste o săptămână, de
principesele Elisabeta de România și Ileana de Habsburg, care, potrivit ziarului The New York
Times, au colaborat atât de strâns cu rușii, încât au devenit cunoscute drept «mătușile roșii» ale
Regelui.
◦ Regele Mihai și Regina Ana au locuit, din 2004, la Aubonne, in Elveția. De marile sărbători
creștine și în funcție de angajamentele lor publice, Regele și Regina au ales să fie alături
de cei dragi fie la fie la castelul său de la Săvârșin din județul Arad, fie la palatul Elisabeta
din București, pus la dispoziția lor prin decizie parlamentară.

◦ În martie 2016 a fost anunțată îmbolnăvirea lui de cancer și retragerea din viața publică.
◦ În data de 5 decembrie 2017, la ora 13:00, fostul suveran s-a stins din viață în urma unei
suferințe îndelungate (leucemie și cancer de piele), în locuința particulară din Aubonne,
Elveția.

◦ Regele Mihai a fost înmormântat, pe 16 decembrie 2017, în noua catedrală

arhiepiscopală și regală din Curtea de Argeș, alături de regina Ana, care fusese
înmormântată tot aici pe 13 august 2016.
Bibliografie
◦ https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_I_al_Rom%C3%A2niei
◦ https://familiaregala.ro/familia-regala/prezentare/ms-regele-mihai
◦ https://www.wikiwand.com/ro/Mihai_I_al_Rom%C3%A2niei