Asteroidul este o roca cu un diametru mai mic de 1.000 km,
de obicei compusa din carbon sau metale. De obicei, asteroizii orbiteaza Soarele. Majoritatea asteroizilor din sitemul nostru solar se afla intre planetele marte si Jupiter. Oamenii de stiinta impart asteroizii in doua grupe, dupa cum apar ei pe imaginile lor in infrarosu: luminosi si intunecati. Cei ce apar mai luminosi sunt cei alcatuiti din piatra, fier si nichel, cei intunecati continand cantitati importante de minerale ci carbon. In primele zile ale sistemului nostru solar (acum 4,6 miliarde ani) asteroizii erau formati dintr-un miez metalic si acoperiti cu piatra. De-a lungul timpului, multi dintre ei s-au ciocnit si s-au spart. Fragmentele rezultate, care au devenit asteroizii din zilele noastra sunt astfel clasificati in metalici, pietrosi- metalici si pietrosi. Traiectoriile de ciocnire - un mare pericol pentru omenire Deși majoritatea asteroizilor nu sunt un pericol pentru Pământ, circa 2 000 de asteroizi mari (de 1 km sau mai mult) se apropie sau intersectează orbita terestră. Pericolul pentru omenire pe care îl reprezintă asteroizii mai mici de 25 m este foarte mic: în cazul unei intersecții cu traiectoria Pământului aceștia ard complet încă înainte de impact, prin frecarea cu aerul din atmosfera noastră.Pentru asteroizii mari un impact cu Pământul ar putea dezvolta forțe încă de zeci de mii de ori mai mari decît bomba atomică de la Hiroșima: ravagiile ar putea consta în nimicirea totală a unor mari orașe, pustiirea și moartea tuturor vietăților unor țări și continente întregi. Probabilitatea unui astfel de incident este din păcate reală: s-ar putea întâmpla la fiecare câteva sute de ani. De aceea, ceea ce ar trebui întreprins încă de azi, pe scară mondială cu ajutorul organizației ONU, este: Investiții în telescoape și inspectarea intensă, permanentă a spațiului extraterestru pentru descoperirea acestor asteroizi „la timp”, cu cel puțin 10 ani înainte de impactul calculat. În cazul unui pericol real de impact, asteroidul ar treb deviat de la traiectoria sa inițială cu ajutorul unei rachete spațiale, construită și testată din timp, care s vină în întâmpinare și să-l ciocnească. Pentru o asemenea rachetă n-ar fi nevoie de o forță, viteză sau masă mare. De aceea, c ce ar trebui întreprins încă de azi, pe scară mondială c ajutorul organizației ONU, este: Investiții în telescoape și inspectarea intensă, permanentă a spațiului extraterestru pentru descoperirea acestor asteroizi „la timp”, cu cel puțin ani înainte de impactul calculat. Meteoritii
Meteorii sunt bucati mici de fier si roca rezultate in
urma coliziunii dintre asteroizi. De asemenea ei s- au putut forma in urma dezintegrarii cometelor in fragmente. Multi meteoriti cad in atmosfera pamantului, dar majoritatea ard din cauza frecarii inainte sa atinga Pamantul. Acestia sunt numiti meteori cand cad prin atmosfera si meteoriti , daca ei sunt gasiti pe suprafata pamantului. Numerosi oameni de stiinta erau sceptici cu privire la faptul ca 'pietrele' ar putea sa cada din nori sau din cer si de multe ori ei refuzau sa-i creada pe cei ce pretindeau ca au vazut astfel de obiecte. Unul dintre cei mai semnificativ eveniment legat de meteoriti este cel din 30 iunie 1908 din Siberia, cand au fost distruse mii de hectare de padure. In vremurile stravechi, obiectele de pe cerul noptii au condus la superstitii si au fost asociate cu zeitati. Cometele Cometele au forma circulara si sunt compuse din gheata. Ele se formeaza in Centura Kuiper sau in Norul Oort. Ele orbiteaza Soarele, insa pe o orbita mai mare decat cea a asteroizilor. Coada specifica a cometelor este data de topirea ghetii lor si transformarea in vapori, sub actiunea caldurii Soarelui. După perioada de rotație în jurul Soarelui avem mai multe tipuri de comete: Cometele scurtperiodice, sunt cele care au orbite asemănătoare cu ale planetelor sau asteroizilor și au perioade relativ scurte, de maxim 200 de ani. Aceste comete își au originea în centura lui Kuiper . Cometele care au perioade de maxim 20 de ani sunt din „familia Jupiter” iar celecu perioade între 20 și 200 de ani din „familia Halley”.
Cometele lung periodice au perioade mai lungi de 200 de ani și se bănuiește că majoritatea provin din norul lui Oort. datorita vantului solar, coada cometei se formeaza intotdeauna in directia opusa soarelui? Coada cometei poate atinge chiar si 10 milioane km lungime? cu cat se apropie mai mult de Soare cu atat devin mai stralucitoare? una dintre cele mai stralucitoare este cometa Halley descoperita de astronomul englez Halley in 1705? ploaia de meteori se produce atunci cand Pamantul trece prin orbita unei comete? anual se descopera 5 10 comete noi? diametrul coamei unei comete (invelisul de gaze si praf al nucleului) poate ajunge pana la 50.000 100.000 km? sunt corpuri ceresti ce isi schimba in permanenta atat forma cat si pozitia? ele au fost cunoscute inca din antichitate? In trecut oamenii le numeau ''stele cu coada'' si considerauca aparitia lor pe cer era semn de dezastre. sunt alcatuite din 3 parti: nucleu, coama si coada? au nucleul compus in mare parte din gheata, restul fiind compus din roca, gaz si alte elemente solide.Cu cat se apropie mai mult de Soare, gheata se topeste, in jur formandu-se un invelis de praf si gaz. aceste corpuri ceresti se