Istorie

Sute de ani, luminile apărute pe cer au fost sursă de

speculații, superstiții și venerație. În Franța au fost
descoperite picturi rupestre, în care apăreau aceste
fenomene, vechi de peste 30.000 de ani. Abia în anul
1880 a fost făcută, pentru prima dată, legătura dintre
aurorele boreale şi activitatea solară.

Termenul de auroră boreală a fost folosit inițial

de Galileo Galilei, cu referire la zeița romană a
zorilor, Aurora, și la titanul care reprezenta
vânturile, Boreas.
• Aceasta poate fi de cei care stau in preajma polilor magnetici,
datorită faptului că fenomenul apare lângă polii magnetici ai
Pământului.
• cele mai bune locuri de unde poate fi admirată sunt Europa
(Norvegia, Suedia, Finlanda si Islanda) sau America de Nord
(Canada si Alaska).
• Si in cea sudica pe teritoriul Australiei
 Când și unde apare?
-aurora boreală apare la înălţimi cuprinse între 80-640 kilometri în atmosfera
-cercetătorii au mai descoperit că activitatea aurorelor este una ciclică,
apărând în medie la circa 11 ani;
-apare în mod normal în intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie;
-ultima auroră boreală a fost observată în Islanda, în septembrie 2016.
 Culori:i

Culoarea observată cel mai adesea are o tonalitate tipică

de galben-verzui, fiind produsă de moleculele de oxigen
situate la înălţimea de circa 96 kilometri.
 Aurorele de culoare roşie sunt rare şi sunt produse de particulele de
oxigen situate la înălţimi de peste 320 kilometri.
Moleculele de azot produc aurore boreale de culoare albastră sau albastră-
purpurie.
Au mai fost observate aurore de culoare galbenă şi violet, dar sunt extrem de
rare.
 Aurora boreala din Bucuresti:
noiembrie 2003

Bucureşti Nehoiu, jud. Buzău