Principii generale de consiliere

&
Principii de consiliere spirituală

GEORGIAN-TIBERIU MUSTAȚĂ, MD
Principii generale
1. Principiul competenței
2. Principiul relaționalității
3. Principiul flexibilitatii cunoasterii (deschiderea catre necunoscut)
4. Principiul invățării afective (din experiență)
5. Principiul autonomiei si responsabilitatii
6. Principiul unicității
7. Principiul adevarului
Principiul competenței
a. Cunoașterea conținuturilor specifice (psihologia dezvoltării, metapsihologie,
neurofiziologie, etc.)
b. Cunoaștere tehnică și procedurală (skill)
c. Autocunoaștere (obținută prin terapie, supervizare, situații limită, experiențe
culturale, etc)
d. Sănătate mentală si morală (este benefic ca terapeutul să fie mai sănătos decât
clientul și nu în egală măsură de nevrotic) – automotivația este parte a acestei
sănătăți (dacă sănătatea fizică este homeostatică – tinde spre echilibru, cea
psihologică și spirituală este heterostatică – tinde spre creștere și dezvoltare)
Principiul competenței – implicații pentru
consilierea spirituală

• Competență culturală
• Experiență spirituală prin practică / Înduhovnicire
• Ce știe un consilier spiritual și nu știe un părinte spiritual îmbunătățit?
• Rol de paramedic spiritual
• Rol de diacon în Biserică
Principiul competenței – implicații pentru
consilierea spirituală

 ”Educația nu este trecerea informației de la o persoană care o posedă la una căreia îi lipsește. Nu
este un schimb de baze de date. Subiectul cunoașterii este, mai curând, un recipient în care
profesorul și studentul intră împreună și observă ceea ce se petrece. Observă și iau notițe. Este ca
o alchimie. Preocuparea este procesul din vasul alchimic. Este ca și cum doi oameni ar fi
îndrăgostiți.”
David L. Miller - "Nothing To Teach! No Way To Teach It! Together With The Obligation To Teach!": Dilemmas in the
Rhetoric of Assessment and Accountability, Soundings, 1999, Penn State University Press, pp. 219-240
Principiul relaționalității
• Învățarea ca și vindecarea se petrec mai ușor împreună decât
individual
• Profesorul inspirațional
• Prietenul stimulant
• Doctorul înțelegător și binevoitor
• Duhovnicul îmbunătățit și iubitor
Principiul relaționalității
• Caracterul relațional al antropologiei
• ”Oamenii ”posedă” sentimente; iubirea se petrece. Sentimentele se sălășluiesc în
om, dar omul se sălășluiește în iubirea sa. Aceasta nu este metaforă, ci
actualitate. Iubirea nu se agață de un Eu, ca și cum Tu are fi conținutul sau
obiectul său; este între Eu și Tu. Cine nu cunoaște aceasta, cu toată ființa lui, nu
cunoaște iubirea, chiar dacă îi atribuie sentimentele prin care trăiește, pe care le
experiază, care îi aduc plăcere, pe care le exprimă..”
Martin Buber, Eu și Tu
Principiul relaționalității
• Implicații pentru consilierea psihologică și psihoterapie
• Alianța terapeutică este factorul cu cea mai mare pondere asupra efectului terapiei
(40%, în timp ce factorii specifici unei anumite forme de terapie sunt responsabii de
aproximativ 15% din efect) – teoria factorilor comuni (common factors) in
psihoterapie.
Principiul relaționalității - Implicații pentru consilierea psihologică și
psihoterapie

- Capacități relaționale:
1. Atitudine benevolentă
2. Empatie, compasiune, răbdare, ascultare activă
3. Prezență
4. Emotional containment (Bion); holding capacity (Winnicott)
5. Capacitate de transformare a emoțiilor și a stărilor sufletești
(transformational object, Christopher Bollas) – presupune congruență/empatie și
colaborare
Principiul relaționalității - Implicații pentru consilierea psihologică și
psihoterapie

- Alte capacități cu relevanță relațională:

1. Cunoașterea limitelor personale (spre deosebire de omnipotența
fanteziei salvatorului sau omnipotența responsabilității)
2. Capacitatea de a renunța fără deznădejde, (doliu, mourning), de a
tolera neputința
3. Alteritate (Levinas) – entitatea în contrast cu care se construiește o
identitate
Principiul relaționalității
• Implicații pentru consilierea spirituală
- Antropologia Persoanei (Teoantropologia) este relațională
- Antropologia relațională are la bază iubirea (modelul iubirii este
iubirea treimică, intra-ființială)
Principiul relaționalității- Implicații pentru consilierea spirituală

•”Iubirea presupune disponibiitatea de a suferi discomfortul și confuzia care se nasc atunci când
vocea celuilalt imi cere să înțeleg diferența dintre el și mine; când ființa lui sau a ei contează la fel de
mult ca a mea și face parte din viața comună pe care o împărtășim. (…) Disponibilitatea de a fi
responsabil pentru iubirea lui Dumnezeu pentru cealaltă persoană și de a fi afectat de aceasta iubire,
este ușa către o relație cu Dumnezeu care e iubire. Această iubire care se face punte între persoane,
este Logosul activ în și prin fiecare dintre noi.”
•”cea mai rapidă cale spre a deveni persoană este trecerea prin iad de dragul celuilalt” in prezența lui
Hristos. Acest trialog este esența consilierii pastorale.
Stephen Muse – When Hearts Become Flame – An Eastern Approach to the Dia-Logos of Pastoral Counseling, Second
Edition, St Tikhon s Monastery Press, 2015
Principiul flexibilității epistemice (al deschiderii
către necunoscut)
- Diferența dintre novice și expert în abordarea unei probleme
- Wicked problems
- Socrate: știu că nu știu! (metacogniție) - Smerenia (conștiința
insuficienței personale) care naște deschiderea și curiozitatea
către lume și către celălalt
Principiul flexibilității epistemice (al deschiderii
către necunoscut)
- Capabilitate negativă
o John Keats (1795 – 1821)- capabilitatea negativă (negative capability), cu alte
cuvinte, se petrece atunci când un om este capabil să se găsească în
mijlocul incertitudinilor, tainelor, îndoielilor, fără nevoia imperioasă de a se
agăța de fapte și certitudini
o Winfried Bion (1897 – 1979). Capacitatea de a tolera discomfortul și
confuzia necunoașterii fără a impune certitudini absolute în situații ambigue
sau provocări emoționale.
 A intra într-o ședință fără dorință sau amintiri
Principiul flexibilității epistemice (al deschiderii
către necunoscut)
- Capabilitate negativă
o John Keats (1795 – 1821)- capabilitatea negativă (negative capability), cu
alte cuvinte, se petrece atunci când un om este capabil să se găsească în
mijlocul incertitudinilor, tainelor, îndoielilor, fără nevoia imperioasă de a se
agăța de fapte și certitudini
o Winfried Bion (1897 – 1979). Capacitatea de a tolera discomfortul și
confuzia necunoașterii fără a impune certitudini absolute în situații
ambigue sau provocări emoționale.
 A intra într-o ședință fără dorință sau amintiri
Principiul flexibilității epistemice (al deschiderii
către necunoscut)
- Implicații pentru consilierea spirituală
- În relația trialogică - fiecare persoană are un miez misterior cunoscut
nici lui însuși, nici altora, dar cunoscut si potențial împlinit în
Hristos. Pot să încerc să îl înțeleg pe celălalt, dar înțelegerea meu nu
îl epuizeză nici existential, nici spiritual. Rămîne un miez de mister,
față de care nu există o cenzură transcendentă, ci o cale de acces prin
inimă, în Hristos.
Principiul învățării afective
• Asocierea dintre cogniție, afect și relație în învățare
- Bion: învățarea din experiență sau învățarea afectivă – origine în
psihologia dezvoltării, relația mamă copil – inima care găndește (The
thinking heart – Anne Alvarez)
- Separarea sau disocierea gândirii de afect – o patologie cognitivă,
afectivă și relațională
Principiul învățării afective – implicații pentru
consilierea spirituală
•Pr. Arsenie Papacioc: ”tipic, tipic, și la inimă nimic!”
•Nous: coborărea minții în inimă – inima și mintea mișcându-se în direcție
supra-rațională
•Misterul metanoiei: calea de la condamnarea în gând (vinovăție) la
pocăință (străpungerea inimii)
Principiul autonomiei și responsabilității
•Suntem centrați pe student (în activitatea didactică, n.tr) doar atunci când
îl tratăm cu suficient de mult respect încât să ne concentrăm pe subiectul
de studiu și să ne bazăm pe încrederea că studenții știu cum să aibă grijă de
ei înșiși. Ei nu sunt nici proști, nici copii.
David L. Miller - "Nothing To Teach! No Way To Teach It! Together With The Obligation To
Teach!"
 Principiul autonomiei și responsabilității

•Semnificația pentru consiliere/terapiei

• Problema autorității clientului/pacientului
• Problema ambiției terapeutice
• Abordarea motivațională in pedagogie, consiliere (interviu motivațional)
• Importanța de a învăța să spui ”nu” – cunoaștere a limitelor și exercițiu al
libertății
 Principiul autonomiei și responsabilității
Semnificația pentru consilierea spirituală

•Pilda semănătorului; Iuda, fariseii, Pilat vs. vameșii, desfrânatele, tâlharul

de pe cruce, femeia samarineancă
•Consilierea pastorală cea bună se petrece atunci când intervenim cât mai
puțin în viețile oamenilor, fiind, în același timp, cât mai interesați, plini de
grijă și atenți cu ei atunci când îi ajutăm să recunoască obstacolele
conștiente și inconștiente pentru harul lui Dumnezeu (..) Stephen Muse
Principiul unicității
• Clientul, ca și studentul, vine cu un bagaj unic și trebuie
abordat în unicitatea lui.
Principiul unicității

- Inteligența este diversă (Kenneth Miller – Cum ucid școlile creativitatea)

- Clientul (pacientul) nu este nici diagnosticul, nici formularea (bio-psiho-
socială), nici problema exact definită cu care ni se adresează
- Experiența interpersonală cu clientul premerge teoriei explicative (el este
subiect pentru relație mai întâi și nu obiect de studiu – care are calitați
similare și distincte cu alte clase de obiecte)
Principiul unicității – implicații pentru consilierea
spirituală

- Canoanele și prescripțiile nu se aplică mecanic, ca algoritmi

sau rețete, ci adaptat contextului și puterilor persoanei
consiliate.
Principiul adevărului

• Înafara adevărului atât cunoașterea cât și vindecarea sunt

înșelătoare; ele sunt seducții care conduc, mai devreme sau
mai târziu, la confuzie.
• Dificil de formulat in mod explicit în epoca relativismului, a
narațiunilor paralele și a noii morale centrate pe sine.
Principiul adevărului
- Doctrine și teorii corecte vs. Doctrine și teorii false sau ideologizate
o Teoria miciurinistă ca „adevărată” vs. Genetica ca știință burgheză (servid unei false
conștiințe)
o Teorii ideologice actuale: a ”decolonizării” normativității cu aplicabilitate oriunde –
sexualitate (queer), gen (feministă, a toxicității masculine, etc.) știință (decolonizarea
fizicii) psihanaliză, teologie (teologii ale eliberării)
o Cultură și patologie culturală – cultura sinelui și ale drepturilor sale („tu știi cel mai
bine ce este bun pentru tine!”, ”ai dreptul să fii orice vrei tu să fii!”), ale
relativismului moral
o Teorii exagerate ale traumei răspândite în educația de colegiu și susținute de teorii
false ale genului, memoriei, etc.
Principiul adevărului
- Fragilitatea teoriilor suținute de ideologie – nu au o bază științifică ci o
putere de atracție (seducție) culturală;
- Curentul contrar în medicină și psihologie – evidence based (dar și acest
curent este ideologizat)
- Antidot: formarea unei capacități de judecată critică bazată pe știință,
filosofie, literatură, religie, practică spirituală (nu există scurtătură)
Principiul adevărului - Semnificații pentru consilierea spirituală

- Credințe adevărate și false (amestecul practicii creștine cu cele orientale

si consecințele dezastruoase); spiritualitate vs. Religie (Houston Smith –
”spiritualitatea este religia abordată ca bufet de salată”)
- Ortodoxie și ortopraxie: Cine este teolog? Cine este consilier spiritual?
- Cine este ”Calea și Adevărul și Viața?” (Întâlnirea cu Adevărul ca
întâlnire personală – ăn persoană și cu o persoană)