Noțiuni de apex: fiziologic, radiologic și anatomic.

Rolul acestora în tratamentul pulpitelor și

periodontitelor
Apexul radiologic – este cel mai îndepărtat punct de pe
vîrful rădăcinii, care poate fi văzut pe radiografie.
Apexul anatomic – se află la nivelul zonei de trecere a
dentinei canalului radicuar în cementul radicular.
Apexul fiziologic – sau constricția apicală fiziologică este
localizată în regiunea îngustării (constricției) apicale
interioare, la o distanță de 1-1,5mm de la apexul radiologic.

Puntul limită a intervențiilor endodontice trebuie sa fie la

nivelul constrcției apicale fiziologice, deoarece aici este
trecerea țesutului pulpei radiculare în țesutul periodontal
 Noțiune

Caria dentară este un proces

patologic infecțios ce se manifestă
după erupția dinților, care este
însoțit de demineralizarea și
ramolirea țesuturilor dentare dure
cu formarea ulterioară a unei
cavități/defect
 Clasificarea cariei dentare
În anul 1881 savantul american Black a sistematizat în dependență de localizare, toate tipurile de cavități
carioase în 6 clase, sau tipuri topografice. Ele sunt valabile până în prezent. Fiecare clasă are particularițățile
sale de evoluție clinică și de prearare. Black a elaborat și propus principiile de preparare a cavităților carioase
care sunt actuale până în prezent în toată lumea.
Către clasa I se atribuie cavitățile carioase localizate în
șanțuri, fisure și gropițele molarilor, premolarilor și incisivilor.

Clasa a II-a – cavitățile carioase situate pe suprafețele

aproximale sau de contact ale premolarilor și molarilor.
Clasa a III-a – cavitățile carioase situate pe suprafețele de
contact ale caninilor și incisivilor fără lezarea unghiului și
marginii incizale.

Clasa a IV-a – cavitățile situate pe fețele de contact a dinților

frontali cu lezarea unghiului și marginii incizale

Clasa a V-a – cavitățile carioase situate în regiunea coletului

tuturor dinților pe suprafețele libere (vestibulare și orale)
Clasa a VI-a – cavitățile carioase localizate la nivelul
marginei incizale și tuberculilor molarilor și premolarilor
În afară de această clasificare în activitatea clinică se
folosește clasificarea cariei dentare după Lukomski
(topografică sau zonală):

1. Carie dentară în stadiul de maculă (acută și cronică)

2. Carie dentară superficială (acută și cronică)
3. Carie dentară medie (acută și cronică)
4. Carie dentară profundă (acută și cronică)
În caracterizarea unui proces carios putem vorbi de
cavități:

1. Simple – cavitatea este localizată numai pe o suprafață a

dintelui
2. Complicate – sunt afectate două suprafețe – MO, DO, OV
3. Complexe – sunt afectate 3-4 suprafețe – MOD, MOV, MOB,
sau circulare – în jurul coletului dentar.
În funcție de țesuturile afectate:
Carie de adamantină;
Caria dentinei;
Carie de cement (de rădăcină)

În aspect clinic:
- carie simplă – caria propriu-zisă;
- carie complicată (pulpită, periodontită apicală)

După evoluția procesului clinic:

- lentă sau cronică;
- acută sau agresivă;
- staționată.

Carie recidivantă – când reapare procesul sau progresează, n-a

fost tratat corect

Carie secundară – proces carios nou adiacent obturației.

 Clasificarea după OMS
K.02.       Carie dentară:
K.02.0. Caria adamantinei (carie incipientă).
K.02.1.    Caria dentinei.
K.02.2.    Caria cementului.
K.02.3.    Carie dentară stabilizată (staţionată).
K.02.4.    Odontoclazie. Melanodonţie infantilă. Melanodontoclazie.
K.02.8.    Alte carii dentare precizate.
K.02.9.    Carii dentare neprecizate
 Clasificarea cariei dinţilor temporari după L. Zarnea
 
1. caria simplă superficială: cu interesarea smalţului şi limitată a dentinei cu păstrarea unui strat gros
de dentină integră;
2. caria simplă profundă: cu interesarea extinsă a stratului dentinar şi menţinerea unui strat redus de
dentină integră.
 
Clasificarea cariei dinţilor definitivi după L. Zarnea
 
3. Gradul I    -   leziunile limitate în smalţ;
4. Gradul II   -   leziunile care au atins joncţiunea amelo-dentinară;
5. Gradul III -   cu interesarea limitată a stratului de dentină;
6. Gradul IV -   cu interesarea extinsă a stratului de dentinar.
 Clasificarea cariei dentare la copii după
T. Виноградова:
 
I.    Gradul activităţii procesului carios:
activitate de gradul I (carioactivitate redusă);
activitate de gradul II (carioactivitate medie);
activitate de gradul III (carioactivitate sporită).
II.   Localizarea procesului carios:
fisurală;
aproximală;
cervicală;
circulară.
III.  Profunzimea afectării ţesuturilor dure:
incipientă;
superficială;
medie
profunda.
IV. Succesiunea apariţiei procesului carios:
carie primară;
carie secundară.
V.  Patomorfologic:
carie maculoasă;
caria smalţului (incipientă);
caria medie aprofundată (corespunde manifestărilor clinice
ale cariei profunde);
 Indicii principali de apreciere a gradului de afectare a dinților prin carie

În cadrul activităţilor de profilaxiei a cariei dentare indicii calculaţi sunt împărţiţi în două grupuri
majore: indicii ce reprezintă frecvenţa cariei dentare şi indicii ce reprezintă intensitatea cariei dentare.
Indicile de frecvenţă a cariei dentare reprezintă numărul de persoane afectate prin procese carioase pe
un teritoriu studiat. Teriotoriul studiat poate fi reprezentat de la o colectivitate numerică mică de
oameni pînă la nivel de ţări şi continente. Organizaţia Mondială aSănătăţii (OMS) recomandă
următoarele niveluri ale frecvenţei cariei dentare:1. joasă (0 – 30%);2. medie (31 – 80%);3. înaltă (81 –
100%).
 
Pe lîngă indecele de bază a frecvenţei cariei dentare, mai sunt apreciaţi şi indicii adjuvanţi precum:
1.Indicele de incidenţã a cariei
2.Indicele de prevalenţã a cariei dentare
3. Frecvenţa subiecţilor indemni la carie dentarã
Indicele de incidenţã a cariei dentare exprimă frecvenţa cazurilor noi de carie dentară înregistrate în
decursul unui an calendaristic. Studiul incidenţei cariei dentare presupune înregistrarea corectă şi
completă a tuturor cazurilor noi de leziuni carioase apărute. Indicele de incidenţă a cariei dentare se
calculează pe baza formulei
Indicele de prevalenţã a cariei dentare
exprimă ponderea subiecţilor bolnavi de carie dentară în totalul subiecţilor examinaţi (luaţi în studiu). Unitatea statistică pentru calculul
indicelui de prevalenţă este subiectul bolnav de carie dentară existent la momentul calculării indicelui în colectivitatea investigată.
Calculul indicelui de prevalenţă se face utilizând formula:

Frecvenţa subiecţilor indemni la carie dentarã

este un indicator complementar indicelui de prevalenţă, care pune în evidenţă ponderea subiecţilor sănătoşi (neafectaţi decarie) din totalul
subiecţilor investigaţi. Indicatorul se calculează după formula:

Indicele de intensitate
exprimă numărul mediu de dinţi cariaţi (C), absenţi (A) şi obturaţi(O) pentru un subiect examinat. Ca urmare, pentru calculul acestui
indice trebuie să se înregistreze, cu ocazia anchetei de morbiditate oro-dentară, numărul de dinţi afectaţi de boala carioasă, absenţi şi
obturaţi pentru fiecare persoană în parte.
Indicele de intensitate a cariei dentare raportează numărul de dinţi la numărul de subiecţi bolnavi de carie dentară, reflectând astfel
gradul mediu de afectare a subiecţilor investigaţi.
Formula de calcul pentru acest indice este următoarea:
 Caria în stadiul de maculă
Stadiul de macula sau demineralizarea carioasa. Demineralizarea adamantinei se deceleaza cu ocazia
inspectiei prin faptul ca e modificata culoarea ei normala pe o anumita portiune delimitata si prin aparitia
unor macule mate, albicioase, brune deschise sau brune inchise. Procesul debuteaza cu pierdere luciului
natural al adamantinei pe o portiune restrânsa. De obicei aceasta se inregistreaza in regiunea coletului.
Caria in stadiul de macula alba evolueaza asimptomatic si se depisteaza doar in cazul unui examen
minutios. Macula devine vizibila dupa uscarea suprafetei dintelui cu un jet de aer. Dat fiind faptul ca
macula alba comporta demineralizare, ea se coloreaza pregnant cu solutia de 2% albastru de metil. Macula
pigmentara deasemenea evolueaza asimptomatic. Macula carioasa la fel va fi diferentiata de macula in
hipoplazie si flouroza. In hipoplazie e tipica afectarea simetrica a dintilor omonimi, ceea ce se explica prin
formarea simultană a lor, dezvoltarii si mineralizarii acestora. In fluoroza exista macule multiple, albe si
brune , situate pe suprafata tuturor grupurilor de dinti. Pentru fluoroza e caracteristica leziunea endemica –
aparitia la toti sau la majoritatea locuitorilor din regiunea concreta.
Tratamentul cariei in stadiu de macula:
- terapie remineralizanta in caz de macula alba
Preparate:
- 10% gluconat de calciu
- 1-3% sol remodent
- florura de sodiu 2-4 %
 Tabloul clinic,diagnosticul diferential si tratamentul cariei superficiale
Caria superficiala apare la nivelul maculei albe sau maculei pigmentare de pe urma modificarilor
distructive din adamantina dentara.Se observa o cavitate mica, care se determina in prezenta senzatiei
de denivelare. Pentru caria superficiala sunt caracteristic dureri pasagere de la actiunea unor excitanti
chimici:dulce,sarat,acru,la fel e posibila aparitia durerii de la excitanti termici. Fenomenul se observa
mai frecvent in regiunea coletului, in zona celui mai fin strat de adamantina.Cariile superficiale sunt
usor dureroasa la sondare datorita apropierii de jonctiunea smalt-dentina.
Diagnostic difential:
1.Hipoplazia adamantinei:
In hipoplazie suprafata adamantinei este neteda,neramolita, defectele sunt localizate la diferite nivele
ale dintilor si nu pe zonele de electie ale cariei
2.Eroziunile tesuturilor dure:
Eroziunea tesuturilor dure ale dintilor au un aspect calciform,fundul ei este neted,lucitor.
3.Defectul cuneiform:
Se localizeaza exclusiv pe coletul dentar, are peretii duri.Evolutia este asimptomatica.
Tratamentul:
Prepararea cavitatii carioase
Prelucrarea medicamentoasa
Uscarea cavitatii
Aplicarea obturatiei de durata
 Caria medie.Tablou clinic,diagnostic diferential si tratamentul
In caria medie bolnavii pot sa nu prezinte acuze, insa pot avea senzatii dolore pronuntate la actiunea excitantilor
mecanici, chimici si termici, dureri ce trec imediat dupa suspendarea excitantilor. Examenul dintelui releva o
cavitate carioasa nu prea adinca, umpluta cu dentina pigmentata si ramolita, ceea ce se determina prin sondare,
sonda fixindu-se in cavitate. Tavanul cavitatii pulpare prezinta un strat satisfacator de dentina neafectata. Sondarea
peretilor cavitatii este dureroasa de-a lungul jonctiunii smalt-dentina. Sondarea planseului cavitatii este dureroasa
(reactie pulpara).
Diagnostic diferential:
1.Defect cuneiform
2.Caria profunda:
In caria profunda sunt prezente acuze din partea pacientului si diversitatea datelor examenului obiectiv.
3.Periodontita cronica:
La prepararea cavitatii cariei medii apar senzatia de durere,ceea ce nu este specific in cazul periodontitei, durerea
lipseste din cauza pulpei necrotizate. La fel difera si reactia la excitantii externi: in caria medie dintele
reactioneaza la agentii termici si chimici,iar in periodontita lipseste.Pulpa dintelui in caria medie reactioneaza la
un curent de 2-6mA, iar in periodontita la un curent de peste 100Ma.
 
Tratament:
Prepararea cavitatii carioase
Prelucrarea medicamentoasa
Aplicarea pe fundul cavitatii a captuselii din ciment-fosfat
Obturatia permanenta
 Caria profunda.Tablou clinic,diagnosticul diferential si tratament
Sondarea releva o cavitate profunda, adesea larga ,umpluta cu multa dentina ramolita. Marginile adamantinei
sunt subminate. In timpul sondarii intrumentul se poate cufunda la o adincime mare,dar nu va comunica cu
camera pulpara a dintelui, deoarece deasupra ei ramine un strat fin(> 0,5mm) de dentina decalcinata. Sondarea
fundului cavitatii carioase este dureroasa.
Pacientul acuza dureri de la excitantii mecanici,chimici si termici ce trec imediat dupa inlaturarea
excitantului.Sondarea planseului este dureroasa.Pulpa dintelui reactioneaza la un curent de 2-6mA, insa
excitabilitatea poate fi redusa la 10-12mA.
Diagnostic difential:
1.Caria medie
Caria profunda difera de cea medie prin acuze mai pronuntate (dureri intensive de la toate tipurile de excitanti)
ceea ce depinde de profunzimea cavitatii carioase.
2.Pulpita Cronica fibroasa:
Caria profunda se distinge dupa caracterul si durata durerilor la excitantii externi,care in pulpita sunt paroxistice
si de mai mare durata, precum si de prezenta unor dureri spontane fara a se aplica careva excitanti externi. In
carie dintele reactioneaza la un curent dintele 2-6 mA, in pulpite se remarca o excitare a pulpei la 15-20mA.
Tratamentul:
1 vizita: Prepararea cavitatii carioase
Prelucrarea medicamentoasa
Pe fundul cavitatii se aplica pasta pe baza de calciu (calciu-eugenol)
Obturatia provizorie cu dentina
2 vizita: inlaturarea pansamentului provizoriu
Pelucrarea medicamentoasa
Pe fundul cavitatii se aplica pasta remineralzanta
Obturatie permanenta