Lucrare practică nr.

Ioana Buculei
 SUMAR

 Puncția arterială – Gaze arteriale

 Interpretarea probelor funcționale respiratorii
 Hemoptizia
 Sarcoidoza – caz clinic
 Puncția arterială

 Scop: monitorizarea hemodinamică invazivă sau a

echilibrului acido-bazic și a gazelor sangvine
 Indicații:
 Determinarea valorilor gazelor sangvine
 Măsurarea directă pe cale sângerândă a tensiunii arteriale
(monitorizare hemodinamică)
 Arteriografie
 Embolizări terapeutice
 Hemodializă (cateter în dublu curent)
 Transfuzii intra-arteriale în hipovolemii severe cu iminență de
oprire cardiacă.
 Puncția arterială

 Contraindicații:
 Diateze hemoragice sau tratament
cu anticoagulante sau fibrinolitice;
 Anomalii, leziuni ale arterei sau
circulație colaterală inadecvată;
 Hipertensiune arterială
necontrolată;
 Modificări patologice ale
tegumentelor din zona de puncție.
 Puncția arterială

 Instrumentar:
 Asepsie (mască, bonetă, halat, mănuși sterile, soluții antiseptice, câmpuri
sterile);
 Anestezie (xilină 1%, seringă + ac pentru infiltrație);
 Lanțetă (pentru incizia tegumentelor la nivelul locului de puncție);
 Set de cateterizare (tehnica Seldinger):
 Ac de puncție cu bizou scurt, mandrenat;
 Dilatator de vas;
 Cateter;
 Seringă de 10 cc spălată cu 1-2 ml de heparină;
 Robinet cu 3 căi;
Pacientul va fi informat despre beneficiile și riscurile manevrei și, după
ce va primi răspunsuri la posibilele sale întrebări, va semna
consimțământul informat.
 Puncția arterială

 Abordul arterei radiale

 Manoperă relativ ușoară
 Puncția arterială în scop de determinare a gazelor sangvine și de
apreciere a echilibrului acido-bazic nu afectează fluxul sangvin la
nivelul arterei puncționate
 Pentru recoltarea de sânge arterial se utilizează o seringă de 2 ml
cu un ac spălat în prealabil cu 1ml ser heparinat (1000UI/ml).
Seringa va fi complet golită de heparină pentru ca aceasta să nu
modifice valorile determinate (de exemplu, 0,4 heparină va scădea
pCO2 cu 16%, iar valoarea pO2 va crește ușor)
 Puncția arterială

 Testul ALLEN: înainte de puncționarea arterei radiale se va verifica

dacă cealalată arteră a antebrațului(artera cubitală) este permeabilă. La
nivelul antebrațului examinat se comprimă ambele artere(radială și
cubitală), pacientul ținând pumnul strâns. La deschiderea pumnului,
palma va fi palidă. Se decomprimă artera cubitală și se urmărește
recolorarea palmei prin perfuzare pe calea arcadei palmare. Dacă artera
cubitală nu este competentă, nu se puncționează artera radială
respectivă!
 Pentru puncție pacientul va ține palma orientată în sus, articulația
pumnului fiind într-o ușoară retroflexie.
 Regiunea se dezinfecteză și se anesteziază(opțional) cu o cantitate
redusă de xilină 1% (cu atenție ca să mai poată fi perceput pulsul
radial!)
 Puncția arterială

Se fixează artera între indexul și mediusul operatorului care va

puncționa vasul cu acul fixat la seringă, sub un unghi de 15-20 o față
de planul tegumentelor, la 2-3 cm deasupra articulației pumnului,
înaintând cu aspirație ușoară până la apariția sângelui arterial
(seringa se va umple ulterior singură, fără aspirație, ceea ce va
confirma prezența acului într-o arteră!)
Se recoltează 3 ml sânge, apoi se retrage acul și se face compresie
hemostatică
În seringă nu trebuie să fie prezente bule de aer, analiza sângelui
fiind efectuată în maxim 20 minute de la recoltare. Sângele se poate
conserva la 4oC pentru analize ulterioare.
 Puncția arterială

 Complicații
 Spasm arterial (se va injecta periarterial
anestezic local);
 Ischemie acută (favorizată de circulația
colaterală inadecvată);
 Tromboză arterială (des a arterei radiale, în
cursul primelor 3 zile de cateterizare,
îndepărtarea cateterului permițând
recanalizarea în 30 de zile);
 Hematom (se comprimă locul de puncție);
 Infecție.
Noțiuni generale despre fiziologia respirației
Volumele pulmonare

 Volumul curent (VT) reprezintă volumul de aer care patrunde și iese

din plămâni în cursul unei respirații liniștite. La persoanele adulte
valoarea lui medie este de 500 ml, din care 150 ml ocupă căile
aeriene superioare și inferioare și nu ajunge la alveole (spaţiu mort
anatomic) în plămâni există și spaţiul mort fiziologic care este
reprezentat de o altă cantitate de aer care deși introdusă în plămâni,
nu participă la schimbul de gaze, deoarece se afla în alveole neirigate
cu sânge; acest aer nu-și schimbă compoziția.

 Volumul inspirator de rezervă (VIR) reprezintă volumul maxim de

aer ce poate fi inspirat dupa o inspirație obișnuită și are valoarea de
1.500 ml.

 Volumul expirator de rezervă (VER) se realizează prin efectuarea

unei expirații maxime după o expirație obișnuită și are valoare de
1.500 ml.
Noțiuni generale despre fiziologia respirației
Volumele pulmonare
 Capacitatea vitala (CV) reprezintă volumul de aer ce poate fi expirat printr-o expirație
maximă efectuată în urma unei inspirații maxime. Ea este egală cu suma a trei volume
pulmonare (VT+VIR+VER) și are valoarea de 3.500-4.000 ml aer. Capacitatea vitală
variază cu vârsta, sexul, sportul practicat, poziția corpului; în clinostatism ea este cu 5-10%
mai mică decât în ortostatism.

 Volumul rezidual (VR) reprezintă volumul de aer care rămâne în plămâni la sfârșitul unei
expirații maxime și are valoarea de 1.300-1.500 ml. Volumul rezidual nu părăsește
plămânul decât prin înlocuirea sa cu un gaz inert (He) sau cu apă, sau dacă colabam cei doi
plămâni; prin colabare rămâne totuși o cantitate de 200 ml aer (aerul minimal), care permite
plutirea unui fragment de plămân la suprafața apei (semn important în medicina legală).

 Capacitatea pulmonară totală (CPT) cuprinde capacitatea vitală împreună cu aerul

rezidual și are o valoare de 5.000-6.000 ml.

 Capacitatea reziduală funcțională (CRF) reprezintă volumul de aer care rămâne în

plămân la sfârșitul unei expirații de repaus. Valoarea ei se obține prin însumarea VER și VR
și reprezintă aproximativ 50% din CPT.

 Capacitatea inspiratorie (CI) reprezintă volumul de aer ce poate fi introdus în plămân

printr-o inspirație maximă care începe la sfârșitul unei expirații de repaus. Valoarea ei este
echivalentă cu suma dintre VR și VIR și reprezintă aproximativ 50% din CPT.
 Noțiuni generale despre fiziologia respirației
Volumele pulmonare
 Frecvența respiratorie. Numărul respirațiilor la adult, în repaus, este de 16-18
respirații/min și variază în funcție de mai mulți factori:
 Vârsta
 la nou născut 40 respirații/min;
 la 8-10 ani 30 respirații/min;
 la 20 ani 20 respirații/min;
 la 40 de ani 14-18 respirații/min;
 Sex: la femei se întâlnește un număr mai mare de respirații-18/min decât la bărbați 12-
16/min;
 Poziția corpului;
 Altitudine: numărul de respirații se mărește la altitudini mari datorită scăderii presiunii
atmosferice;
 Stări fiziologice: în somn numărul respirațiilor scade;
 În timpul gravidității și al emoțiilor crește frecvența respiratorie;
 În timpul efortului și după terminarea lui crește frecvența respiratorie.

 Cand numărul de respirații este mai mare de 20/min se numește stare de tahipnee
(hiperpnee); când frecvența respiratorie scade sub 14/ min se instalează starea de
bradipnee; când respirațiile nu se succed regulat, se numește starea de dispnee; cand
respirația se oprește voit, se realizează starea de apnee.
Noțiuni generale despre fiziologia respirației
Volumele pulmonare

 Debitul respirator reprezintă cantitatea de aer ventilată

de plămâni timp de un minut în condiții de repaus și
poate fi obținut prin produsul dintre volumul curent și
frecvența ventilației. Astfel, la un adult la care volumul
curent este de 500 ml, iar frecvența respiratorie este 12
cicluri/min, debitul ventilator va fi de 6 l.

 În timpul efortului fizic debitul ventilator crește la 80-100

l/min; volumul de aer care poate fi respirat într-o
perioadă de timp prin respirații voluntare cu amplitudine
și frecvență maximă reprezintă debitul respirator maxim
și are valoare de 180-200 l/min.
Laboratorul de explorări funcționale
 Reprezintă eliminarea sângelui prin În diagnosticul diferenţial trebuie
tuse, din etajul subglotic al considerate:
aparatului respirator, din căile
aeriene inferioare  stomatoragia
 Caracteristic este sângele roşu-
 epistaxis posterior
aprins, aerat, cu Ph alcalin.
 hematemeza
Este precedată de: În funcție de cantitatea de sânge
senzaţie de tensiune intratoracică
eliminată


 căldură retrosternală
minimă- spută cu striuri
 gâdililură faringiană
 gust sărat, metalic
sanguinolente, cantitate de sânge
 anxietate
mică
 dispnee; medie-eliminare <500 ml
 paloare. abundentă >500ml