CONTABILITATEA

PIERDERILOR DIN
PRODUCȚIE
Elaborat: Daniela COJOCARU
Cătălina CHIOCHIU
CON 192 FR termen redus
Profesor: Svetlana MIHAILA
dr., conf. univ.
 Este incontestabil că activitatea de producție, fiind un proces complex și
individualizat prin specificul operațiunilor desfășurate, reprezintă piatra de temelie a
existenței unei entități productive, în particular, și a economiei unui stat, în general.
Pierderile de producţie se contabilizează:
 Evaluarea pierderilor din producție
Bunurile obţinute din rebuturi parțiale se evaluează la valoarea realizabilă netă şi se contabilizează ca
majorare a stocurilor şi diminuare a costurilor de producţie.
 
Prejudiciul material aferent pierderilor de producţie din vina personalului şi/sau a terţilor se recunoaşte
şi se evaluează în conformitate cu legislaţia în vigoare. Suma prejudiciului material se contabilizează ca
majorare concomitentă a creanţelor şi veniturilor curente.
 Contabilitatea pierderilor din rebuturi
REBUTURILE(pierderile) reprezintă produsele, semifabicatele care nu satisfac cerinţele stanardelor tehnologice şi de
calitate şi care nu pot fi utilizate conform destinaţiei iniţiale sau necesită consumuri suplimentare pentru corectare.
În afară de aceasta, rebuturile se deosebesc după cauze de apariţie şi
persoane responsabile. La entităţi se elaborează un nomenclator special al
posibilelor cauze de apariţie a rebuturilor şi pentru fiecare cauză se stabileşte
persoana vinovată.
De exemplu:
cauza – materie primă necalitativă, vinovat – secţia aprovizionare;
cauza – abatere de la procesul de prelucrare a piesei, vinovat – executantul.
Este foarte important ca după depistarea rebutului să se stabilească:
 tipul acestuia
costurile legate de fabricarea lui
posibilitatea de remediere.

De regulă, rebuturile sunt depistate de către lucrătorii secţiei Control tehnic

de calitate (secţia CTC) sau de către muncitori, atunci când se trece de la o
operaţie tehnologică la alta.
Posibilitatea de corectare a rebuturilor o stabilesc lucrătorii din secţiile
tehnice şi tehnologice ale entităţii.
Documentele primare privind rebuturile
În vederea determinării mărimii costurilor aferente producţiei rebutate sunt necesare
efectuarea unor calcule speciale.
Astfel, costul rebuturilor definitive depistate în interiorul entităţii include costurile
efective suportate pentru fabricarea lor, începând de la prima până la operaţia tehnologică
la care au fost depistate. Însă, pentru că mărimea efectivă a costurilor suportate este,
deseori, dificil de stabilit, se admite ca în unele ramuri ale industriei cu un nomenclator
variat de produse să se stabilească costul rebuturilor în baza costurilor normative. Pentru
aceasta numărul produselor rebutate se înmulţeşte cu normele de consum ale materialelor
directe, a salariilor directe şi a costurilor indirecte de producţie.

Costul producției rebutate = Nr.rebut * Norme de consum ale CDM * Norme de

consum ale CDS * Norme de consum ale CIP
Determinarea costului rebuturilor definitive interne se realizează într-o situaţie specială, numită Calculaţia costului
rebuturilor definitive.

Reflectarea costului rebutului definitiv şi cheltuielilor privind remedierea rebutului:

Costul rebuturilor definitive depistate în exteriorul entităţii se formează din costul efectiv al produsului
rebutat şi cheltuielile privind înlocuirea şi transportarea până la cumpărător şi înapoi.

Cu valoarea produselor rebutate externe se reduce venitul din vânzarea produselor din luna în care a fost
primită şi acceptată pretenţia cumpărătorului privind rebutul constatat.

Mărimea cheltuielilor legate de remedierea rebuturilor corectabile se determină în baza documentelor

primare de evidenţă a materialelor consumate, salariilor calculate, proceselor-verbale de primire-predare a
lucrărilor executate etc.

Evidenţa analitică a rebuturilor se ţine pe secţii, tipuri de produse şi articole de calculaţie în Fişele de
calculaţie a costurilor, iar evidenţa sintetică a acestora se ţine în Borderourile de evidenţă a costurilor şi în
Registrele de evidenţă a cheltuielilor.
 
Problemă
Conform procesului-verbal nr.15 din 24 ianuarie 2020 privind rebutul, maistrul secţiei de producţie Cioban A. a stabilit că după a doua
operaţie tehnologică au rezultat 45 unităţi de produse rebutate definitiv (bucşe). Produsele rebutate nu corespund şablonului prevăzut.
Se cunoaşte, că norma de consum a materialelor directe este de 12 lei / unit., a deşeurilor recuperabile – 3% din valoarea materialelor
consumate, tariful de plată pentru prima operaţie este de 7 lei / unit., iar pentru a doua operaţie – 8 lei / unit., salariile suplimentare
reprezintă 15% din suma salariilor de bază, iar costurile indirecte de producţie – 175% din salariile de bază. Valoarea de piaţă a
produselor rebutate este de 3 900,00 lei, inclusiv TVA. S-a constatat, că produsele au fost rebutate din neatenţia operatorului Melnic B.
(nr. tabelar - 143), care urmează să recupereze prejudiciul material prin reţinerea din salariu. De calculat costul rebuturilor definitive
privind rebutul.
Calculaţia costului rebuturilor definitive interne
Nr. Articole de consum Suma,lei
1. Costuri materiale directe (45*12) 540,00
2. Deşeuri recuperabile (rd.1 540*3/100) (16,20)
3. Costuri cu salarii de bază (45*7+45*8) 675
4. Costuri cu salarii suplimentare (rd.3 675*15/100) 101,25
5. Costuri cu contribuţii pentru asigurările sociale (rd.3+rd.4 139,73
*18%
6. Costuri cu prime pentru asistenţa medicală obligatory 34,93
*4,5%
7. Costuri indirecte de producţie (rd.3*175%) 1181,25
8. Costul rebuturilor definitive (rd1- 2655,96
rd.2+rd.3+rd.4+rd.5+rd.6+rd.7)
 Problemă

La entitatea SRL „MARIA” s-au obținut rebuturi definitive în urma activității de bază în sumă de 3 000 lei, în secția
auxiliară – în sumă de 2 500 lei. Pe parcursul perioadei de gestiune au fost înregistrate următoarele cheltuieli de
remediere a rebuturilor:
consum de materiale – 200 lei
consum de OMVSD – 1100 lei
calculul uzurii OMVSD – 550 lei
salariile calculate ale muncitorilor – 500 lei, CAS, PAM
costul lucrările efectuate de secția auxiliară a entității – 100 lei
 
În urma remedierii rebuturilor au fost recuperate materiale în sumă de 4 000 lei. A fost depistat că o parte din rebuturi
au fost obținute din vina gestionarului în sumă de 1 000 lei, s-a decis că creanța gestionarului va fi încasată la numerar în
proporție de 50% și 50% din sumă va fi reținută din salariu.
1. Reflectarea costului rebuturilor definitive depistate în:
-secţiile de bază ale entităţii 3. Valoarea materialelor recuperate din rebuturile depistate
Dt 211
Dt 714 4 000 lei
3 000 lei Ct 612  
Ct 811   4. Înregistrarea rebutului din vina gestionarului
-secţiile auxiliare ale entităţii Dt 226
Dt 714 Ct 612   1 000 lei
2 500 lei
Ct 812   5. Recuperarea daunei materiale de la gestionar
2. Reflectarea cheltuielilor de remediere a rebuturilor corectabile:
Dt 242 – 500 lei
-consum materiale pentru remedierea rebuturilor Dt 531 – 500 lei
Dt 714 200 lei Ct 226 – 1 000 lei
Ct 211  
- consum OMVSD cu valoarea unitară mai mare de 1 000 lei pentru remedierea
 
rebuturilor
Dt 714 1 100 lei
Ct 213

- calcularea uzurii OMVSD utilizate la remedierea rebuturilor

Dt 714
550 lei
Ct 214  
-calcularea salariilor muncitorilor care execută lucrări de remediere a
rebuturilor
Dt 714 – 637,5 lei
Ct 531 – 500 lei
Ct 533.1 – 115 lei
Ct 533.2 – 22,5 lei
 
 Contabilitatea pierderilor din staţionări
Staţionare (întrerupere) în procesul tehnologic este considerată inactivitatea forţată a muncitorilor şi a utilajelor de
producţie.

Staţionările provoacă unele pierderi, evidenţa cărora se ţine în mod special.

Clasificarea staţionărilor
Însă indiferent de tipul acestora, orice staţionare mai mare de 15 min. trebuie să fie perfectată documentar. Documentul
primar care se întocmeşte în acest caz este Fişa staţionărilor sau Fişa întreruperilor care, de cele mai multe ori, are
forma următoare:
În cazul în care este sistată activitatea unei secţii de producţie sau a entităţii în întregime se întocmeşte un Proces-
verbal de staţionare.
Conform art.163 al Codului muncii, retribuirea timpului de staţionare a salariaţilor, când vina nu le aparţine, se
efectuează în mărime de cel puţin 2/3 din salariul tarifar (salariul funcţiei) pe unitate de timp stabilit salariatului, dar nu
mai puţin de un salariul minim pe unitate de timp stabilit de legislaţie pentru fiecare oră de staţionare. Însă dacă în
perioada staţionării salariaţii execută alte lucrări tarifate la un nivel inferior în raport cu categoriile de calificare ce le-
au fost acordate, atunci, conform art. 153 al Codului muncii, angajatorul este obligat să le plătească un adaos la salariul
calculat care este egal cu diferenţa dintre categoriile de calificare, care , de regulă, este inclus în componenţa pierderilor
din staţionări.
Costurile incluse în componenţa pierderilor din staţionări
Pierderile din staţionări sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei.
Trebuie de menţionat, că pierderile din staţionările provocate de cauze externe pot fi recuperate de la agenţii
economici responsabili de apariţia acestora (de regulă, furnizorii de materii prime, materiale, combustibil, energie etc.),
prin prezentarea unor reclamaţii pentru încălcarea clauzelor contractuale. Astfel, în momentul acceptării în scris a
reclamaţiei sau adoptării deciziei organelor judiciare cu privire la recuperarea prejudiciului material se întocmeşte
formula contabilă:
Debit 234 „Alte creanţe curente”
Credit 612 „Alte venituri din activitatea operaţională” .
Entităţile pot suporta pierderi şi din staţionările provocate de calamităţi naturale (incendii, inundaţii etc.) care se vor
contabiliza în debitul contului 723 „Cheltuielii excepţionale”.