ÎNCERCĂRI LA FOC PE

PLANŞEE
COMPUSE L SCAR REAL
A Ă Ă

Masterand: Ungureanu Ruslan

Cuprins
1 INTRODUCERE
2. TESTUL FRACOF
2.1 Planşeu l testat
2.2 instrumentarea specimenului experimental
2.3. Rezultate
2.4. Concluzii în urma înc ercării
3.TESTUL COSSFIRE
3.1 Planşeu l testat
3.2 Instrumentarea specimenului experimental
3.3 Rezultate
3.4. Concluzii în urma înc ercării
4 TESTUL FICEB
4.1 Planşeu l testat
4.2. Instrumentarea specimenului experimental
4.3 Rezultate
4.4 Concluzii în urma înc ercării
Bibliografie
 1
INTRODUCERE
• Încercarea la foc realizată ca parte a proiectului de cercetare european RFCS FRACOF a fost destinată să
furnizeze dovezi experimentale cu privire la comportamentul planşeelor compuse oţel – beton expuse la
curba
standard ISO.
•
Testele din aceste proiecte de cercetare au fost realizate pe câte un planşeu compus oţel – beton, în
concordanţă cu EN 1365-2.
•
Comportarea la foc a acestor planşee în timpul încercărilor a fost bună, punând în evidenţă robusteţea unei
astfel de structuri în situaţia de incendiu.
•
Comportarea planseelor s-a analizat intr-un program numeric si experimental mai amplu,in capitolul 4.
 2 TESTUL FRACOF
• Planşeul încercat a fost proiectat să aibă o rezistenţă la foc de 120 de minute.
• Grosimea plăcii a fost aleasă astfel încât să îndeplinească cerinţele de izolare pentru o rezistenţă la foc de 120
minute, în concordanţă cu EN1994-1-2.
• Plasa de armătură a fost aşezată la 50 mm de suprafaţa superioară a plăcii.
• Se observă că deplasarea planşeului a crescut rapid în primele 20 de minute de foc şi apoi a crescut cu o
viteză
aproape constantă.
•
În consecinţă, efectul de membrană al planşeului s-a activat progresiv, pentru a menţine stabilitatea globală a
planşeului.
•
În condiţiile în care grinzile secundare din oţel nu au fost protejate, criteriul de capacitate portantă (R) a
fost atins pentru 120 de minute.
•
Planşeul s-a comportat satisfăcător în timpul fazei de răcire.
•
• Îmbinările metalice au fost toate protejate adecvat şi temperatura maximă pe care au atins-o a fost de 5000
C. Toate îmbinările între elementele de oţel s-au comportat foarte bine în timpul fazelor de încălzire şi de
răcire.
 2 TESTU FRACO
L F

Fig. 1 Specimen experimental Fig. 4 Armare suplimentară

în
zona stâlpilor

Fig. 8 Locaţiile termocuplelor pe

planşeul compus

Fig. 11 Temperatura înregistrată în comparaţie Fig. 14 Evoluţia temperaturilor în

cu planşeu
 2 TESTU FRACO
L F
b) la finalul testului

Fig. 17 Deplasările verticale ale a) la începutul testului

planşeului(detaliu)

Fig. 19 Fisuri în planşeu în jurul

stâlpului de oţel

Fig. 18 Deplasarea laterală la marginea

planşeului
 3 TESTUL
• COSSFIRE
•
Planşeul compus a fost realizat din beton turnat în-situ clasa C30/37.
• Pentru a analiza comportarea îmbinărilor dintre placa de beton şi elementele de oţel la marginea planşeului,
s-
au realizat şase configuraţii diferite de armare în jurul stâlpilor.
•
Pentru observaţii complete asupra comportării planşeului, înregistrarea rezultatelor s-a menţinut şi pe
durata fazei de răcire.
•
Pentru determinarea deplasărilor planşeului s-au utilizat 20 de captori de deplasare, dintre care 16 pentru
deplasarea pe verticală şi 4 pentru deplasările orizontale.
•
Temperaturile maxime la faţa expusă a planşeului au fost în jur de 9500C iar plasa de armătură s-a încălzit la
5000C.
•
Deasemenea, nu s-a observat nici o cedare a îmbinărilor marginale, între planşeul de beton şi elementele de
oţel.
Nu au existat fisuri semnificative în centrul planşeului, ceea ce înseamnă că plasa de armătură s-a comportat
în mod corespunzător sub efectul de membrană.
 3 COSSFIR
TESTUL E

Fig. 39 Voalarea locală a grinzii secundare

neprotejate
Fig. 22 Specimen experimental
îmbinată cu stâlpul Fig. 38 Planşeul în timpul incendiului şi după
răcire
 4 TESTUL
FICEB
• Planşeul testat în cadrul proiectului RFCS FICEB la Ulster, Irlanda, a fost sprijinit pe patru stâlpi metalici.
• Structura a fost contravântuită pentru deplasări orizontale, în dreptul stâlpului .
• Rezistenţa betonului, măsurată pe cuburi în ziua testului, a fost de 50N/mm2.
• Temperatura tălpii superioare este redusă, aşa cum este de fapt de aşteptat, datorită disipării căldurii prin
planşeul de beton.
• Deplasările planşeului au cauzat introducerea de momente încovoietoaresecundare în grinzile neprotejate.
• Temperaturile în tabla cutată au depăşit 900°C şi s-a observat desprindereaacesteia de beton pe cea mai
mare
• parte a suprafeţei.
• În consecinţă, tabla cutată nu a contribuit semnificativ la capacitatea portantă a planşeului.
Planşeul s-a comportat foarte bine, suportând încărcările pe toată durata acţiunii focului, datorită
• efectului de membrană.
Datorită efectului de membrană, existenţa grinzilor secundare pentru susţinerea planşeului nu este
necesară
în situaţia de incendiu şi deci aceste grinzi pot fi lăsate neprotejate.
 4 TESTU FICE
L B

Fig. 42 Compartimentul de test

Fig. 57 Evoluţia deplasărilor verticale

Fig. 46 Plasa de armatura şi conectorii, înainte

de
 Concluzii
• Planșeul s-a comportat bine la toate cele 3 incercari la care a fost supus.
• Grinzile care au cedat și au prezentat deformații au fost grinzilee secundare neprotejate,sau procedate mai
putin.
• Partea superioară a grinziilor pe care sprijină planșeul nu trebuie protejată,de oarece s-a observat o
conlucrare
bună dintre beton si partea superioară care au preluat eforturile.
• Bibliografie
•
• 1. ‘Fire Safe Design: A new approach to multi-storey steel framed buildings’ P288, The Steel Construction Institute, 2006.
• 2. ‘The behaviour of Multi-storey steel framed buildings în fire’, A European joint research programme, British Steel Swinden Technology Centre, 1999
• 3. Lennon, T., ‘Cardington fire tests: instrumentation locations for large compartment fire test.’, Building Research Establishment Report N100/98, June
1996.
• 4. Lennon, T., ‘Cardington fire tests: instrumentation locations for corner fire test.’, Building Research Establishment Report N152/95, June 1996
• 5. Wainman, W. and Kirby, B., Compendium of UK standard fire test data, No.1 - Unprotected structural steel, British Steel, Swinden Technology
Centre, 1987
• 6. Investigation of Broadgate Phase 8 Fire, SCI, Ascot, 1991.
• 7. Thomas, I. R., Bennetts, I. D., Dayawansa, P., Proe, D. J. and Lewins, R. R.,
• ‘Fire Tests of the 140 William Street Office Building.’, BHPR/ ENG/R/92/043/SG2C, BHP Research, Melbourne Australi a, 1992
• 8. Proe, D. J. and Bennetts, I. D., ‘Real Fire Tests în 380 Collins Street Office Enclosure.’, BHPR/PPA/R/94/051/SG021A, BHP Research Melbourne
Australia, 1994.

• 9. Brand Verhalten Von Stahl und Stahlverbund Konstructionen (Fire behaviour of steel and composite construction), Verlag TUV Rheinland,
• 1986.
• 10. Johansen, K.W., ‘The Ultimate strength of Reinforced Concrete Slabs.’, International Association for Bridge and Structural Engineering, Final
Report,
• Third Confress, Liege, September 1948.
• 11. Ockleston AJ. Load tests on a 3-storey reinforced concrete building în
• Johannesburg. Struct Eng 1955;33(10):304-22
• 12. Bailey C.G. and Moore D.B., The structural behaviour of steel frames with composite floor slabs subjected to fire: Part 1: Theory
13. Bailey C.G. and Moore D.B., The structural behaviour of steel frames with composite floor slabs subjected to fire: Part 2: Design