CONTROLUL MĂRIMILOR

FIZICE
Prof. Dr. Ing. Andrei Szuder
Tel. 40.2.1.4112604
Fax. 40.2.1.4112687
www.labsmn.pub.ro
szuder@labsmn.pub.ro
CONTROLUL MĂRIMILOR
FIZICE
TITULAR CURS : Prof. Dr. Ing. Andrei SZUDER

CURS: 2 ORE/SAPTAMANA

LABORATOR: 2 ORE/ 2 SAPTAMANI

EVALUARE:
EXAMEN FINAL - 50 PUNCTE
LABORATOR - 35 PUNCTE
CURS (PREZENŢĂ/TEME) -15 PUNCTE
 CONTROLUL MĂRIMILOR
FIZICE
CURSUL 1

MĂRIMI – MĂSURAREA – METODE DE

MĂSURARE – SISTEME DE MĂSURARE
– ERORI DE MĂSURARE
 MĂRIMI
• Mărime- o proprietate a obiectelor,
fenomenelor sau sistemelor care poate fi
pusa in evidenta calitativ si masurata
cantitativ.
• Mărimi fizice - sunt descrise anumite
proprietati fizice ale obiectelor,
fenomenelor sau sistemelor
 MĂRIMI
– Calitativ, - mărimi care se refera la proprietati
diferite, de exemplu: lungimea, masa, energia,
rezistenta electrica etc.
– Specii de marimi, - mai multe alte marimi
comparabile intre ele (de ex. distanta,
deplasarea, grosimea, inaltimea, lungimea de
unda) sunt referite in metrologie printr-o
singura marime, lungimea
 CLASIFICAREA MĂRIMILOR
    Dupa sistemele de unitati de masura:
-
Mărimi fundamentale - mărimi ale căror unitaţi de
măsură au fost alese ca fundamentale
( independente unele de altele ) în cadrul unui
sistem de unitati de masura.
Mărimi secundare - mărimi ale căror unitaţi de
măsură rezultă în mod univoc prin alegerea
unitaţilor de măsură fundamentale  
 MĂSURAREA
Măsurarea este
Operatia experimentala prin care se determina, cu ajutorul
unor mijloace de masurat, valoarea numerica a unei
marimi in raport cu o unitate de masura data;

Operatia prin care se stabileste pe cale experimentala

raportul numeric intre marimea de masurat si o valoare
oarecare a acesteia luata ca unitate de masura;

Un proces de cunoastere prin care se compara marimea

data cu o valoare a ei adoptata ca unitate de masura,
prin intermediul unei experiente fizice
 MĂSURAREA
• Toate măsurările sunt relative
• Măsurarea presupune compararea
mărimii fizice cu o mărime fizică
similară.
• Sunt necesare unităţi (standarde) de
referinţă
• Unităţi de măsură primare (m, sec, kg, 
K)
• Unităţi de măsură derivate
 MĂSURAREA
Valoare numerica
   
Un element din multimea numerelor reale care
corespunde unei stari din multimea starilor unei
marimi

Un numar, pozitiv sau negativ, care depinde de scara

de referinta adoptata.
   
Elementul din multimea starilor marimii care
corespunde valorii numerice 1 se numeste unitate de
masura.

Pentru a usura identificarea, unitatea de masura

poarta o denumire (metru, volt, amper, etc.).
   
 MĂSURAREA
Rezultatul măsurării

Raportul N dintre o
marime M existând
independent de noi si o
unitate u aleasa pentru
acea marime, stabilit
experimental in
procesul de masurare
 MĂSURAREA
Valoarea mărimii

Forma de exprimare a mărimii sub formă de valoare

numerică şi unitate de măsură (o tensiune
electrica de 217,63 V, etc.).

Valoarea unei mărimi include intotdeauna şi unitatea

de măsură, care trebuie să insoţească obligatoriu
valoarea numerică.

Rezultatul măsurării N este un număr adimensional,

a carui valoare variază invers proporţional cu
unitatea de măsură aleasă
 SISTEME DE UNITĂŢI DE
MĂSURĂ
Ansamblul unităţilor de masura definite pentru un
sistem dat de mărimi fizice.
   
În decursul dezvoltarii istorice a fizicii si tehnicii
au existat, si mai exista si azi, mai multe
sisteme de unitati de masura. Un astfel de
sistem contine unitaţi:
- fundamentale;
- derivate;
- suplimentare.
 SISTEME DE UNITĂŢI DE
MĂSURĂ
Un sistem de unitati de masura trebuie sa
îndeplinească urmatoarele conditii:

- să fie general - aplicabil tuturor capitolelor fizicii;

- să fie coerent - să nu introducă coeficienti numerici

suplimentari in ecuatiile fizicii;

- să fie practic - unitatile din sistem sa aiba, pe cât

posibil, ordine de marime comparabile cu valorile
din activitatea uzuala .
 SISTEME DE UNITĂŢI DE
MĂSURĂ
Sistemul care indeplineste în măsura cea mai mare
aceste conditii este Sistemul International de Unitati
- SI - adoptat pe plan mondial de a XI - a Conferinta
Generala de Masuri si Greutati din 1960.

În România el a fost adoptat ca unic sistem de măsuri

legal si obligatoriu în 1961
 MIJLOACE DE MĂSURARE

• Totalitatea mijloacelor tehnice cu care se

obtin informaţiile de măsurare.
 MIJLOACE DE MĂSURARE
Mijloacele de masurare se impart, dupa precizia lor, in:
-
mijloace de masurare de lucru - care servesc la
efectuarea masurarilor curente, necesitate de practica;

mijloace de masurat model (de comparatie sau martor),

destinate etalonarii sau verificarii masurilor si aparatelor
de masurat de lucru,;

mijloace de masurare etalon, care reproduc sau stabilesc

unitatea de masura cu o precizie maxima, o pastreaza si
o transmit mijloacelor de masurare de precizie inferioara.
 MIJLOACE DE MĂSURARE
• Etaloanele sunt de mai multe categorii:

- nationale - alcătuiesc baza metrologica a ţării

respective;
- principale (primare) - determină unitatea de
masura prin compararea lor cu etaloanele
nationale;
- de verificare (de lucru) - servesc la executarea
lucrărilor de metrologie curente.
 MIJLOACE DE MĂSURARE

- Măsurile;

- Aparatele de măsurat;

- Lanţuri de măsurare - ansambluri, instalaţii şi

sisteme de măsurare
 MĂSURILE
• Realizarea materială a unităţii de măsură, având
rolul de a genera (reproduce) una sau mai multe
valori cunoscute ale unei mărimi fizice
• Posibilă numai pentru unele din mărimile fizice
(lungime-metrul, masa-kilogramul, volum-litrul, etc.)
• Măsurile permit compararea directă a mărimii
necunoscute (măsurandului) cu unitatea de măsură
 MĂSURILE
• Dupa destinaţia lor
- etalon;
- de lucru
• După numărul valorilor
- măsuri cu valoare unică. Deobicei ele sunt asociate
in serii sau truse, care contin măsuri de valori
diferite, alese după o anumită succesiune);

- măsuri cu valori multiple, care pot fi măsuri cu

valori discrete
masuri cu valoarea variabila continuu
 APARATE DE MĂSURARE
• Mijloacele de măsurat intercalate între o
mărime fizică ce nu e accesibilă direct
simţurilor operatorului uman şi care
realizează o conversie a măsurandului
într-o mărime perceptibilă pentru acesta
ANSAMBLURI DE MĂSURARE
• Cea mai simpla asociere de aparate de masurat,
(un traductor, asociat cu un aparat indicator sau
inregistrator, pentru a masura un singur
măsurand).
• Reproduce structura unui aparat de măsurat, cu
deosebirea că mijloacele conţinute sunt
independente, cu caracteristici metrologice
normate separat.
 INSTALAŢIA DE MĂSURARE
• Asociere complexă de aparate de măsurat
si alte utilaje, dispozitive si accesorii,
folosite în scopul măsurării unuia sau mai
multor măsuranzi, în anumite conditii, pe
baza unei metode comune
 SISTEMUL DE MĂSURARE
• Ansamblu sau o instalatie de măsurare prevăzută cu
posibilitaţi de automatizare a măsurărilor, prelucrare a
rezultatelor, inregistrare etc. (sisteme de achizitie a
datelor).
• De regulă, ele presupun existenta unui procesor,
operaţiunile desfăşurându-se pe baza unui program
(software de măsurare), gestionat de procesor.
• Sistemele de măsurare pot fi încorporate în linii
tehnologice si asociate instalatiilor de reglare automată a
proceselor.
 METODE DE MĂSURARE
Principiul de Măsurare

• Baza ştiinţifică a realizării unei măsurări

(legi ale fizicii, efecte).

• Exemplu: efectul termoelectric (măsurarea

temperaturii)
 METODE DE MĂSURARE

Ansamblul relaţiilor teoretice şi operaţiilor

experimentale pe care le presupune
măsurarea
 METODE DE MĂSURARE
- Metode directe, atunci când valoarea
măsurandului se obţine nemijlocit, fără
furnizarea unor valori ale altor marimi fizice.
- Rezultatul se obţine printr-o singură operaţie, iar
bucla de măsurare este deschisă, adica
valoarea măsurandului nu este corectată cu
ajutorul instalaţiei care participă la măsurare în
scopul atingerii unei valori prescrise
 METODE DE MĂSURARE
• Metode indirecte, în care valoarea
măsurandului se obţine prin măsurarea uneia
(sau mai multor) mărimi, de care măsurandul
este legat printr-o relaţie funcţională, urmată de
un calcul în care intervin valorile obţinute şi,
eventual, unele constante.

• Măsurarea indirectă poate fi privită ca o

succesiune de măsurări directe, urmate de un
calcul..
 METODE DE MĂSURARE
• Metode de comparatie - se bazeaza pe folosirea unor
etaloane, necesare la furnizarea mărimii de comparaţie, şi
a aparatelor de măsurat, care sesizează egalitatea dintre
măsurand şi mărimea de comparaţie.
• Rezultatul se exprimă in functie de aceasta marime, ea
putându-se regla, manual sau automat, pâna când devine
egala cu marimea de masurat.
• Lantul de masurare este inchis, in acest fel crescând mult
precizia operatiei de masurare (cel mult egala cu cea a
etalonului folosit).
 METODE DE MĂSURARE
• Metode de comparatie-
• Comparatia simultană,

• Măsurandul este comparat nemijlocit cu una

sau mai multe valori de referinţă date de un
etalon care participa la fiecare masurare
(compararea unei mase cu masa unei greutati
etalon folosind o balanţă, a unei tensiuni
electrice cu cea a unui element normal, etc.)
 METODE DE MĂSURARE
• Metode de comparatie-
• Comparatia simultană,
• Comparatia 1:1 directa, aplicabila numai
marimilor fizice care pot fi si pozitive si
negative (deci au o polaritate), cum sunt
lungimea, forta, presiunea, tensiunea
electrica, etc.
• De ex. o forta poate fi apreciată printr-o forţă
opusă cunoscută de sens contrar, pâna la
echilibrarea lor.
 METODE DE MĂSURARE
• Variante ale metodei de comparaţie simultană 1:1
directă sunt:

Metoda diferenţială (directă) în care se măsoară

diferenţa  dintre măsurandul M si o mărime m de
aceeaşi natură, dar cunoscută cu o anumită precizie.
Precizia este cu atât mai buna, cu cât precizia mărimii
m este mai bună şi cu cât diferenţa e este mai mică.
La limită, această precizie poate ajunge la precizia cu
care este cunoscută mărimea de comparaţie m
M-m=e
 METODE DE MĂSURARE
• Variante ale metodei de comparaţie simultană 1:1
directă sunt:
- Metoda de zero (directă) constă în folosirea unui
etalon variabil m, încât diferenţa din metoda
anterioară să poată fi adusă la zero:

• M-m=O

Metoda se mai numeşte şi de compensaţie.

• Precizia ei depinde de precizia cunoaşterii lui m si de
sensibilitatea aparatului cu care se detecteaza
anularea diferentei M - m.
 METODE DE MĂSURARE
• Metoda diferentiala si Metoda de zero
• sunt cele mai precise metode de măsurare,
pentru ca incertitudinea de măsurare
introdusă de aparat este minimă.
• Au insa dezavantajul că necesită etalon de
valoare apropiată cu a măsurandului sau de
valoare variabilă
 METODE DE MĂSURARE
• Metoda prin coincidenţă, in care se urmareste
obţinerea coincidenţei unor repere sau semnale
aparţinând măsurandului si etalonului (sublerul);

• Metoda prin interpolare, în care rezultatul măsurării

se obţine folosind o relaţie cunoscută dintre
măsurand şi o mărime de referinţă, cât si mai multe
valori particulare cunoscute ale măsurandului,
valoarea aflându-se în intervalul dintre aceste valori
cunoscute.
 METODE DE MĂSURARE
• Metoda prin extrapolare: valoarea căutată se
afla in afara intervalului de valori cunoscute

• Metoda prin esantionare se bazează pe

prelucrarea rezultatelor măsurarii unor valori
instantanee, la anumite momente, ale unei
mărimi variabile in timp. Esantionarea poate fi
periodica (la intervale egale de timp) sau
aleatoare (la intervale de timp intâmplatoare.
 METODE DE MĂSURARE
• Metode de măsurare directă
• Metode de măsurare indirectă
• Metode de măsurare combinate

•Metode prin contact •Metode analogice

•Metode fără contact •Metode digitale

•Măsurare incrementală (relativă) - nu depind de

origine
•Măsurare absolută - în raport cu cota 0
(originea)
 PRECIZIA
• Precizia - diferenţa dintre valoarea
măsurată şi valoarea “ adevărată”.
• Valoarea “ adevărată”- valoarea
obţinută prin compararea cu un
standard primar.
• Precizia se determină prin calibrare
 CALIBRARE
• Procesul de corelare a unui
instrument de măsură cu standardul
de măsurare.

• Calibrarea unui instrument nou.

• Calibrarea unui instrument existent

 ERORI SISTEMATICE ŞI
ALEATORII
• Erorile sistematice sunt constante pentru un
instrument dat.
• Valoriile se determină prin calibrare.
• Efectele lor pot fi înlăturare.
• Erorile aleatorii nu pot fi înlăturate
• Efectele erorilor aleatorii pot fi reduse prin
măsurări repetate.
 DEFINIREA PRECIZIEI
(ERORII)
• Parametrii calibrării utilizaţi pentru
definirea preciziei (erorii)
– Rezoluţia
– Sensibilitatea
– Linearitatea
– Histerezisul
– Repetabilitatea/precizia /reproductibilitatea
 REZOLUŢIA AFIŞĂRII
ANALOGICE
• Cea mai mică schimbarea a măsurandului
care poate fi detectată de către instrument.
• Este detereminată de modul de afişare a
rezultatului.
• Bine definită de sistemele digitale.
• Mai slab definită de sistemele analogice.
• Limitată de tipul de instrument utilizat.
• Denumită şi discriminare.
REZOLUŢIA AFIŞĂRII
ANALOGICE

1 2 3 4 5
 SENSIBILITATE ŞI
LINEARITATE
• Sensibilitatea - raportul schimbării semnalul
de ieşire funcşie de semnalul de intrare.
• Poate fi dat în mV/mm, A/mbar, mm/C
• Un instrument ideal are o sensibilitate
constantă
• Linearitatea - modul de variaţie a
sensibilităţii pe domeniul de măsurare al
instrumentului.
 NELINEARITATE

• Deviaţia sistematică de la linia ideală

indică o eroare de nelinearitate.
 HISTERESIS
• Măsura variaţiei mărimii de ieşire
pentru o valoare a măsurandului când
acesată valoare se atinge prin variaţia
în ambele sensuri a măsurandului
(încărcare-descărcare).
• Apare datorită rigidităţii, vibraţiilor,
frecării, magnetism
 HISTEREZIS
Mărime intrare
Încărcare

Descărcare

N1
Histerezis = V1-V2

Valoare măsurată
V1 V2
• Diferenţa la creşterea şi scăderea
măsurandului indică un histerezis.
 REPETABILITATEA
• Repetabilitatea este măsurarea erorilor
aleatorii.

• Ar trebuii numită eroarea repetabilităţii.

 REPEATABILITATEA

• Variaţii aleatorii de la linia ideală indică

o eroare de repetabilitate.
 Precizie bună
Repetabilitatea scăzută Precizie scăzută
Repetabilitate bună Repetabilitate bună
ERORI DATORATE MEDIULUI
• Modificarea valorii mărimii de ieşire ca
urmare a modificărilor din mediul ambiant.
– Umiditate
– Aceleraţie
– Vibraţii
– Temperatură
– Presiune
– Efectele sistemului de fixare