OBSERVAREA STATISTICĂ.

PLANUL OBSERVĂRII
STATISTICE.
Observarea statistică: conţinut, necesitate,
obiective.
Datele statistice sunt necesare pentru a face posibilă desfăşurarea
procesului cercetării statistice, pentru a măsura performanţele
proceselor social-economice, pentru a formula căi alternative de
acţiune într-un proces de luare a deciziilor etc.
Datele pot fi privite, astfel, ca informaţii necesare pentru a conferi
rigoare ştiinţifică deciziilor, în situaţii specifice. Pentru ca analiza
statistică să fie utilă şi folositoare actului decizional, datele de intrare
trebuie să fie corecte şi adecvate scopului.
De aceea, identificarea datelor necesare şi modul de colectare a
acestora sunt extrem de importante. Dacă datele sunt afectate de erori,
dacă sunt ambigue şi 3 denaturate?, chiar şi cele mai rafinate şi
sofisticate metode de prelucrare sunt ineficiente pentru a compensa
deficienţele; rezultatele, evident, nu vor fi corecte şi utile.
Orice proces de investigaţie statistică începe cu observarea statistică,
modul în care este ea organizată şi realizată influenţează, în
continuare celelalte etape ale procesului de cercetare statistică,
deoarece obţinerea unor date autentice, reale, exacte determină
 Observarea statistică este prima etapă a investigaţiei statistice, care constă în
culegerea şi înregistrarea în mod sistematic şi unitar a datelor statistice, de la
unităţile colectivităţii, referitoare la toate caracteristicile incluse în programul
cercetării.

Observarea trebuie să fie corespunzătoare sub aspect cantitativ şi

calitativ.
 - îndeplinirea condiţiei de cantitate (de volum) înseamnă

obţinerea în timpul prestabilit a întregului volum de date necesar

pentru atingerea tuturor obiectivelor investigaţiei statistice;
 - îndeplinirea condiţiei de calitate presupune asigurarea

autenticităţii, a caracterului real al datelor, astfel încât rezultatele

obţinute prin prelucrarea acestor date să fie cât mai exacte şi să
ducă la adoptarea unor decizii cât mai pertinente.
În cazul în care pentru obţinerea datelor statistice este necesară
organizarea unei investigaţii statistice, atunci ea trebuie făcută în
conformitate cu un anumit plan, pentru a ne asigura că obţinem, cu
un minim de resurse materiale şi financiare, rezultate cât mai exacte
şi mai pertinente.
 Principiile care stau la baza observării
statistice:
 1. Datele culese să fie reale;
 2. Datele să se refere la caracteristicile care
răspund cel mai bine scopului observării
propus;
 3. Culegerea datelor să se realizeze în condiţii
obiective, fără preferinţe din partea
cercetătorilor.
 Planul observării statistice
Observarea statistică nu se desfăşoară la întâmplare, deoarece
culegerea datelor implică anumite costuri, dacă vrem să obţinem
date autentice. Ea se desfăşoară pe baza unui plan (program),
elaborat în funcţie de scopul cercetării statistice.Planul sau
Programul observării (în accepţiune mai largă) cuprinde
următoarele elemente:
-scopul observării;
- colectivitatea observată;
- unitatea de observare;
- timpul şi locul observării;
- lista caracteristicilor urmărite;
- formularele de înregistrare a datelor;
- măsuri organizatorice.
Caracteristica elementelor metodologice ale
observării statistice
 sters
Programul observării, într-o accepţiune restrânsă, cuprinde
doar o listă a tuturor caracteristicilor ce vor fi înregistrate, a
indicatorilor necesari etc.

A. Scopul observării este subordonat scopului

general al cercetării statistice şi influenţează în
continuare toate celelalte elemente din programul
observării. Stabilirea obiectivelor ce trebuie atinse
prin investigarea organizată este punctul de
pornire al elaborării programului.
B. Delimitarea populaţiei studiate presupune
identificarea, stabilirea tuturor unităţilor statistice
ce vor fi incluse în cercetare şi de la care se vor
înregistra valorile caracteristicilor.
Acest lucru se realizează cu ajutorul nomenclatoarelor, al
clasificărilor existente, sau se apelează la studiile anterioare
efectuate în domeniul de interes (dacă există). Gradul de
întindere a colectivităţii de observare este în funcţie de metoda
de observare ce va fi utilizată:
 dacă este vorba de o metodă de observare totală, atunci
obiectul observării va fi format din toate unităţile colectivităţii,
 dacă va fi aplicată o metodă de observare parţială, vor fi
înregistrate date doar de la o parte a unităţilor colectivităţii şi
doar ele vor forma obiectul observării. În ambele cazuri însă,
pentru identificarea corectă şi completă a colectivităţii ce va fi
supusă observării este necesară determinarea coordonatelor de
spaţiu, timp şi de organizare ale colectivităţii de interes.
 C. Unitatea de observare
 Este unitatea la care se referă caracteristicile
înregistrate, simplă (dacă este vorba de un
salariat, un obiect etc.) sau complexă (dacă se
are în vedere o echipă sau o familie).
 Uneori, unitatea de observare nu este totdată şi
unitate raportoare. De exemplu, în cazul unei
cercetări efectuate în cadrul unui agent
economic, unitatea raportoare va fi agentul
economic, iar unitatea de observare poate fi
angajatul,un departament, o echipă sau un
produs.
 D.Timpul şi locul observării
Stabilirea timpului observării impune precizarea a două
aspecte:
- timpul la care se referă datele înregistrate (care poate fi
un moment, numit „moment critic”, sau o perioadă, un
interval de timp; în primul caz fenomenul este surprins
static, iar în cel de-al doilea caz - dinamic).
- timpul când se efectuează înregistrarea datelor – care
este, de regulă, un interval de timp, bine precizat; este de
dorit ca acesta să fie cât mai scurt, astfel încât înregistrarea
datelor să se realizeze cu o cât mai mare operativitate.
Locul observării este, de regulă, locul unde se produce,
unde are loc fenomenul urmărit şi studiat. ...Exemplul 2
 E.Lista caracteristicilor urmărite
Formează, aşa cum am văzut, programul (planul) observării
în sens restrâns; presupune stabilirea tuturor variabilelor care
trebuie înregistrate, astfel încât să se asigure studierea
fenomenului de interes sub toate aspectele prevăzute în
scopul cercetării, evitând, în acelaşi timp, redundanţa
informaţiilor.
Caracteristicile pot apare sub diferite forme:
 - sub forma unor indicatori
 – în raportările statistice pe care le completează agenţii
economici;
 - sub forma răspunsurilor la întrebările dintr-un chestionar
 – în cazul investigaţiilor statistice special organizate.
 Pentru a obţine toate datele necesare cercetării şi a
îndeplini cu succes scopul observării, proiectarea
chestionarelor trebuie făcută astfel încât să se asigure o
structură logică şi o formulare bine gândită a întrebărilor.
Prin structura sa, chestionarul trebuie să realizeze o trecere
firească, o succesiune logică de la o întrebare la alta, de la
un subiect de discuţie la altul, deoarece dacă s-ar trece
brusc şi în mod contrar logicii fireşti de la un subiect la
altul, intervievatul (respondentul) ar fi dezorientat şi ar fi
influenţat în acordarea răspunsului.
 Deseori, se foloseşte ca tehnică generală trecerea de la
întrebările generale către cele specifice sau referitoare la un
anumit subiect. ...exemplul 3
Într-un chestionar putem întâlni întrebări deschise (în
care respondentul poate da orice răspuns, de tipul: “Ce
profesie aveţi?”) sau întrebări închise (în care
respondentului îi sunt indicate o serie de posibile
răspunsuri, din care poate alege unui sau mai multe, de
genul: “Câte persoane are familia dumneavoastră?” cu
variantele: 1, 2, 3, 4, 5 sau mai multe). Întrebările mai
pot fi, de asemenea, factuale (de tipul: “Ce număr
purtaţi la pantofi?”) sau de opinie (de tipul: “ce părere
aveţi de intenţia Guvernului de a majora TVA-ul?”, cu
variantele de răspuns: “Nu sunt de acord”, “Sunt de
acord”, “Nu ştiu”).
 F.Formularele de înregistrare -reprezintă suportul
material pe care vor fi înregistrate datele culese.

Formularele pot fi de două tipuri: formulare tip fişă sau formulare tip listă.
În formularul tip fişă:
- se înregistrează datele referitoare la o singură unitate statistică (de aceea
fişa este un formular individual);
- se utilizează atunci când unităţile statistice de la care se înregistrează sunt
mai răspândite, mai dispersate în profil teritorial,
- se utilizează atunci când programul observării este mai bogat (cuprinde
mai multe caracteristici ce vor fi înregistrate de la fiecare unitate statistică);
În formularul tip listă :
-se vor înregistra date pentru mai multe unităţi de observare (formular
colectiv);
- se foloseşte cu precădere atunci când unităţile statistice sunt mai
concentrate teritorial (când se regăsesc multe unităţi statistice într-o arie
teritorială restrânsă)
- se utilizează atunci când programul observării este mai sumar (cuprinde
mai puţine caracteristici ce trebuie înregistrate de la fiecare unitate
 Pentru asigurarea clarităţii întrebărilor dintr-un
formular, acesta poate fi însoţit de instrucţiuni
(tipărite direct pe formular sau într-o anexă a
acestuia), astfel încât respondenţii să
completeze formularul cu răspunsuri cât mai
reale şi mai fidele realităţii. Pentru ca datele
oferite ca răspuns să fie prelucrate în mod
automat, se utilizează formulare tipizate, iar
răspunsurile vor fi codificate.
 G.Măsuri organizatorice.
Se referă la totalitatea măsurilor ce trebuie luate pentru a se asigura
desfăşurarea în bune condiţii, conform programului stabilit, a
observării statistice.
Cu ajutorul lor, se pot preîntâmpina şi rezolva diversele obstacole,
dificultăţi ce s-ar putea ivi în realizarea observării.
Aceste măsuri pot cuprinde:
 întocmirea unor liste ale unităţilor ce vor fi supuse observării,
 folosirea hărţilor şi planurilor cu localizarea unităţilor statistice,
 sectorizarea teritoriului,

 recrutarea şi instruirea personalului participant la colectarea datelor,

 proiectarea, elaborarea şi tipărirea formularelor de înregistrare,

 popularizarea cercetării statistice (prin mass-media, presă, afişe
etc.). ...exemplul 5...
 Metode de observare statistică
Există o gamă variată de metode de observare, utilizate împreună sau separat, pentru a
obţine o informaţie statistică cât mai reală, completă şi neredundantă. Metodele de
observare se clasifică după următoarele criterii:
I. după frecvenţa înregistrării în timp a datelor despre fenomenele şi procesele
economico-sociale, putem avea:
a.observări curente, atunci când fenomenele şi procesele sunt urmăriate în mod
continuu, iar datele ce le caracterizează sunt înregistrate permanent (de exemplu:
fenomenele demografice: natalitatea, mortalitatea, nupţialitatea, divorţialitatea care se
regăsesc în „statistica stării civile”; rezultatele obţinute de agenţii economici etc.);
b. observări periodice, atunci când datele referitoare la fenomene sau procese
economico-sociale se înregistrează cu o frecvenţă aproximativ regulată, la intervale
egale de timp (de exemplu: recensăminte ale populaţiei, recensăminte agricole etc.)
c. observări ocazionale, atunci când datele referitoare la fenomenele sau procesele
economico-sociale se înregistrează discontinuu, ocazional, cu un prilej sau scop special,
în mod unic, motiv pentru care se mai numesc „special organizate” (de exemplu: o
anchetă de opinie privind atitudinea cetăţenilor referitoare la un nou act normativ
recent intrat în vigoare; o anchetă de opinie privind preferinţele participanţilor la o
expoziţie de modă etc.).
II. după gradul de cuprindere a populaţiei de observare delimitate, întâlnim:
a. observări totale, atunci când vor fi supuse observării toate unităţile populaţiei
statistice (de exemplu: recensământul populaţiei şi locuinţelor);
b. observări parţiale – atunci când vor fi supuse observării doar o parte a unităţilor
populaţiei statistice (de exemplu: anchete, sondaje statistice);
III. după modul de obţinere a datelor, avem:
a. observări primare (directe), în care datele se obţin prin culegerea, înregistrarea lor
direct de la unităţile statistice (de exemplu: recensământul populaţiei, o anchetă de
opinie);
b. observări secundare (indirecte) – în care se obţin datele secundare, care se preiau din
documentele existente (de exemplu: datele preluate din evidenţele contabile).
 EXEMPLE
Recensământul statistic, este o metodă de observare totală, periodică,
prin care un fenomen este surprins în mod static, înregistrându-se
valorile caracteristicilor din programul observării referitoare la un
moment de referinţă numit „moment critic”, de la toate unităţile
populaţiei statistice.
-Recensământul este un tip de înregistrare foarte laborios, necesitând
un volum mare de cheltuieli, personal numeros, măsuri organizatorice
detaliate, precum şi o prelucrare complexă a informaţiilor înregistrate.
Recensământul populaţiei este una din principalele surse de date în
statistica demografică şi asigură informaţii privind numărul şi
structura populaţiei de pe teritoriul unei ţări la un moment dat
Sondajul statistic (selecţia statistică) este o metodă de observare parţială,
special organizată, una din cele mai des utilizate metode de observare
statistice moderne, deoarece realizează o economie de resurse
materiale, financiare şi umane, înlocuind o observare totală, de mare
extindere, mai dificil de organizat şi efectuat, cu cheltuieli
considerabile