* Teoria administrarii afacerilor

Tema:Politici economice in administarea

afacerilor

.
Subiecte:
1.Consemnari conceptuale.

2.Politici economice: caracteristici generale.

3.Politicile economice ale tarii.

4.Politicile economice ale afacerilor in contextul noilor orientari teoretice.

5.Abordari analitice a politicii economice.

6.Consideratii cu privire la stabilirea obiectivelor politicii economice in

afaceri.

7.Instrumentele de punere in aplicare a politicilor economice in afaceri:

7.1Instrumentele politicilor conjuncturale,
7.2Instrumentele politicii structurale.
 1.Consemnari conceptuale

Politica , in general, este “stiinta si practica de guvernare a unui stat ,

sfera de activitate social istorica ce cuprinde relatiile , orientarile si
manifestarile care apar intre categorii si grupuri sociale in legatura
cu promovarea intereselor lor.”

Samuiel C. Certo afirma ca politica este “un plan permanent care ofera
principii generale pentru canalizarea managementului spre intreprinderea
actiunilor care corespund obiectivelor organizatiei .”

In administrarea afacerilor politica reprezinta tactica si/sau comportarea

folosita pentru atingerea scopului.
 2.Politici economice: caracteristici generale

Politica economica reprezinta “ansamblul deciziilor adoptate de catre

autoritatile publice in vederea orientarii activitatii economice intr-un sens
considerat rezonabil pe teritoriul national.”

Politica economica in administrarea afacerilor implica abordarea a citorva

aspecte interdependente:
• Conceptul de politica a administrarii afacerilor:-ofera un sistem de reguli si
norme de actiune privind activitatea celor din afaceri cu scopul de a evita
dezechilibrul de interese si a face imposibil comportamentul nedorit al
antreprenorilor,
-ofera antreprenoriatului exemple prin activitatile economice pe care statul le
intreprinde in caliatate de agent economic.Deciziile adoptate de catre stat in
sectorul public sunt considerate si ca instrumente de politica economica in
administrarea afacerilor.
Curentele doctrinare care delimita coordonatele teoretice ale politicii
administrarii afacerilor:
-neoclasic , care pune accentul pe alocare;
-keynesian, care pune accentul pe stabilizarea conjuncturii;
-radicale, care pune accentul pe repartitie.
 3.Politicile economice ale tarii

Politica economica-ansamblu de principii , norme si reguli care stau la baza

activitatii economice ale administratiilor publice centrale si locale, ale
autoritatilor antreprenoriale orientata spre:
-realizarea intereselor nationale immediate si de perspectiva
-metodele folosite pentru a realiza strategia propusa.

Exista 3 finalitati fundamentale ale strategiei economice:

1.Realizarea prosperitatii –motivatia economica ce duce la cresterea nivelului de trai,a
bunastarii materiale si crearea unui mediu favorabil in exploatarea optima a resurselor
tarii.
2.Promovarea echitatii –este foarte importanta deoarece distribuirea neechitabila a
venitului in cadrul populatiei genereaza adesea nemultumiri sociale , putind duce la
instabilitate politica.
3.Premisa acestora care le conditioneaza.
 4.Politicile economice ale afacerilor in contextul noilor
orientari teoretice

Politicile economice de regula evolueaza sub efectul modificarilor :

-mediului economic
-prioritatilor in continua schimbare ale autoritatilor publice
-fundamentelor teoretice din care se inspira conceptii referitoare la
politica administrarii afacerilor.

Abordarea neoclasica investeste autoritatile publice cu doua roluri

conventionaldistincte:
-statul ca arbitru, care determina regulile jocului;
-statul ca participant la joc,component important de care trebuie sa tina
seama agentii privati.

Aspecte ale politicilor economice in afaceri:

-anticiparea masurilor de politica economica in afaceri si a consecintelor lor
-credibilitatea orientarilor promovate si coerenta temporala a strategiilor
guvernamentale.
 5.Abordari analitice a politicii economice

Politica economica in afaceri,utilizeaza patru categorii de variabile:

-instrumentele politicii economice (variabile de comanda);
-obiectivele (variabilele endogene);
-conditiile politicii economice (variabilele exogene), controlate partial
sau necontrolate de catre autoritatea publica;
-rezidualele politicii eonomice (variabilele endogene,indiferente)

Pentru fnademntarea politicii economice in afaceri poate fi utilizat

“Patratul” logic al distribuirii obiectivelor si celor patru categorii de
mai sus:
Pornind de la acest patrat , politicile economice pot fi clasificate dupa
urmatoarea structura :
-finalitati,adica motivatii fundamentale si calitative (bunastarea materiala,dezvoltarea
umana);
-obiective economice pure,utilizarea deplina a muncii,stabilitatea preturilor,cresterea
productiei;
-obiective sociale:securitate sociala , educatia, sanatatea;
-obiective instrumentale:echilibrul balantei de plati, cresterea ratei investitionale;
-instrumente ,reprezentind variabilele de comanda ale autoritatilor publice pentru
atingerea obiectivelor;
-instrumente derivate din automatismele economiei;

In sfera politicilor economice ale antreprenoriatului se pot dsitinge:

1.Politici economice globale:conjuncturale,structurale,de relansare, de stabilizare,ale
ofertei;
2.Politici economice functionale:monetare,fiscale,de preturi,salariale;
3.Politici economice sectoriale:industriale, agrare,energetice;
4.Politici economice spatiale:teritoriale,nationale,zonale,internationale;
5.Politici economice temporale:pe termen scurt, mediu si lung.
6.Consideratii cu privire la stabilirea obiectivelor politicii economice in afaceri

In cadrul optiunilor de politica economica deosebim 2 faze:

a)Selectia –alegerea obiectivelor;
b)Realizarea(implementarea)-atingerea obiectivelor;

Obiectivelepot fi delimitate in:

-concurente (sustenabile);
-complementare(compatibile);
-contradictorii(divergente);
Ierarhia obiectivelor in functie de familia “ideologica”:

Cele mai importante obiective insa fiind:

1.Cresterea economica;
2.Ocuparea fortei de munca;
3.Stabilitatea preturilor si stoparea inflatiei.
7.Instrumentele de punere in aplicare a politicilor economice in afaceri
Practica mai ofera instrumente si pentru modificarea obiectivelor:
-care opereaza in mod automat si continuu;
-care opereaza printr-o interventie discretionara a decidentului public;
-care opereaza dicretionar si discontinuu;
-care-s cu caracter discontinuu , insa nediscretionare;

Instrumentele politicilor conjuncturale

-ansamblu de masuri utilizate de catre autoritatea publica pentru a evita

accidentele conjuncturale in evolutia afacerilor:
a)Instrumentele bugetare;
b)Instrumentele monetare:discontul,operatiunile pe piata,coeficientii
rezervelor,contingenta creditelor;
c)Instrumentele veniturilor si de repartitie;
 Instrumentele politicii structurale

-abordare complementara a interventionismului,vizind masuri de incurajare a flexibilitatii

si capacitatii de ajustare a pietelor in fata schimbarii;

Primele masuri structurale au vizat:

-cursul de schimb(devalorizare si revalorizare);
-actiuni de ordin monetar(limitarea masei monetare);
-actiuni de ordin bugetar(plafonarea deficitelor).

Instrumentele politicii structurale au ca finalitate asigurarea unor cresteri pe termen

mediu , fiind dificil sa se pretinda suprimarea pe termen scurt a conflictelor intre
obiectivelor interne si externe,fiind necesara insa coerenta acestora pentru a “intemeia”
cresterea si acomodarea economiei in spatiul international.