Fenomenul turistic poate fi analizat în toate detaliile evoluției și
răspândirii sale operând cu următoarele patru categorii de unități: punctul, centrul, zona și regiunea turistică.
⁕ Punctul turistic – este asociat frecvent unui obiectiv cu valoare
turistică. Are o extensiune redusă, rezumându-se la o resursă naturală sau antropică, o cale de acces și, eventual, o bază de cazare sau alimentație publică (ex. o peșteră amenajată pentru vizitare).
⁕ Centrul turistic – este rezultatul concentrării spațiale a mai multor
resurse atractive, în majoritatea cazurilor de același tip. Dacă resursele sunt puțin variate ca structură, centrul se va specializa în practicarea unui anumit tip sau formă de turism (cel curativ, în zonele cu ape minerale sau termale). Centru turistic se poate individualiza în teritoriu ca entitate de sine stătătoare – stațiunea turistică – sau se poate suprapune unui habitat cu funcții complexe, cum este localitatea turistică. ⁕ Zona turistică – reprezintă o unitate spațială în perimetrul căreia coexistă un număr nedefinit de puncte și centre turistice. Ele se delimitează după principiile: unicității, omogenității, funcționalității. Se iau în considerare: mărimea, varietatea și consistența fondului atractiv, gruparea în teritoriu a obiectivelor, accesibilitatea lor, gradul de dezvoltare a infrastructurii, populația activă angajată, eficiența economică.
⁕ Regiunea turistică – au o extensiune teritorială cu mult mai mare
decât a zonelor turistice în care fenomenul turistic se desfășoară în întreaga lui complexitate. În cadrul ei se diferențiază de obicei zone turistice sau numai areale, cu numeroase centre și puncte turistice. Îi sunt caracteristice asocierea a două sau mai multe tipuri de turism (turism polivalent). Au, de asemenea, potențial turistic mai mare și mai variat, sunt de obicei de importanță internațională sau națională. A Regiuni turistice în România: 1. Regiunea turistică a Carpaților 2. Regiunea turistică intracarpatică a Transilvaniei 3. Regiunea turistică vestică 4. Regiunea turistică estică B 5. Regiunea turistică sudică Regiuni turistice în România: 6. Regiunea turistică dobrogeană - Câmpia și Dealurile de Vest Nicolae Ciangă – 2007 – România. Geografia turismului - Oaș - Maramureș - Obcinele Bucovinei - Munții Apuseni - Depresiunea Transilvaniei - Munții Poiana Ruscă - Munții Banatului - Grupa centrală a Carpaților Orientali și Desfășurător: Subcarpații Moldovei Săptămâna Tema - Podișul Moldovei - Regiunea Curburii carpatice și 1 1 subcarpatice 2 2 și 3 - Carpații Meridionali - Subcarpații Getici 3 4 și 5 - Câmpia Română 4 6 - Podișul Dobrogei - Delta Dunării Pompei Cocean – 2010 – Patrimoniul turistic al României D. Regiunea turistică estică
Cuprinde Subcarpații Moldovei (inclusiv
contactul cu Carpații Orientali pe o adâncime de 10-20 km) și Podișul Moldovei.
Potențialul turistic este variat și include:
⁕ vestigii cultural-istorice religioase cu caracter de unicat: Voroneț, Sucevița, Moldovița, Humor, Putna, Arbore, Agapia, Văratic, Neamț etc. ⁕ orașele, unele foste capitale ale Moldovei, conservă vestigii feudale sub forma bisericilor, cetăților, obiectivelor de artă în: Suceava, Botoșani,Iași, Piatra Neamț, Roman, Bacău, Focșani etc. ⁕ Apele minerale clorurate și sulfatate care au favorizat apariția unor stațiuni balneare de interes local (Târgu Ocna, Bălțătești, Oglinzi). E. Regiunea turistică sudică
Cuprinde Subcarpații și Podișul
Getic, mare parte din Subcarpații Curburii și Câmpia Română, la care se adaugă și Valea Dunării. 1. Subcarpații sunt avantajați de un peisaj geografic variat dar și de contactul direct cu regiunea montană. ⁕ Prezența apelor minerale și a lacurilor sărate au permis dezvoltarea unor stațiuni balneare: Călimănești- Căciulata, Băile Olănești, Băile Govora (jud. Vâlcea), Pucioasa, Vulcana Băi (jud. Dâmbovița), Slănic (jud. Prahova), Sărata Monteoru (jud. Buzău). ⁕ Vestigiile istorice legate de fostele capitale ale Țării Românești: Câmpulung-Muscel, Curtea de Argeș, Târgoviște. ⁕ Ctitoriile voievodale și boierești de la Cozia, Horezu, Tismana. E. Regiunea turistică sudică 2. Câmpia Română este dezavantajată din punct de vedere peisagistic datorită reliefului monoton dar și climatului arid în compensare fiind micile arealele de pădure, lacurile din jurul Bucureștiului sau cele de pe Argeș și Olt.
Se remarcă potențialul turistic antropic concentrat în orașele principale:
Craiova, Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea, Pitești, Slatina, Alexandria, Ploiești Slobozia, Buzău, etc. E. Regiunea turistică sudică 3. Dunărea se impune prin rolul său de arteră fluvială de legătură între țările Europei Vestice și Marea Neagră. Se adaugă aliniamentul porturilor dunărene: Drobeta Tr-Severin (Cetatea Drobeta), Calafat (podul Calafat-Vidin), Turnu Măgurele, Călărași, Cernavodă (podul Fetești-Cernavodă / ”Anghel Saligny”), Hârșova (podul Giurgeni-Vadu Oii / Hârșova), Brăila, Galați.