Fenomenul turistic poate fi analizat în toate detaliile evoluției și
răspândirii sale operând cu următoarele patru categorii de unități: punctul, centrul, zona și regiunea turistică.
⁕ Punctul turistic – este asociat frecvent unui obiectiv cu valoare
turistică. Are o extensiune redusă, rezumându-se la o resursă naturală sau antropică, o cale de acces și, eventual, o bază de cazare sau alimentație publică (ex. o peșteră amenajată pentru vizitare).
⁕ Centrul turistic – este rezultatul concentrării spațiale a mai multor
resurse atractive, în majoritatea cazurilor de același tip. Dacă resursele sunt puțin variate ca structură, centrul se va specializa în practicarea unui anumit tip sau formă de turism (cel curativ, în zonele cu ape minerale sau termale). Centru turistic se poate individualiza în teritoriu ca entitate de sine stătătoare – stațiunea turistică – sau se poate suprapune unui habitat cu funcții complexe, cum este localitatea turistică. ⁕ Zona turistică – reprezintă o unitate spațială în perimetrul căreia coexistă un număr nedefinit de puncte și centre turistice. Ele se delimitează după principiile: unicității, omogenității, funcționalității. Se iau în considerare: mărimea, varietatea și consistența fondului atractiv, gruparea în teritoriu a obiectivelor, accesibilitatea lor, gradul de dezvoltare a infrastructurii, populația activă angajată, eficiența economică.
⁕ Regiunea turistică – au o extensiune teritorială cu mult mai mare
decât a zonelor turistice în care fenomenul turistic se desfășoară în întreaga lui complexitate. În cadrul ei se diferențiază de obicei zone turistice sau numai areale, cu numeroase centre și puncte turistice. Îi sunt caracteristice asocierea a două sau mai multe tipuri de turism (turism polivalent). Au, de asemenea, potențial turistic mai mare și mai variat, sunt de obicei de importanță internațională sau națională. A Regiuni turistice în România: 1. Regiunea turistică a Carpaților 2. Regiunea turistică intracarpatică a Transilvaniei 3. Regiunea turistică vestică 4. Regiunea turistică estică B 5. Regiunea turistică sudică Regiuni turistice în România: 6. Regiunea turistică dobrogeană - Câmpia și Dealurile de Vest Nicolae Ciangă – 2007 – România. Geografia turismului - Oaș - Maramureș - Obcinele Bucovinei - Munții Apuseni - Depresiunea Transilvaniei - Munții Poiana Ruscă - Munții Banatului - Grupa centrală a Carpaților Orientali și Desfășurător: Subcarpații Moldovei Săptămâna Tema - Podișul Moldovei - Regiunea Curburii carpatice și 1 1 subcarpatice 2 2 și 3 - Carpații Meridionali - Subcarpații Getici 3 4 și 5 - Câmpia Română 4 6 - Podișul Dobrogei - Delta Dunării Pompei Cocean – 2010 – Patrimoniul turistic al României B. Regiunea turistică intracarpatică a Transilvaniei Se remarcă prin potențialul turistic de origine antropică: vestigii ale orașelor antice din provincia Dacia Felix (Apullum, Potaissa, Napoca), orașele cetăți din perioada feudală (Sighișoara, Mediaș, Sibiu, Făgăraș, Sebeș, bistrița, Târgu Mureș, Cluj Napoca, Alba Iulia), bisericile întărite și cetățile țărănești (Dealurile Târnavelor, Depresiunea Sibiu, Depresiunea Brașov – populația germană), așezăminte monahale ortodoxe (Râmeți, Nicula, Sâmbăta de Sus etc.), stațiuni balneare și lacuri cu apă sărată (Sovata, Ocna Sibiului, Cojocna, Ocna Mureș, Turda, Bazna, Jabenița, Ideciul de Jos, Someșeni, Băița). Poziția centrală a regiunii a contribuit la intensificarea circulației turistice autohtone dar și la un tranzit turistic spre regiune montană sudică și sud-estică a Carpaților, spre București și mai ales spre Marea Neagră C. Regiunea turistică vestică
Din punct de vedere geografic se
suprapune peste Dealurile și Câmpia de Vest. Potențialul turistic este reprezentat de: vechi amenajări feudale în orașe medievale fortificate – cetăți de tip Vauban (Timișoara, Arad, Oradea, Satu Mare, Baia Mare), resurse de ape termale valorificate în stațiuni de interes național și internațional (Felix, 1 Mai, Călacea, Marghita, Zalnoc, Tășnad, Buziaș, Lipova, Tinca). Regiunea turistică vestică este traversată de fluxuri turistice internaționale de tranzit. Se practică turismul de sejur (balnear și de agrement), turismul cultural.