REGIUNI TURISTICE ÎN ROMÂNIA

Fenomenul turistic poate fi analizat în toate detaliile evoluției și

răspândirii sale operând cu următoarele patru categorii de unități:
punctul, centrul, zona și regiunea turistică.

⁕ Punctul turistic – este asociat frecvent unui obiectiv cu valoare

turistică. Are o extensiune redusă, rezumându-se la o resursă naturală
sau antropică, o cale de acces și, eventual, o bază de cazare sau
alimentație publică (ex. o peșteră amenajată pentru vizitare).

⁕ Centrul turistic – este rezultatul concentrării spațiale a mai multor

resurse atractive, în majoritatea cazurilor de același tip. Dacă
resursele sunt puțin variate ca structură, centrul se va specializa în
practicarea unui anumit tip sau formă de turism (cel curativ, în zonele
cu ape minerale sau termale). Centru turistic se poate individualiza în
teritoriu ca entitate de sine stătătoare – stațiunea turistică – sau se
poate suprapune unui habitat cu funcții complexe, cum este
localitatea turistică.
⁕ Zona turistică – reprezintă o unitate spațială în perimetrul căreia
coexistă un număr nedefinit de puncte și centre turistice. Ele se
delimitează după principiile: unicității, omogenității, funcționalității. Se
iau în considerare: mărimea, varietatea și consistența fondului atractiv,
gruparea în teritoriu a obiectivelor, accesibilitatea lor, gradul de
dezvoltare a infrastructurii, populația activă angajată, eficiența
economică.

⁕ Regiunea turistică – au o extensiune teritorială cu mult mai mare

decât a zonelor turistice în care fenomenul turistic se desfășoară în
întreaga lui complexitate. În cadrul ei se diferențiază de obicei zone
turistice sau numai areale, cu numeroase centre și puncte turistice. Îi
sunt caracteristice asocierea a două sau mai multe tipuri de turism
(turism polivalent). Au, de asemenea, potențial turistic mai mare și mai
variat, sunt de obicei de importanță internațională sau națională.
 A
Regiuni turistice în România:
1. Regiunea turistică a Carpaților
2. Regiunea turistică intracarpatică a
Transilvaniei
3. Regiunea turistică vestică
4. Regiunea turistică estică B
5. Regiunea turistică sudică Regiuni turistice în România:
6. Regiunea turistică dobrogeană - Câmpia și Dealurile de Vest
Nicolae Ciangă – 2007 – România. Geografia turismului - Oaș - Maramureș - Obcinele Bucovinei
- Munții Apuseni
- Depresiunea Transilvaniei
- Munții Poiana Ruscă
- Munții Banatului
- Grupa centrală a Carpaților Orientali și
Desfășurător: Subcarpații Moldovei
Săptămâna Tema - Podișul Moldovei
- Regiunea Curburii carpatice și
1 1 subcarpatice
2 2 și 3 - Carpații Meridionali
- Subcarpații Getici
3 4 și 5 - Câmpia Română
4 6 - Podișul Dobrogei
- Delta Dunării
Pompei Cocean – 2010 – Patrimoniul turistic al României
A. Regiunea turistică a Carpaților

a. Potențialul turistic natural se evidențiază prin varietate și valențe

turistice datorită reliefului și resurselor hidrominerale.
⁕ Relieful Carpaților se remarcă printr-o mare varietate de forme și
geneză care cresc gradul de atractivitate turistică: relief glaciar, relief pe
calcare (exocarst și endocarst), relief pe conglomerate, relief vulcanic;
⁕ Resursele hidrominerale sunt reprezentate de rețeaua de râuri, lacuri
naturale și antropice, ape minerale și termale.

b. Potențialul turistic antropic este reprezentat de elementele de civilizație

și cultură carpatice cu caracter complex și totodată original: edificii, adesea
unice (bisericile de lemn din Maramureș, bisericile întărite din Depresiunea
Brașov), tipuri de așezări rurale (”crângurile” din M-ții Apuseni, satele cu ocol
întărit din Bucovina sau Rucăr-Bran), complexe urbane cu vestigii feudale
(Brașov, Râșnov, Bran, Codlea etc.), areale rurale unde se conservă ocupații
și obiceiuri tradiționale (Maramureș, Bucovina, Brașov, Rucăr-Bran, Țara
Pădurenilor, Țara Moților etc.).

Se practică: turismul balneoclimateric (de cură), turismul de agrement

(sporturi de iarnă, drumeție montană), turismul cultural, turismul complex
(aici poate fi inclus și cel rural).
Munții Carpați în
România