UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

Facultatea de „RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE”

PIAŢA TURISTICĂ A FRANŢEI

Profesor, Student,
Nicolau Ana Irina
An II, Zi, grupa 5
 - Bucureşti 2008-
Cuprins

1. Elemente de cadru general pg. 3

1.1. Cadrul natural pg. 3

1.2. Cadrul economic pg. 4

2. Turismul Franţei pg. 6

2.1. Principalele destinaţii turistice pg. 6

2.2. Motivaţii turistice pg. 7

2.3. Formele de turism pg. 7

2.4. Mijloace de transport pg. 8

2.5. Franţa- ţară furnizoare de turişti pg. 8

2.6. Franţa- ţară primitoare de fluxuri turistice pg. 9

3. Relaţiile turistice ale Franţei cu România pg. 13

Bibliografie pg. 15

2
 1. Elemente de cadru general

Nume oficial: Republica Franceză;

Situarea: in Vestul Europei;
Vecini: Mărginită la nord de Canalul Englezesc, la nord-est de Belgia şi Luxembourg, la est de
Germania, Elveţia şi Italia, la sud de Marea Mediterană, la sud-est de Spania şi Andorra, iar la vest
de Oceanul Atlantic;
Suprafaţa: 674.843 km² (incluzând şi insula Corsica);
Populaţia: 62.662.842 loc.;
Densitatea populaţiei: 92,86 loc./km²;
Sărbătoarea naţională: 14 Iulie (aniversarea Căderii Bastiliei- 1789);
Limba oficială: franceza;
Sistem politic: Republică
- Preşedinte: Nicolas Sarkozy
- Prim-Ministru: François Fillon
Moneda: 1 Franc francez = 100 Centimes; Franţa este una dintre cele 11 ţări din Uniunea
Europeană care a lansat moneda Euro la 1 ianuarie 1999, aceasta substituind Francul Francez la
începutul anului 2002;
Capitala: Paris, numit şi „Marele Paris”;
PIB(1999): 1.373.000 mil.$ (locul 2);
PIB/loc.:23.300$ (locul 9);
Membru UE din: 25 martie 1975.

Franţa este cea mai mare ţară a Europei.

1.1. Cadrul natural

Relieful

Franţa are un relief variat: în S-E, între lacul Geneva şi Marea Mediterană, Alpii Francezi, cu
văi adânci şi relif glaciar tipic (gheţari, văi custuri, lacuri glaciare), cu altitudinea sub 3000m în
Alpii Maritimi şi peste 4000m în Alpii Savoniei;în S-V, la graniţa cu Spania, munţii Pirinei, semeţi,
iar in E munţii mai scunzi şi mai vechi Jura şi Vosges; acestora li se adaugă regiuni colinare şi
podişuri- Ardenii/Ardennes în N-E, Masivul Armorican în N-V, Masivul Central dominat de
înalţimi vulcanice, în partea central sudică- precum şi bazine şi culoare depresionare şi câmpii
litorale.
Bazinul parizian (Bassin parisien), în partea central-nordică, este cea mai mare unitate
naturală a Franţei, cu relief tipic de cueste, depresiuni şi suprafeţe structurale în est, cu o zonă joasă,
drenată de Loire şi afluenţii săi în sud şi suprafeţe din cretă acoperite de loess şi argilă în nord;
Bazinul aquitanian (Bassin aquitain) în sud-vest, cu podişuri calcaroase în est şi nord (Perigord,
Quercy, Charente) şi o câmpie nisipoasă (Landes de Gascogne) în vest, de-a lungul ţărmului golfului
Biscaya.

3
 Corsica –insulă a Mării Mediterane– a devenit parte integrantă a Franţei în 1768. Are o
suprafaţă de 8.680 km2 şi 250.000 locuitori. Situată la 180 km în sud-estul oraşului Nisa, Corsica are
un relief accidentat, mai înalt în N-V, unde înalţimea maximă ajunge la 2.710 m pe vârful Monte
Cinto, iar în partea estică se află o câmpie litorală fertilă (Plaine d’Aleria). Numai în această parte,
ce reprezintă 2% din suprafaţa insulei, se cultivă măslini, portocali, viţa-de-vie, restul fiind acoperită
de păduri. Cel mai mare oraş, principalul port, este Bastia cu 90.000 locuitori, dar capitala
tradiţională se află pe coasta sud-vestică a insulei în oraşul Ajaccio. Corsica este cea mai întinsă
insulă a Franţei şi cea de-a patra ca întindere din Marea Mediterană. Geografic şi cultural este mult
mai aproape de Italia decât de Franţa. Micul oraş Girolata este situat într-un golf strâmt, aparţinând
vestului insulei.

Clima

Este temperată în cea mai mare parte a teritoriului, cu nuanţe oceanice tipice în vest şi tot mai
estompate către est (precipitaţii 630-1.100 mm/an, temperaturi medii anuale 10-120C). Doar în sud
către Marea Mediterană climatul este subtropical cu vânturi reci.

Reţeaua hidrografică

Este densă, legată printr-un sistem de canale (4.600 km) şi orientată spre Oceanul Atlantic şi
spre Marea Mediterană. Există numeroase lacuri, cele mai mari fiind Leman/Geneva, Le Bourget.

Vegetaţia şi fauna

Vegetaţia Franţei este variată. Situate mai ales în munţii Alpi, Jura şi Vosges, pădurile de
foioase (fag, ştejar) şi de conifere ocupă peste un sfert din teritoriul Franţei. În landele nisipoase din
S-V se dezvoltă păduri de pin, iar în insula Corsica este dominant maquisul mediteranean.
Fauna este relativ bogată: păsări (flamingo, egrete, fluierari– în Camargue), urşi (în Pirinei),
vulturi, marmote, ibex, mufloni (în Corsica). Capra neagra, cerbul sika (japonez), muflonul corsican
trăiesc în libertate, în pădurile Franţei, dar şi în parcuri şi rezervaţii naturale.

1.2. Cadrul economic

Franţa este o ţară dezvoltată, cu o economie de piaţă stabilă. Face parte din grupul celor mai
industrializate ţări ale lumii- G8. Are o industrie foarte diversificată, de înaltă tehnologie, în special
în domeniul aeronauticii, producerii energiei nucleare (producerea de electricitate este asigurată
75% de către centralele nucleare). Foloseşte energia mareelor, a soarelui, hidrocentrale în Alpi,
Pirinei şi Masivul Central, industria chimică, a medicamentelor, a materialului rulant, a oţelului,
industria textilă, construcţiilor navale, siderurgică (Lorena), metalurgică neferoasă (aluminiu),
manufactură, parfum, porţelan (vestitele porţelanuri de Sevre), sticlă şi cristaluri, îmbrăcăminte
(haute couture), bijuterii.
Reprezintă o mare putere agricolă, se situează pe locul I în Europa la cereale: grâu, orz,
porumb, sfeclă de zahăr şi cartofi. De asemenea, ocupă locul II pe glob la struguri şi la vinuri (se
cultivă în sud Champagne Bourgogne, regiunea Bordeaux). Creşterea animalelor –bovine, porcine,
ovine- ocupă o pondere peste 50% din valoarea produselor agricole. Pescuitul este dezvoltat în zona
litorală a Atlanticului şi a Mării Mânecii. Resursele minerale sunt: minereu de fier (Lorena, Masivul

4
Central), bauxită (Alpii Francezi, Pirinei), cărbune superior în Podişul Ardeni, la nord de Pirinei, gaz
metan, puţin petrol, gaz metan şi cărbune. Importă petrol.

Franţa are o importantă industrie aerospaţială reprezentată de concernul european Airbus şi

este singura putere europeană (în afară de Rusia) care are propria sa bază de lansare de rachete
spaţiale (Centre Spatial Guyanais). Este, de asemenea, cea mai independentă ţară din punct de
vedere engergetic dintre ţările Europei de Vest datorită investiţiilor importante în domeniul energie
nucleare. Peste 80% din nevoile de energie electrică ale ţării sunt produse de centrale nuclearo-
electrice (86,9% în 2005).
Cu peste 75 milioane de turişti străini în anul 2003, Franţa este clasată ca prima destinaţie
turistică din lume. La aceasta se adaugă procentul important de francezi ce îşi petrec vacanţele în
diferite regiuni ale ţării. Atractivitatea turistică se explică prin marea varietate de puncte de interes şi
prin numărul lor foarte mare la care se adaugă diversitatea peisajelor, bogăţia patrimoniului şi
climatul temperat precum şi facilităţilor de acces şi a infrastructurii turistice şi de transport foarte
bine dezvoltate. Parisul şi împrejurimile sunt destinaţiile cele mai importante urmate de Castelele de
pe Valea Loire, Mont Saint-Michel, Coasta de Azur şi staţiunile montane din Alpi -cele mai
prestigioase destinaţii. În anul 2003 turismul a reprezentat 6,6% din PIB şi a angajat aproximativ
700.000 persoane în activităţi direct legate de acesta. Turismul cultural este foarte dezvoltat.

Balanţa comercială este echilibrată, principalii parteneri fiind ţările CEE. Turismul are o
contribuţie însemnată (peste 20 miliarde USD anual) la balanţa de plăţi. Ajutorul financiar extern
acordat de Franţa însumează 7,5 miliarde USD anual.

Procesul de liberalizare economică a Franţei este de 65,4%, situându-se pe locul 48 în

topul economiilor libere.

Sursa: www.heritage.org

5
 Franţa este considerată a doua economie din zona euro, după Germania. A înregistrat o
creştere economică de 0,8%, peste estimările anterioare de 0,7%.
2. Turismul Franţei

2.1. Principalele destinaţii turistice

Paris- „Oraşul luminilor”, „Oraşul iubirii”

Capitala Republicii Franceze, Parisul, denumit şi „Marele Paris”, este unul dintre puţinele
oraşe din lume unde nu trebuie să mergi într-un loc anume pentru a-ţi face cumpărăturile, deoarece
oportunităţi întâlneşti la orice pas. Vitrinele magazinelor sunt pline, creativitate şi expresivitate, aşa
cum puţine găseşti în alte oraşe ale lumii.
Parisul este şi o adevarată metropolă a culturii, căci aici îşi desfaşoară activitatea 13
universităţi, „College de France” (fondată în 1530), Academia Franceză (fondată în 1635),
asociaţii şi societăţi ştiinţifice şi culturale, 48 de mari biblioteci, 45 mari muzee („Louvre”,
„Carnavalet”, „Musée de l’Art Moderne”), peste 60 de teatre, Catedrala Notre-Dame (sec.12-
13), Biserica Saint Eustache, Palatul Elysée (sec.18), Arcul de triumf (1808), Dome des
Invalides (1670) cu mormântul lui Napoleon I, Turnul Eiffel (1889), Opera (1862-1874), Centrul
naţional de artă „Georges Pompidou” (Beaubourg- 1346–1406), bazilica Sacre-Coeur, Muzeul
Orsay (Musée d'Orsay).
Deosebite atracţii turistice ale capitalei sunt Piaţa Concorde (Place de la Concorde), cea
mai mare piaţă a Parisului care îşi păstrează aspectul de secolul al XVIII- lea şi, nu în ultimul rând,
Champs-Élysées, una dintre cele mai faimoase străzi din lume, datorită cinematografelor,
cafenelelor şi magazinelor de lux care se găsesc de-a lungul ei. Champs-Élysées au fost la origine
nişte câmpuri, până în anul 1616 când Marie de Medici a decis să construiască aici o stradă. La
sfârşitul anilor 1700 a devenit un bulevard al modei, unde Regina Marie Antoinette se plimba
împreună cu curtenii săi şi unde lua lecţii de muzică la Hotel Crillon.

Împrejurimile: oraşul şi palatul Versailles (anual peste trei milioane de turişti vizitează
palatul), castelul Chantilly, oraşul şi castelul Fontainebleau, oraşul Compiègne.

Marseille

Aglomeratul port, al doilea oraş ca mărime din Franţa, a fost descris de Dumas ca "punctul
de intâlnire al întregii lumi". Oraşul este, de asemenea, cunoscut datorită Imnului Franţei „La
Marseillaise", când 500 de revoluţionari au marsaluit către Paris.

Valea Loire: vestitele castele Chinon, Chenonceaux, Blois, Amboise, Chambord.

Bordeaux

Numele acestui oraş istoric poartă gândul, inevitabil, spre savoarea unică a vinului produs în
aceste locuri înca din secolul al XII-lea şi care şi-a câştigat renumele în lumea întreagă. Monumente
impunătoare vorbesc despre gloria trecută a oraşului, întâmpinându-vă de o parte şi de alta a râului
Garonne ce străbate oraşul de la un capăt la altul, adăugându-i un plus de savoare.

6
 Auvergne

Situat pe pământ vulcanic, este un oraş al palatelor şi catedralelor, unde se pot vizita vulcanii
în prezent stinşi.

Lyon

Vechea capitală a galilor, este ca mărime al treilea oraş al Franţei, după Paris şi Marseille. El
păstrează intactă moştenirea romană şi renascentistă, fiind, în acelaşi timp, pregătit pentru secolul 21
cu districtul sau comercial şi clădirile noi ultra-moderne.

Toulouse

Capitala departamentului Languedoc şi al patrulea oraş al Franţei, Toulouse este supranumit

şi „oraşul roz”. Cu un trecut istoric bogat, oraşul este, de asemenea, şi centrul industriei aerospaţiale.

Riviera Franceză

Coasta de Azur sau Riviera Franceză, cu capitala neoficială la Nice, este un loc de vis, un
colţişor ce pare desprins din rai. Aici încă sunt vii imaginile milionarilor, ale palatelor roz şi ale
lungilor limuzine din era lui F. Scott Fitzgerald. Plajele sale au fost sursa de inspiraţie pentru artişti
ca Monet, Picasso, Matisse sau Cocteau, al căror spirit pare că mai trăieşte în aceste locuri.
„Côte d'Azur” cuprinde renumitele staţiuni: Saint-Tropez, Cannes, Nice, Antibes.

2.2. Motivaţii turistice

• Istoria

• Cultura: numeroasele muzee, palate, în special Parisul care este o adevărată metropolă a
culturii

• Numeroasele şi vestitele staţiuni, croaziere, sporturi de vară, de iarnă.

2.3. Formele de turism

• Turism intern- activitatea turistică practicată în interiorul ţării de către rezidenţii ei care
vizitează propria lor ţară.
• Turism internaţional- activitate turistică practicată în afara graniţelor rezidenţilor.
a) Turism receptor- totalitatea primirilor, sosirilor;
b) Turism emiţător- totalitatea plecărilor.

7
 • Turism naţional- activitatea care grupează turismul intern al ţării şi turismul emiţător ce se
referă la rezidenţii acestei ţări care vizitează alte ţări.

2.4. Mijloace de transport

• Feroviare de suprafaţă şi subteran

• Rutiere

• Aeriene: 478 aeroporturi franceze, din care 176 au piste pavate, cel mai mare fiind
Aeroportul Internaţional Charles de Gaulle în apropierea Parisului

• Fluviale. Există peste 14.000 km de canale şi cursuri de apă navigabile, din care peste 6.000
km sunt foarte dens navigate, numeroase porturi, Le Havre, Saint-Nazaire, Bordeaux şi
Marsilia fiind printre cele mai importante.

2.5. Franţa- ţară furnizoare de turişti

La nivel mondial, Franţa este cea de-a treia ţară importantă, furnizoare de turişti (turism
emitent), după SUA şi Germania.

Plecări turişti francezi

În Franţa
Anul 2003 confirmă replierea francezilor în Franţa, tendinţă înregistrată încă din anul 2001.
Astfel, conform cifrelor publicate de către Observatorul Naţional de Turism, 89,7% din sejururile
francezilor în 2003 s-au derulat în Franta, faţă de 88% în 2002. O uşoară creştere care a adus
beneficii touroperatorilor, pentru că 6,9% din francezii care şi-au petrecut vacanţa în Franţa au
folosit serviciile unei agenţii de turism sau touroperator faţă de 2,2% în 2002.

În străinătate
Conform unei anchete a Institutului European IPK Internaţional, francezii au realizat, în
2003, 24 milioane sejoururi în străinătate, ceea ce reprezintă o scădere de 2% faţă de 2002, din care
16 milioane au fost sejoururi vacanţă (scădere de 10% faţă de 2002), 5,6 milioane alte tipuri de
călătorii (+ 10% faţă de 2002) şi 2,3 milioane călătorii de afaceri (-5% faţă de 2002).
Aceste statistici se coroborează cu cele ale Asociaţiei Touroperatorilor (CETO), care
regrupează 50 touroperatori reprezentând mai mult de 80% din piaţa franceză a turismului organizat.
Astfel, CETO confirmă o scădere medie de 7% a activităţii touroperatorilor francezi (7.357.275
clienţi), afişând o scădere de 5% (6.170.501 clienţi) în comercializarea sejoururilor şi 16,4% în
vânzarea biletelor de avion. (1.186.774 pasageri).

Principalele destinaţii (evoluţia faţă de 2002):

1. Spania : 7.732.190 (-5,10%)
2. Italia : 3.100.000 (+0,90%)
8
 3. Marea Britanie : 3.075.000 (-0,10%)
4. Belgia: 940.628 (+3,50%)
5. Maroc: 916.147 (+4,40%)
6. Germania: 899.646 (+5,70%)
7. Portugalia: 866.921 (0,02%)
8. Tunisia: 833.989 (-5,80%)
9. Grecia: 735.568
10. SUA: 688.887 (-6,20%)
23. Ungaria: 256.000 (+9,70%)
24. Croaţia: 220.636 (+65,20%)
29. Republica Cehă: 193.215 (+4,30%)
43. România: 101.080 (+10,1%)
În concluzie, preferinţele francezilor se îndreaptă către « Mediterana » (Spania, Italia, Tunisia,
Maroc), urmată apoi de celelalte ţări europene, în timp ce în afara Europei sunt alese SUA şi Asia-
Pacific.
În acest an-2008- francezii vor fi cei mai numeroşi turişti străini pe litoralul românesc,
contractând pachete turistice.
Motivaţia principală a consumatorului francez în alegerea unui serviciu este una hedonistă,
plăcerea de a cumpăra fiind primordială. Apoi urmează primul impuls, francezii lăsându-se conduşi
de tentaţie, preţul.
Conform unei anchete a Observatorului Cetelem, trei din patru clienţi ar plăti mai mult
pentru a obţine o calitate mai bună şi mai mult de unul din doi pentru mai multe servicii şi asistenţă.
Principale aşteptări ale turistului francez sunt următoarele:
 produse simple care să faciliteze viaţa cu preţuri rezonabile;
 valorizarea serviciului;
 asistenţă şi personalizare importantă în alegerea produsului;
 produse autentice: turistul doreşte să fie un actor, nu un simplu spectator;
 atracţia unei destinaţii nu trebuie să constea doar în frumuseţea produselor simple,
a naturii, ci şi în bogăţia şi calitatea schimburilor cu locuitorii ţării respective.

Francezii decid să consume, deoarece:

 vor să-şi asigure confortul de care au nevoie;
 vor să-şi satisfacă aspiraţiile personale;
 vor să evite cheltuielile redundante;
 vor să participe la sprijinirea economiei.

2.6. Franţa- ţară primitoare de fluxuri turistice (turism receptiv)

Sosiri turişti în Franţa

Anul 2003 a reprezentat un an defavorabil pentru industria turistică mondială.
Piaţa turistică franceză nu a putut evita consecinţele evenimentelor internaţionale: războiul
din Irak, epidemia de pneumopatie, atentatele teroriste, totul pe un fond de conjunctură economică
deprimantă.
În 2003, au sejurnat în Franţa 75 de milioane de turişti străini, ceea ce reprezintă o diminuare
cu 2,6% faţă de 2002. Scăderea numărului de sosiri este mai puţin accentuată decât volumul
nuităţilor (-3,6%), iar durata medie a unui sejour a scăzut de asemenea, dar foarte puţin.
9
 Cele două principale destinaţii vecine, concurente ale Franţei, Italia şi Spania, nu afişează nici
ele rezultate foarte bune. Volumul nuităţilor petrecute de turiştii străini în structurile de cazare
italiene în cursul primelor luni ale anului 2003 a scăzut cu 5,3% faţă de aceeaşi perioadă a anului
2002. Numărul sosirilor de turişti la frontierele spaniole în 2003 este stabil faţă de 2002 (+0,3%),
anii precedenţi fiind în puternică creştere.

Clasamentul tuturor turiştilor străini în Franţa, în 2003, este următorul:

1. Marea Britanie, Irlanda: 14,8 milioane

2. Germania: 14 milioane
3. Ţările de Jos : 12,5 milioane
4. Belgia/Luxemburg : 8,6 milioane
5. Italia/ Grecia : 8,6 milioane
6. Spania/ Portugalia : 3,4 milioane
7. SUA : 2,4 milioane
8. Japonia : 0,6%
9. Restul lumii : 10,6%

Încasările provenite de la principalii turişti străini în Franţa, în milioane euro, sunt următoarele
:

Evoluţie
Ţări Încasări Încasări 2002-
2002 2003 2003

Marea Britanie, Irlanda

5 338 5 126 -4%

SUA 5 176 4 090 -21%

Germania
3 927 3 889 -1%
Belgia, Luxemburg
3 099 3 177 2%

Italia, Grecia
2 805 2 721 -3%
Tarile de Jos
1 931 1 922 0%
Spania, Portugalia
1 644 1 628 -1%

Japonia 898 755 -16%

10
 Restul lumii
9 373 9 040 -3%
Total 32 349 -5,4%

Concluzii:

Încasările aferente din balanţa de plaţi se ridică la 32,3 miliarde euro în 2003 şi sunt
inferioare cu 5,4% celor din 2002.
Scăderea cea mai pronunţată este la nivelul SUA. Timp de 30 de ani, SUA a fost statul care a
adus cel mai mult ca venituri turistice Franţei. În 2003, pentru al doilea an consecutiv, încasarile
britanice depăşesc pe cele americane.

Cheltuielile şi soldul balanţei de plăţi

Cheltuielile francezilor în afara graniţelor ţării au crescut foarte puţin faţă de 2002 (+0,6%).
Cheltuielile străinilor în Franta scazând, soldul balanţei de plăţi s-a degradat de o manieră netă: el
trece de la 13,6 miliarde euro în 2002 la 11,6 miliarde euro în 2003, sau o scadere de 14,5%.
Cifrele sunt urmatoarele :
• Încasări: 32,3 miliarde euro

• Plăţi: 20, 7 miliarde euro

• Sold 2003 : 11,6 miliarde euro

Indicatori ai turismului

 Sosiri de turişti

11
 Încasări din turism

 Scopul vizitei

12
  Mijloace de transport

3. Relaţiile turistice ale Franţei cu România

Durata medie sejur România

13
 Conform informatiilor furnizate de touroperatorii francezi care programează România (trei
specialişti şi 15 generalişti) şi de agenţiile de turism române partenere, durata medie pentru sejur în
turism organizat este de aproximativ 10 zile, iar cheltuiala medie/sejur în turism organizat/turist
francez este de aproximativ 400 euro prestaţii turistice în România şi 250 euro transport- avion, deci
un total de 650 euro/sejur/turist francez.

Evoluţia numărului de turişti 1998-2003:

Faţă de 1998, în 2003 numărul de turişti francezi a crescut în proporţie de aproximativ 63 %.

Evoluţia numărului de turişti francezi, care au vizitat România din 1998 până în 2003, a fost
următoarea :

 1998 : 63.505

 1999 : 61.584

 2000 : 76.076

 2001 : 87.585

 2002 : 91.788

 2003 : 101.080

Poziţia ofertei româneşti pe piaţă:

Pe piaţa turistică franceză, România este în exclusivitate o destinaţie de vară şi este încă
cunoscută ca o destinaţie nesigură, cu o situaţie economică precară, deci cu un potenţial turistic
similar.
Din aceste motive obiective, societăţile româneşti care lucrează sau doresc să lucreze pe piaţa
franceză, întâmpină greutăţi, atât datorită tarifelor relativ ridicate comparativ cu cele ale concurenţei,
cât si datorita calităţii serviciilor oferite.
Mai exact, în mecanismul cererii şi ofertei de pe piaţa turistică din Franţa, cererea de produse
turistice româneşti este la un nivel redus, iar oferta este aleatorie (raport calitate/preţ defectuos).

Profilul turistului francez care vizitează România este următorul: vârsta se situează între 55 şi
70 de ani, iar ca poziţie socială, sunt persoane cu venituri medii aparţinând clasei de mijloc a
societăţii franceze.

Cea mai mare parte a clientelei din turismul organizat se îndreapta spre sejururi litoral- 70%
sau litoral + circuite turistice - 15%.
Conform informaţiilor furnizate de agenţia TAROM Paris, structura clientelei pe zborurile de
linie Tarom (zboruri regulate fără charter) este următoarea:

 60% : clientela business

 30%: turism pur

14
  15%: clientela etnică (rude).

Turiştii străini sunt atraşi de destinaţiile locale, în special de segmentul agroturistic. Agenţiile
de turism au vazut în această tendinţă ocazia oportună de a pregăti pachete de oferte care să atragă
din ce in ce mai mulţi străini, care să compenseze plecările românilor în afară, dar care să aducă şi
câştiguri suplimentare şi să consolideze segmentul turistic românesc.
Astfel, potrivit agenţiei de turism J'Info Tours, aproximativ 25.000 de turişti francezi vin anual
în România, destinaţiile preferate fiind Nordul Moldovei, Transilvania, Maramureş sau Delta
Dunării. Această valoare este semnificativ mai mică faţă de cei 100.000 de români care ajung anual
în Franţa, fie pentru vizite şi odihnă, fie în interes de serviciu, participare la conferinţe, simpozioane,
târguri internaţionale sau competiţii sportive.
Reprezintă o atracţie mare zonele care sunt legate de anumite mituri sau care au o tradiţie
recunoscută la nivel mondial. De aceea, segmentul agroturistic se află în plină dezvoltare.
În acest an-2008- francezii vor fi cei mai numeroşi turişti străini pe litoralul românesc,
contractând pachete turistice.

Bibliografie

Webgrafie:

• w.w.w.unwto.org

• w.w.w.franceguide.com

• w.w.w.heritage.org

• w.w.w.wttc.org

• harta.infoturism.ro

• w.w.w.travelworld.ro

• ro.wikipedia.org

15
• w.w.w.imf.org

• w.w.w.zf.ro

16