Sunteți pe pagina 1din 12

m Afganistanul se afla astazi intr-un moment de rascruce.

Eforturile comunitatii
internationale de stabilizare si reconstructie a unei societati desfigurate de decenii de
conflict au aspectul unei misiuni aproape imposibile. Desi in ultimii 7 ani progresul
facut este evident, totusi tarele trecutului ameninta prezentul si viitorul Afganistanului.
Absenta unui stat si a unor institutii autentice, inexistenta unei economii functionale,
primitivismul infrastructurii, revenirea talibanilor - toate acestea ameninta efortul
comunitatii internationale de a transforma pentru prima data Afganistanul intr-o
poveste de succes.
m Afganistanul se învecineaza cu Pakistanul, Iranul, Turkmenistanul, Kazahstanul si
Tadjikistanul. Cu Pakistanul, aflat pana la 1947 sub dominatie britanica, a avut
neîntelegeri înca de la sfârsitul secolului XIX, pentru linia Durand, care separa etnia
pastunilor, aflati de o parte si de alta a granitei afgano-pakistaneze. A avut relatii
tensionate si cu ceilalti vecini, din cauza valurilor de refugiati care au trecut granita de
teama conflictelor mereu prezente în Afganistan sau a exportului de terorism practicat
de Al-Qaeda. Are o populatie multietnica formata din pastuni, tadjici, uzbeci si hazari,
între care au existat întotdeauna tensiuni. Cele 31 de milioane de locuitori sunt în
majoritate musulmani. Grupul pastunilor a dominat pe întregul parcurs al istoriei
celelalte etnii÷
m Istoria Afganistanului este dominata de
conflicte. Statul a aparut in secolul al XVIII-
lea, cand Ahmad Shah Durrani, primul rege
al afganilor, a reusit sa unifice teritoriul
afgan de astazi. Imperiul Britanic si cel Rus
si-au disputat in secolul urmator teritoriul
Afganistanului, care devenise o importanta
miza strategica in "Marele Joc". Cu
Imperiul Britanic, Afganistanul a purtat trei
razboaie, ultimul la mijlocul secolului XIX,
in urma carora a iesit invingator. Dupa
incheierea razboiului cu britanicii, singurele
conflicte cunoscute de poporul afgan au fost
cele interne. Un rege il detrona pe altul,
schimbarea conducatorului era o obisnuinta.
Cu exceptia lui Zahir Shah (1933-1973),
niciunul dintre regi nu a adus schimbari
semnificative pentru afgani. Regele Zahir a
reusit sa puna capat temporar conflictelor
interetnice, a promulgat o Constitutie care
oferea pentru prima data drepturi politice
femeilor afgane si stabilea un corp legislativ.
m Ideologia marxista si politica URSS de internationalizare a revolutiei socialiste
ajunsesera in Afganistan inca din 1923. Moscova a gasit printre afgani personajele de
care avea nevoie pentru a mobiliza o miscare comunista. In 1970 au reinceput
conflictele dintre diversele factiuni politice, care ii opuneau acum pe comunisti
miscarilor islamice. Peste 3 ani, regele Zahir a fost detronat de varul sau, Mohammad
Daoud, care a impus o dictatura militara. Daoud nu a rezistat la putere, Afganistanul a
revenit la practica schimbarii unui numar mare de lideri intr-un timp foarte scurt. Pe
parcursul unui singur an, 1979, Afganistanul a fost condus de Mohammad Taraki,
Hafizullah Amin si Barak Karmal. Ultimul a rezistat in fruntea Afganistanului pentru
ca era sustinut de sovietici. Anul 1979 a inlocuit conflictele dintre diversele factiuni
politice cu un razboi impotriva URSS, care a invadat teritoriul afgan in decembrie
pentru a sustine guvernul comunist al lui Karmal. Afganistanul a intrat din nou in
jocul marilor puteri. Marele Joc era inlocuit de Razboiul Rece, iar Afganistanul era
campul de batalie al URSS si SUA.
m Casa Alba se temea, la fel ca si in cazul Vietnamului, de raspandirea comunismului in
lume. Primele masuri adoptate de administratia Jimmy Carter au fost pasnice, un
boicot al Jocurilor Olimpice de la Moscova, anularea unor acorduri comerciale
incheiate cu Brejnev. În 1980, SUA hotarasc sa intervina in teatrul de operatiuni.
Americanii au participat la razboi prin intermediul rezistentei afgane. Zbigniev
Brzezinski, consilierul pe probleme de securitate nationala, a fost trimis sa negocieze cu
Pakistanul pentru a livra arme opozitiei afgane. Asa a inceput cooperarea dintre
mujahedini ("Soldatii lui Dumnezeu") si americani. CIA trimitea arme catre serviciile
secrete din Pakistan care ii aprovizionau pe mujahedini. Tabara celor care i-au sustinut
pe mujahedini s-a largit si a inclus Marea Britanie, Arabia Saudita, Egiptul. Pe
parcursul anilor µ80, gradul de implicare a celor doua superputeri a crescut. SUA au
furnizat mii de tone de armament muhajedinilor. URSS a trimis in Afganistan peste
100.000 de soldati.
m Spre sfarsitul anilor µ80, razboiul din Afganistan atarna ca o piatra de
moara de gatul economiei falimentare a gigantului comunist. In 1985,
tovarasii de la Moscova au ales un nou conducator, pe Mihail Gorbaciov.
Schimbarea puterii politice a adus modificarea politicii fata de
Afganistan. Prima schimbare a fost inlocuirea lui Karmal cu Mohammed
Najibullah, fost sef al serviciilor secrete afgane, cunoscut pentru cruzimea
sa.
m Un an mai târziu, Mihail Gorbaciov a pus, pentru prima data, problema
retragerii din Afganistan. În 1988, erau semnate Acordurile de la Geneva,
care incheiau "aventura sovietica" in Afganistan. Data de 15 februarie
1989 era termenul limita pentru retragerea sovieticilor. Ultimele
detasamente si consilieri rusi au parasit Afganistanul in 1992. Au lasat in
urma un guvern slab, condus de Najibullah. Retragerea sovieticilor nu a
pus capat conflictelor din Afganistan, diversele factiuni etnice au inceput
confruntarea pentru a prelua puterea politica.
m Najibullah a fost înlaturat si puterea a revenit mujahedinilor, care l-au
desemnat lider pe Rabbani, acesta reusind sa puna capat conflictelor
interetnice. S-a ajuns la razboi civil. O parte a mujahedinilor a format
miscarea talibanilor. Pregatiti în seminariile islamice, medrese din
Pakistan, talibanii au devenit principalul adversar al guvernului
Rabbani÷
m Afganistanul a ajuns un loc al extremismului
islamic, al puritanismului religios, cei care nu se
supuneau regulilor impuse de talibani erau aspru
pedepsiti. Ministerul pentru Promovarea Virtutii
si Suprimarea Viciului era principalul organ al
guvernului, care îi pedepsea pe cei care ascultau
muzica, dansau, jucau fotbal sau se uitau la
televizor. Regulile absurde ale talibanilor au lovit
în special femeile. Erau obligate sa poarte burqa,
un vesmânt care le acoperea fata, nu puteau iesi
din casa daca nu erau însotite de un barbat, nu
puteau profesa decât în sistemul de sanatate. Si,
poate cel mai grav lucru, fetelor le era interzisa
educatia. Cele care aveau curajul sa încalce
regulile talibanilor erau împuscate. Regimul de la
Kabul a organizat mai multe executii publice
pentru femeile acuzate de adulter. Masurile aspre
ale talibanilor s-au îndreptat si împotriva celor de
alta religie, guvernul de la Kabul intentionand sa
le impuna acestora purtarea unor etichete, pentru
a fi recunoscuti drept nemusulmani. Singurul
lucru bun pe care l-au facut talibanii pentru
Afganistan a fost impunerea unor masuri pentru
reducerea traficului de narcotice, deoarece
consumul de stupefiante sau comercializarea
acestora era necorespunzatoare practicilor
islamice fundamentaliste.
m În scurt timp, talibanii au fost contestati, iar faptul ca nu au reusit sa-si impuna
controlul pe tot cuprinsul Afganistanului a fost un atu pentru opozitia creata prin
Alianta Nordului, care grupa tadjici, uzbeci, hazari, pastuni. Talibanii au incercat
permanent sa distruga opozitia.
m Încalcarea drepturilor omului a atras criticile comunitatii internationale, care a
formulat, prin intermediul Consiliului de Securitate al ONU, mai multe rezolutii la
adresa Afganistanului. Cea mai dura reactie au avut-o SUA, care aveau ceva în plus de
reprosat guvernului taliban: gazduirea pe teritoriul afgan a lui Osama Bin Laden si a
taberelor de antrenament ale Al-Qaeda. Administratiile Clinton si Bush au solicitat în
repetate rânduri extradarea celor vinovati de atacurile de la ambasadele SUA din
Kenya si Tanzania, din 1998. Regimul de la Kabul era recunoscut de numai trei state:
Pakistan, Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite.
m La 11 septembrie 2001, Al-Qaeda a organizat
atentatele împotriva SUA. Afganistanul a fost plasat
alaturi de alte state care sustineau terorismul în
"Axa Raului". Washington-ul a cerut înca o data
talibanilor extradarea lui Bin Laden. Acestia au
refuzat, iar la 22 septembrie 2001, SUA si coalitia
antiterorista din jurul lor au atacat regimul Taliban
si taberele Al-Qaeda. În mai putin de o luna
guvernul taliban a fost înlaturat. Talibanii au lasat
în urma un stat si o populatie care, dupa spusele lui
Jaap de Hoop Scheffer, secretarul general al NATO,
se aflau în Evul Mediu.
m SUA si o parte aliatilor si-au luat angajamentul de a
reconstrui statul afgan dupa modelul democratic.
Aliatii locali ai occidentalilor au fost factiunile din
Alianta Nordului. Din rândurile acesteia provenea
Hamid Karzai, apropiat al SUA, desemnat de Loja
Jirga (adunarea traditionala din Afganistan), sef al
statului în 2002. Karzai a devenit liderul unei
administratii interimare negociata în 2001 la Bonn,
unde s-a decis formarea unui Cabinet si adoptarea
unei Constitutii. Administratia interimara a
functionat pâna la organizarea alegerilor din 2004.
Era pentru a doua oara când se organizau alegeri
libere în Afganistan. Karzai a câstigat primul tur al
alegerilor prezidentiale cu 55,4% din voturi.
Alegerile legislative au fost organizate în septembrie
2005. Astfel, a aparut un parlament bicameral cu o
configuratie stranie în care nu sunt reprezentate
partidele politice, ci grupuri de aliati cu aceleasi
interese.
6  

å La aproape 7 ani de la inlaturarea regimului taliban, Afganistanul se prezinta ca o fotografie neclara, in
care zone, insule de lumina incearca sa supravietuiasca intr-o mare cenusie. Afganistanul anului 2008 arata
un optimism moderat. Politic si institutional, progresul este evident: avem o Constitutie care codifica pentru
prima data un stat supus legii (ianuarie 2004); avem un presedinte ales democratic (octombrie 2004), a carui
putere este contrabalansata de prerogativele Parlamentului National (decembrie 2005); avem un proces
electoral care consacra dreptul de vot al femeilor. Sute de scoli si clinici medicale au fost deschise cu ajutorul
comunitatii internationale, pentru a raspunde nevoilor imediate ale populatiei civile. Peste 5 milioane de
copii afgani, dintre care 2 milioane de fete, au acces la educatie. Economia nationala inregistreaza o rata de
crestere anuala de 8%, iar pana in prezent comunitatea internationala a pompat peste 24 de miliarde de
dolari in reconstructia Afganistanului. Toate acestea intr-o tara in care provocarile sunt incomparabil mai
mari decat cele pe care Vestul le intampina in Irak, in termeni de infrastructura economica, capital uman,
potential industrial. Afganistanul este un stat cu o suprafata cu 40% mai mare decat a Irakului, cu o
populatie covarsitor rurala si dependenta 80% de agricultura. Rata de alfabetizare este de 36%, iar
infrastructura rutiera este in cel mai bun caz primitiva si in general nonexistenta. Apa potabila si furnizarea
de electricitate sunt si astazi probleme critice. Inclusiv in capitala, aceste servicii minimale stau sub semnul
sporadicului.
å Daca in Irak provocarea este aceea de a restaura, de a reactiva o infrastructura economica si un standard
de bunastare dislocate de razboi, in Afganistan miza consta pur si simplu in a inventa ceva ce nu a existat
inainte. Afganistanul este in mod fundamental nu un proiect de reconstructie, ci de constructie de la zero a
unor capacitati elementare care sa permita unui stat sa functioneze. Afganistanul este un proiect de
inginerie, de mecanica graduala a statului. Problema centrala pe care comunitatea internationala o
intampina in aceasta tara este aceea ca Afganistanul anului 2008 ramane un stat slab, fragil institutional,
incapabil sa furnizeze cetatenilor sai servicii si bunuri publice primare. Este un stat care nu detine atribute
institutionale suficient consolidate pentru a raspunde unor nevoi primare precum securitatea si ordinea
publica si, totodata, un stat incapabil sa extinda domnia legii la nivelul intregului teritoriu. Riscul este acela
al acumularii unui deficit de legitimitate in raport cu cetatenii sai.
m Ministerul Afacerilor Externe salută preluarea de către NATO, la 31
iulie a.c., de la Statele Unite, a responsabilităţii de a asigura
securitatea în sudul Afganistanului. Alianţa îşi reconfirmă, astfel,
angajamentul şi capacitatea de a genera stabilitate durabilă în
Afganistan, condiţie indispensabilă pentru reconstrucţia democratică
şi economică a acestei ţări.
m Misiunea de stabilizare a NATO în Afganistan a debutat în 2001, prin
preluarea Forţei Internaţionale de Asistenţă pentru Securitate(ISAF),
mandatată de ONU, devenind în prezent cea mai amplă operaţiune
NATO, în afara teritoriului european. Limitată iniţial la asigurarea
securităţii capitalei afgane, Misiunea NATO s-a extins treptat spre
nordul, vestul şi sudul Afganistanului, asigurând, în prezent,
securitatea a trei sferturi din teritoriul statului afgan. Pentru aceasta,
îşi va dubla aproape forţele desfăşurate pe teren, de la 10.500 la
18.500 membri.
m Implicarea NATO în Afganistan are un caracter multidimensional.
Este prima misiune a NATO care îmbină activităţi militare, de
stabilizare, cu sprijinirea acţiunilor civile de reconstrucţie. NATO şi-
a extins prezenţa pe teritoriul afgan prin preluarea de echipe de
Reconstrucţie Provincială (PRT). Structuri complexe, cu componentă
militară şi civilă, acestea au un rol esenţial în asigurarea stabilităţii,
răspunzând, în acelaşi timp, nevoilor imediate ale populaţiei şi
contribuind la reconstrucţia infrastructurii şi a instituţiilor locale.
Prin extinderea în sudul Afganistanului, NATO va coordona 13
echipe provinciale de reconstrucţie, la care contribuie 37 de state
aliate şi ne-membre NATO.
m NATO are, totodată, un rol cheie în formarea instituţiilor specifice
unui stat de drept în Afganistan, în special a celor din sectorul de
securitate. In 2005, Alianţa a asigurat securitatea alegerilor
parlamentare, care au pus bazele unui sistem democratic în
Afganistan. Prin relaţiile cu structurile de autoritate locale, ca
parteneri şi susţinători ai obiectivelor de refacere a ţării ale
Guvernului afgan, comandanţii echipelor de reconstrucţie provincială
contribuie la extinderea autorităţii guvernului afgan în provincii.
m Misiunea de stabilizare a NATO face parte dintr-un efort mai larg al
comunităţii internaţionale de stabilizare şi reconstrucţie a
Afganistanului. Este complementară activităţilor derulate de ONU,
Uniunea Europeană, Banca Mondială şi diverse alte organizaţii
guvernamentale şi non-guvernamentale, precum şi operaţiunii
ÄEnduring Freedom´, desfăşurată în estul ţării de coaliţia
internaţională condusă de SUA pentru a combate rămăşiţele reţelelor
teroriste din Afganistan. Eforturile tuturor organizaţiilor implicate în
Afganistan se inter-condiţionează şi se susţin reciproc, coordonarea
dintre ele fiind esenţială pentru reuşita efortului de ansamblu de
stabilizare şi reconstrucţie a Afganistanului.
m Presedintele SUA Barack Obama a anuntat
pe 1 decembrie strategia administratiei sale
in ceea ce priveste Afganistanul. Aceasta
cuprinde trei mari directii. Prima presupune
mentinerea presiunii asupra al Qaida la
granita Afganistanului cu Pakistanul si in
alte colturi ale lumii, iar a doua consta in
trimiterea a inca 30.000 de soldati americani
in teatrul de lupta afgan.
m 6    

     
           
           
         
      ÷
6       
    6  
           

  ÷
m      
  
    
          
6      
 ÷         
          
       
        
   ÷
m è    
      6   !   "    
 6# 6 $% &     6   '  (
 
           ! 6÷
m "  6  !  !         #
 #  #  !%         #
 # 6   ) ! *÷
m 6 $% &          +       
6#       ,          )     ,÷
m     #    !      # )  )  
   *÷
m ,"               6,    
    6# 6÷
m - # #    6           
    #    ÷
m ,       
#,    6 $% & ÷
m .        #   6         
+        6# 6÷
m     !   %    ! ///  #
   
         %         
        6   ÷