ANABOLISMUL

GLUCIDELOR: FOTOSINTEZA

Profesor: Ana LAUR

Gr. didactic II
 Prin metabolism, în sens larg, se înţelege
totalitatea transformărilor biochimice şi
energetice care au loc în celulele
organismelor. Metabolismul se caracterizează
printr-un schimb neîntrerupt de materie şi
energie între celulă şi mediul înconjurător. În
momentul când schimbul de substanţe şi
energie între organisme şi mediu se
stopează, încetează şi viaţa.
 Metabolismul este un proces complex, format
din două părţi opuse: catabolism şi
anabolism.
 Prin catabolism se înţeleg procesele de
degradare a substanţelor din organism.
Reacţiile cata- bolice se caracterizează prin
eliberare de energie şi se numesc reacţii
exergonice (exoterme). În cadrul
catabolismului se produce în special ruperea
legăturilor dintre atomii de C ̶ C sau C ̶ H din
moleculele diferitor substanţe
 Prin anabolism se înţeleg procesele chimice de
biosinteză a substanţelor ce intră în componenţa
materiei vii. Din substanţe simple se sintetizează
substanţe complexe (acizi nucleici, proteine,
enzime, hormoni, poliglucide, lipide).
 Reacţiile anabolice se caracterizează prin consum
de energie şi se numesc reacţii endergonice
(endoterme). Energia necesară proceselor de
biosinteză provine în cea mai mare parte din
clivarea legăturilor macroergice ale diferiţilor
compuşi.
 https://www.youtube.com/watch?
v=qWFoF2Hhy74&t=134s
 Toate formele celulare de viaţă de pe Pământ se
împart, după modul de utilizare a energiei, în
două clase mari: organisme fototrofe şi
organisme chemotrofe.
 Organismele fototrofe (gr. photos ̶ lumină; trophe
̶ nutriţie) folosesc ca sursă de energie lumina
solară pentru sinteza substanţelor organice.
 Organismele chemotrofe (gr. chemo ̶ chimic;
trophe ̶ nutriţie) utilizează pentru sinteza
substanţelor organice energia reacţiilor de
oxidare
 În funcţie de sursa de carbon utilizată organismele
fototrofe se divizează în două grupe: fotoautotrofe şi
fotoheterotrofe.
 Fotoautotrofele au capacitatea de a sintetiza
substanţe organice pe baza energiei solare, iar în
calitate de sursă de carbon utilizează CO2 din
atmosferă. Donori de electroni în procesele de oxido-
reducere sunt substanţele anorganice (H2O, H2S, S).
Dintre organismele fotoautotrofe fac parte
cianobacteriile (algele albastre-verzi), algele verzi,
plantele superioare cu clorofilă.
 Fotoheterotrofele utilizează ca sursă de energie
lumina solară, însă în calitate de sursă de carbon
utilizează compuşi organici ̶ glucide, acizi graşi şi
alcooli [3]. Donori de electroni în reacţiile de oxido-
reducere sunt substanţele organice. Din această
grupă fac parte bacteriile purpurii nesulfurice
(Rhodospirillaceae), bacteriile verzi nesulfurice
(Chlorobacteria).
 Prin anabolismul glucidelor se înţelege biosinteza
acestora în organismele vii. Plantele verzi, care
reprezintă principala sursă de formare a
substanţelor organice din substanţe anorganice în
natură, realizează biosinteza glucidelor în cadrul
procesului de fotosinteză.
 Fotosinteza este un proces de transformare a
energiei luminii în energia chimică a substanţelor
organice. Cu toate că fotosinteza include un număr
mare de reacţii chimice, acest proces poate fi
prezentat prin următoarea reacţie generală:
  Formarea de oxigen nu este o proprietate
caracteristică tuturor organismelor fotosintetice.
Unele bacterii fotosintetice (bacteriile de sulf) nu
utilizeză apa în calitate de donor de hidrogen, ci
alte substanţe anorganice, de exemplu H2S
(sulfură de hidrogen). În acest caz, reacţia
generală a fotosintezei se prezintă astfel [1]:
 CO2 + 2H2S → [CH2O] + H2O + S2
 https://www.youtube.com/watch?

v=uAX2rqQ7ZGo
 Conform teoriei moderne despre mecanismul
molecular al fotosintezei, acest proces
reprezintă un lanţ de reacţii redox succesive,
care în primele etape necesită condiţii de lumină
(faza Robin Hill), iar etapele ulterioare pot avea
loc şi în condiţii de întuneric (faza F. Blackman)

https://www.youtube.com/watch?
v=pFaBpVoQD4E
 Chemosinteza este un fenomen de
sinteză a substanţelor organice cu
ajutorul energiei chimice obţinută la
oxidarea substanţelor minerale. Acest
fenomen a fost descoperit de Sergei
Winogradsky în 1887, care a stabilit că
sulfobacteria Beggiatoa utilizează
energia de oxidare a H2S şi formează
picături intracelulare de sulf [6].
 Procesul de chemosinteză are o importanță
deosebită în circuitul materiei și energiei în
ecosistem, în ciclurile biogeochimice etc. În
funcţie de tipul substanţelor minerale care
sunt oxidate bacteriile chemosintetice se
clasifică în mai multe grupe: bacterii
sulfuroase, bacterii nitrificatoare,
hidrogenbacterii, ferobacterii,
manganobacterii, bacterii metanogene.
 1. Bacteriile sulfuroase (sulfobacteriile,
tiobacteriile) sunt larg răspândite în natură și se
găsesc în mediile bogate în S și H2S, precum
izvoare sulfuroase, mâl, ape de canal, soluri cu
exces de umiditate. Sursa lor de energie o
constituie hidrogenul sulfurat (H2S) pe care îl
transformă în sulf (S), acid sulfuros (H2SO3) și
acid sulfuric (H2SO4) și astfel este înlăturat
efectul toxic al hidrogenului sulfurat. Sulful
reintră în circuitul biologic, fiind asimilat de
plante.
 2H2S + O2 → S2 + 2H2O
2. Bacteriile nitrificatoare oxidează biologic
amoniacul (NH3) în nitriți (nitritbacterii) și nitriţii
în nitrați (nitratbacterii). Acest proces se
numește nitrificare. Amoniacul se formează în
prezența altor bacterii saprofite, care
descompun substanțele organice. Bacteriile
nitrificatoare participă la ciclul biogeochimic al
azotului. Oxidarea amoniacului este realizată de
nitritbacterii din genul Nitrosomonas conform
reacţiei [3]:
 2NH3 + 3O2 → 2HNO2 + 2H2O
 https://prezi.com/1ztuvvnqlptl/chemosinteza/
 sunt compuşi polihidroxicarbonilici şi derivaţii lor.
 Rolul:
1. Energetic- furnizează 50-70% din energia totală care se
produce în organism
2. Structural – sunt elemente constitutive ale membranelor
biologice
3. Intră în componenmţa AN şi a Co (NAD, FAD, HSCoA)
4. De sprijin- formează substanţa fundamentală a
ţesutului conjunctiv (condroitinsulfaţii)
5. Anticoagulant - heparina
6. Funcţie hidroosmotică şi ionoreglatoare (datorită
hidrofilităţii înalte şi sarcinii negative
heteropolizaharidele acide reţin apa şi cationii)
7. Funcţie protectoare, mecanică (heteropolizaharide)
Pătrunde în organizm Amilaza (pH 6,8) salivară scindează pînă la– dextrine
cu polimerii: Amidon -amilaza (pancretică) scindează pînă la– dizaharide,
şi Glicogen trizaharide

Maltaza,
zaharaza,
lactaza
eliberează
glucoză,
galactoză,
fructoză
Transportorul glucozei
(GLUT 5)

Glucoza împreună cu Na+

pătrund în celulă

Ioni de Na+ se schimbă cu

cei de K+
GLUCONEOGENEZA
 Gluconeogeneza este un proces de sinteză a
glucozei din compuşi de natură neglucidică (acizi
organici tricarbonici, aminoacizi, glicerina). Faza
anaerobă de degradare a glucozei ̶ glicoliza ̶ se
finalizează cu formarea acidului piruvic sau a
acidului lactic. În anumite condiţii, poate avea loc o
resinteză a acizilor organici în glucoză. Din două
molecule de acid lactic se poate sintetiza o moleculă
de glucoză. Gluconeogeneza este un proces comun
de biosinteză a mono-şi poliglucidelor pentru om,
animale şi multe bacterii. La organismele fototrofe,
de regulă, gluconeogeneza joacă un rol secundar.
 Procesul de gluconeogeneză se desfăşoară în
mitocondriile sau citoplasma celulelor hepatice sau
renale. Gluconeogeneza este alcătuită din 11 reacţii
enzimatice multe dintre care sunt reversibile şi se
realizează şi în cadrul procesului de glicoliză.