Politica monetară a României

AU REALIZAT - PALAMARU ALEXEI

- PÎRVU ANDREI
Introducere

Politica monetară reprezintă ansamblul obiectivelor, instrumentelor, măsurilor şi metodelor prin care autorităţile
publice abilitate caută să influenţeze condiţiile macroeconomice prin ajustarea cererii şi ofertei de bani.
Obiectul fundamental al politicii monetare în constituie stabilitatea preţurilor împreună cu limitarea inflaţiei şi
menţinerea valorii interne şi externe a monedei. Responsabilitatea înfăptuirii acestor obiective revin Băncii
Naţionale.
Pe plan intern, rolul politicii monetare se realizeaza prin reglarea cererii de moneda de scimb si de plata. Printr-o
asemenea masura se urmaresc stabilitatea preturilor, deplina ocupare a fortei de munca, expansiunea economica.
Pe plan extern, politica monetara si miscarile externe de capitaluri sunt de natura dubla. Pe de o parte, politica
monetara poate sa caute incurajarea intrarilor sau iesirilor de capitaluri pentru reechilibrarea balantei de plati. Pe
de alta parte, ea incearca sa gaseasca modalitati de a suporta presiunile valutare din exterior, atunci cand miscarile
de capital se deruleaza speculativ.
 Obiectivele politicii monetare

Obiectivele fundamentale sunt

Obiective • Stabilirea prețurilor
• Creșterea evonomică pe
localizate la nivel macroeconomic și fundamentale termen lung
vizează, în definitiv influențarea
economiei în ansamblul său, • Cursul valutar
obiectivele intermediare vizează ținte
ce pot fi localizate la nivelul sistenului Obiective • Masa monetară
• Prețul altor active
bancar, iar obiectivele operatinale
sunt centrate pe rezultat, nu pe
intermediare financiare
• Creditul
proces.

Obiective • Rata dobînzii pe termen

scurt
operaționale • Controlul bazei monetare
 Instrumentele de politică monetară

- instrumentele indirecte sunt utilizate de catre BNR in relatiile cu celelalte banci si cu agentii
nefinanciari

- instrumente directe sunt reprezentate de masurile care ii afecteaza, in mod direct, pe utilizatorii si
detinătorii de moneda, inclusiv institutiile financiare

Instrumente de
politică monetară

Directe Indirecte

Mecanismul Mecanismul taxei

Creditele Active lichide Creditele de Operațiunile de
Plafonul de credite rezervelor minime oficiale a
direcționate obligatorii refinanțare open market
obligatorii scontului
 Plafoanele de credit

Plafoanele de credit sunt utilizate ca instrumente directe de control monetar si se manifesta sub forma unor instructiuni
prin care bancile sunt informate cu privire la nivelul maxim al creditelor si ponderea acestora in portofoliul de active.

Pe termen lung, utilizarea plafoanelor de credit antreneaza efecte nefavorabile, precum rate ale dobanzii administrate,
descurajarea mobilizarii economiilor si distorsionarea fluxurilor de fonduri catre imprumuturi profitabile.

Motivele pentru care tarile au adoptat acest instrument sunt următoarele:

- reprezinta un instrument usor de implementat

- este perceput ca un instrument care permite indeplinireqa obiectivelor de poloitica monetara

- este cel mai efficient instrument de politica monetara adoptata de pietele financiare nedezvoltate sau de cele cu capacitate
tehnice limitate

- constituie o modalitate prin care resursele sunt “reorientate” catre alte sectoare mai putin favorizate
 Rezervele minime obligatorii (RMO)

Rezervele minime obligatorii (RMO) constituie unul dintre principalele instrumente folosite de BNR în promovarea politicii
sale monetare. RMO sunt disponibilităţi băneşti ale băncii în lei şi în valută, păstrate în conturi deschise la BNR. Instituţiile
de credit sunt obligate să constituie RMO proporţional cu pasivele deţinute. Cuantumul rezervelor minime obligatorii se
stabileşte diferenţiat, funcţie de natura pasivelor, monedă, scadenţă şi alte condiţii specifice. Modul de remunerare al
rezervelor minime obligatorii se precizează diferenţiat, pentru conturile exprimate în moneda naţională, în EUR şi respectiv în
USD.

Scopul principal consta in limitarea potentialului de multiplicare a creditului in cadrul sistemului bancar, iar scopul
prudential se manifesta prin siguranta pe care o confera publicului faptul ca bancile dispun oricand de lichiditati suficiente,
pentru a face fata solicitarilor de retragere a depunerilor.

Multiplicatorul băncii este procesul de cre ștere (anima ție) de bani pe conturile de depozit ale băncilor comerciale în timpul
mișcării lor de la o bancă comercială la alta. Multiplicatorii bancari, credite și depozit caracterizează mecanismul de anima ție
din diferite poziții.
 Operatiunile de open-market

În tarile dezvoltate, operatiunile de open-market au devenit principalul instrument de control monetar, datorita avantajelor pe care le
prezinta si care constau in urmatroarele:

- ofera o flexibilitate sporita, din punct de vedere al volumului operatiilor de politica monetara initiate de banca centrala

- permit stabilirea unor relatii impersonale intre participantii la piata

- permit evitarea ineficientei pietei si a economiei, ca urmare a controlului direct