Centrul de Excelență în Medicină și Farmacie

“Raisa Pacalo”

TEMA: Sistemul nervos vegetativ-

particularităţi de structură şi funcţii.

Profesor :Carpov Stela

 Sistemul nervos
vegetativ se află în
afara controlului
voluntar. Acesta
coordonează
activitatea
viscerelor,
glandelor,
vaselor şi
musculaturii netede.
excepţie făcând
inervaţia motorie
pentru muşchii
scheletici
.
 La baza activitatii sistemului nervos
vegetativ sta REFLEXUL,care se desfasoara
pe baza arcului reflex vegetativ.
De obicei, organele
vegetative primesc
inervaţie dublă,
antagonică, simpatică şi
parasimpatică.
În unele organe, cele
două sisteme au efecte de
acelaşi tip, dar de
intensităţi diferite.
Există şi un al treilea tip
de organe, la nivelul
cărora doar un sistem are
efect.
 Centrii vegetativi
Centrii sistemului
nervos simpatic îşi au
sediul în coarnele
laterale ale măduvei
spinării
cervicală inferioară,
toracală şi
lombară superioară,
mai precis de la C8 la
L2.
 Centrii parasimpatici se
găsesc grupaţi :
deasupra şi dedesubtul
sistemului nervos simpatic,
la cele două extremităţi ale
axului cerebrospinal.
Centrii sistemului nervos
parasimpatic se găsesc:
în nucleii parasimpatici din
trunchiul cerebral şi
în măduva sacrală S2-S4,
unde îşi are sediul nucleul
parasimpatic pelvin.
 Centrii vegetativi intranevraxiali
se găsesc în
măduva spinării,
bulb,
punte,
mezencefal,
diencefal,
nucleii de la baza
emisferelor cerebrale şi
sunt coordonaţi de
impulsurile venite de la
scoarţa cerebrală.
 Centrii vegetativi corticali
se găsesc în jurul
zonei motorii a
lobului frontal şi
acţionează asupra
centrilor reglatori
diencefalici.
 Centrii vegetativi subcorticali
Sunt reprezentaţi
de :
nucleii de la baza
hemisferelor
cerebrale şi
centrii
diencefalici.
În cadrul
diencefalului, centrii
vegetativi sunt cel
mai bine reprezentaţi
la nivelul
hipotalamusului.
Centrii vegetativi se
găsesc cu precădere
în peretele
ventriculului al III-
lea şi în special în
planşeul acestuia.
 Centrii parasimpatici se
găsesc în partea anterioară
a hipotalamusului.
Centrii simpatici se află în
partea posterioară şi
laterală a hipotalamusului.
Deci cea mai importantă
funcţie a hipotalamusului
este cea vegetativă, de
reglare a fiziologiei
viscerelor şi păstrarea
homeostaziei
se află nucleul pupilar al lui
Edinger-Westphal sau
nucleul vegetativ, sau
În mezencefal
nucleul autonom al
nervului oculomotor
(n.III).
Acest nucleu este format din
doi centri.
Unul este fotomotor şi
produce iridoconstricţia
acţionând asupra muşchiului
sfincter al pupilei şi
altul produce acomodarea
cristalinului prin coacţiunea
asupra muşchiului ciliar.
 Fibrele eferente
vegetative ale
nervului ajung pe
calea nervului
oculomotor (III)
până la ganglionul
ciliar unde fac
sinapsă.
 Apoi fibrele
postganglionare
ajung la muşchiul
sfincter al pupilei
şi la muşchiul
ciliar.
se află nucleul
lacrimonazal care În punte
este aşezat în
vecinătatea
nucleului motor al
nervului facial.
Nucleul vegetativ
lacrimal trimite
fibre parasimpatice
preganglionare
care intră în
componenţa
nervului facial
(VII).
La un moment dat, fibrele
vegetative părăsesc
nervul şi fac sinapsă în
ganglionul
pterigopalatin.
De aici pleacă fibre
postganglionare care
ajung
la glanda lacrimală şi
glandele mucoasei
nazale
şi glandele palatine
 imediat sub Tot în punte
nucleul
lacrimonazal se
află nucleul
salivator
superior.
• El este situat în
apropierea
nucleului
tractului solitar.
Axonii
parasimpatici
preganglionari
iau calea
nervului
intermediar al
lui Wrisberg şi
fac sinapsă în
ganglionul
submandibular.
Fibrele
postgangliona
re inervează
secretor
glandele
submandibula
ră şi
sublinguală.
• În afară de aceşti centri bine
individualizaţi
anatomofuncţional, în punte
• în punte se mai descriu şi
câţiva centri funcţionali.
• Centrul pneumotaxic se
găseşte în porţiunea superioară
a punţii. Este un centru
respirator a cărui distrugere nu
provoacă oprirea respiraţiei ci
doar modificarea ritmului
respirator.
• În porţiunea mijlocie a punţii
găsim un centru
vasoconstrictor.
se află unul deasupra altuia,
nucleul salivator inferior şi În bulb
nucleul dorsal al vagului sau
cardio-pneumo-enteric.
Din nucleul salivator inferior
pleacă fibre parasimpatice
preganglionare împreună cu
nervul glosofaringian (IX).
Aceste fibre fac sinapsă în
ganglionul otic şi de aici fibrele
amielinice postganglionare ajung
la glanda parotidă căreia îi
determină secreţia.
Nucleul dorsal al
nervului vag are funcţie
receptorie şi efectorie
viscerală.
Din nucleul dorsal al
vagului pleacă fibre
preganglionare împreună
cu nervul vag.
După plecarea celor doi
nervi recurenţi, nervul
vag rămâne format din
fibre parasimpatice.
Fibrele preganglionare fac
sinapsă în
ganglionii plexului
cardiac pentru aparatul
cardiovascular,
în ganglionii plexului
bronhopulonar pentru
aparatul respirator şi
în plexurile intraparietale
mienteric şi submucos
pentru tubul digestiv.
 Din aceste plexuri,
fibrele postganglionare
se distribuie aparatului
cardiovascular,
aparatului respirator,
esofagului, stomacului,
intestin subţire, cec,
colon ascendent şi
colon transvers.
• Nervul vag
îndeplineşte funcţii
multiple:
asigură motricitatea
• bronhiilor,
• esofagului,
• stomacului,
• intestinului subţire
• şi gros până la
unghiul splenic;
Actiuni
• inhibă funcţiile inimii
şi răreşte numărul de
bătăi ale inimii;
• determină
vasodilataţie.
• determină secreţia
stomacului,
duodenului,
intestinului subţire şi
pancreasului;
 Centrii vegetativi ai măduvei
spinării
• se găsesc dispuşi diferit
de la un segment la
altul.
• În dreptul
intumescenţelor
cervicală şi lombară
centrii vegetativi sunt
foarte reduşi datorită
predominanţei
neuronilor radiculari ai
vieţii de relaţie.
se găseşte în măduva sacralăNucleul parasimpatic
S2 – S4.
De la acest nivel pleacă
pelvin
fibrele preganglionare prin
nervii pelvici.
După sinapsa cu fibrele
postganglionare se
distribuie
colonului descendent,
sigmoid şi
rect,
la aparatul excretor şi
organele genitale interne.
• se găsesc situaţi în Nucleii sistemului
special la nivelul nervos simpatic
toracic al măduvei
spinării.
• Aceşti centrii se
întind în coarnele
laterale ale măduvei
spinării între C8 şi
L2.
 Căile sistemului nervos vegetativ
au caractere comune
şi proprii fiecărui
sistem: simpatic şi
parasimpatic.
Din centrii nevraxiali
pleacă fibre
preganglionare care
întotdeauna sunt
mielinice, deci de
culoare albă.
Acestea se îndreaptă către
ganglionii nervoşi
periferici.
După ce fac sinapsă în
aceşti ganglioni, pleacă
fibre postganglionare
întotdeauna amielinice,
de culoare cenuşie, fie că
sunt simpatice fie că sunt
parasimpatice.
Aceste fibre ajung la
nivelul unui organ în care
se termină.
cu origine craniană Nervii
merg împreună cu
nervii cranieni : parasimpatici
III,
VII,
IX şi
X.
Deoarece ganglionii
periferici
parasimpatici se află
la distanţă mare de
centrii parasimpatici şi
foarte aproape de
viscerul ţintă,
• fibrele preganglionare
sunt foarte lungi,
• iar cele
postganglionare sunt
mai scurte.
 are căi proprii. Sistemul
 După ce nervii emerg simpatic
din măduva spinării,
 fac sinapsă în ganglionii
lanţului simpatic
paravertebral.
 Ca urmare ramurile
preganglionare ale
simpaticului sunt scurte,
distanţa între măduvă şi
ganglionii paravertebrali
fiind mică.
Fibrele
postganglionare care
pleacă din aceşti
ganglioni şi ajung la
viscere sunt foarte
lungi.
Lanţurile ganglionare
simpatice
paravertebrale sunt în
număr de două şi sunt
situate în dreapta şi
stânga coloanei
vertebrale.
Ganglionii sunt legaţi
între ei prin ramuri
internodale.
Prin ramurile
comunicante,
ganglionii se legagă
de ceilalţi nervi
spinali.
În regiunea cervicală
se descriu 3 ganglioni:
unul superior,
unul mijlociu şi
unul inferior.
De obicei ganglionul
cervical inferior se
uneşte cu cel toracic
superior şi formează
ganglionul stelat.
Fibrele postganglionare ale
ganglionilor cervicali se
îndreaptă către
• viscerele capului şi gâtului,
• precum către torace, la
inimă.
La nivelul capului şi gâtului
se îndreaptă către corpul
ciliar, glandele salivare,
laringe, faringe, tiroidă,
paratiroide.
La nivelul toracelui se
îndreaptă cei trei nervi
cardiaci, câte unul din
fiecare ganglion cervical.
• În regiunea toracală există 12
ganglioni laterovertebrali.
Fibrele ganglionilor T1 – T4 se
termină în trahee, bronhii,
plămâni, esofag, aortă.
Din ganglionii paravertebrali
T5 – T8 emerge nervul marele
splanhnic.
Din T10 – T12 pleacă nervul
mic splanhnic.
Ultimii doi nervi străbat
diafragma şi ajung în abdomen.
Ei formează plexul celiac de
unde se distribuie organelor din
abdomen: tub digestiv, glande
anexe şi rinichi.
• În regiunea
lombosacrată există 4
ganglioni
paravertebrali ai
căror fibre
postganglionare
ajung la organele
pelviene.
 Mediatorul chimic
dintre fibra
preganglionară şi
fibra
postganglionară
este acelaşi în
sistemul simpatic
ca şi în sistemul
parasimpatic:
acetilcolina.
Aceasta acţionează
asupra receptorilor
nicotinici ai
neuronilor
postganglionari.
Aceştia se numesc
astfel deorece
nicotina acţionează
antagonic la acest
nivel.
La capătul
terminal al fibrei
postganglionare
adică la locul de
contact cu
viscerul efector
mediatorul
chimic este
diferit de la un
sistem nervos la
altul.
În cazul
sistemului
parasimpatic
mediatorul
capătului
periferic al
fibrei
postganglionare
este tot
acetilcolina.
• Aceasta
acţionează pe
receptorii
postsinaptici
muscarinici,
numiţi astfel
datorită efectului
agonist al
muscarinei asupra
acestor receptori.
În sistemul
simpatic, la
capătul terminal
al fibrei
postganglionare
unde aceasta vine
în contact cu
viscerul se
eliberează
mediatorul
chimic numit
noradrenalină.
 Plexurile vegetative
În plexurile vegetative intra
fibrele simpatice
postganglionare amielinice
(din lanţul ganglionar
paravertebral),
fibrele parasimpatice
preganglionare mielinice, care
îşi au originea în centrii
parasimpaticului cranian şi
sacral fac sinapsă cu fibrele
postganglionare
parasimpatice.
Aceste plexuri se găsesc la
nivelul extremităţii cefalice,
în torace şi în cavitatea
abdominală.