Amigdalita cronică.

Tonsilita cronică
este inflamaţia cronică a tonsilelor
palatine ce se manifestă mai des prin
recidive de angini.

Aceasta este o boala a intregului

organism,caracterizata printr-o inflamaţie
nespecifică, alergică, infectioasă a
ţesutului limfoid din amigdalele palatine.
 Circa 10 – 50% din populaţie suferă de
tonsilită cronică.

Această patologie este tot mai des

studiată de către reprezentanţii medicinii
teoretice şi clinice de diferite specialităţi
(imunologia, alergologia, pediatria,
reumatologia, nefrologia).
 Organizaţia Mondială a Sănătăţii
apreciază că tonsilita este cauza a mai mult
de 120 de afecţiuni ale organismului uman.
La VII-lea Congresul al
otorinolaringologilor din fosta Uniune
Sovietica (a.1975, Georgia),dupa
I.B. Soldatov:
 Tonsilită cronică compensată.
 Tonsilită cronică decompensată.
Recidive de angini. Patologii asociate.
Clasificarea tonsilitelor cronice după V.Popa, 1986,
I.Ababii, V.Popa, 2002.
1. Criteriu imunobiologic:
Tonsilită cronică nespecifică, forma compensată.
Indicii imuni sunt în limitele normei. Tratament conservator;

Tonsilită cronică nespecifică, forma tranzitorie.

Are loc o disimunoglobulinemie care după un tratament bine pus la
punct poate dispărea, amigdalita cronnică tranzitorie trecând în
cea compensată.

Tonsilită cronică nespecifică, forma decompensată.

Tratament chirurgical.
 2. Criteriu anatomic:
- compensată.
Poate fi efectuat lavajul lacunelor amigdaliene, prin care se va evacua
conţinutul lor. Tratament conservator;
- decompensată. Lacunele sunt cicatrizate sau lipsesc. Tratament
chirurgical;

3. După caracterul complicaţiilor generate de tonsilita

cronică forma decompensată

4. Etiopatogenic şi clinic:
- Compensată:
- Decompensată.
5. După volumul amigdalelor palatine:
- Atrofiate;
- Normotrofice;
- Hipertrofice.

6. După conţinutul lacunelor:

- Purulent;
- Cazeos.
1. Agenţi microbieni
- streptococii,
- stafilococii,
- pneumococii,
- anaerobi;
2. Virusuri
- adenoviruşi,
3. Flora micotică.
 Alimentaţia iraţională şi artificială, avitaminoza,
bolile infecţioase;

 Infecţiade vecinătate - rinitele, faringitele,

sinuzitele, vegetaţiile adenoide;

 Infecţiile acute frecvente ale căilor respiratorii;

 Anginele şi paratonsilitele repetate;

 Influenţanefavorabilă a diferitor factori ai mediului

extern - agenţi chimici şi iradierea mărită;
 Factori anatomo–topografici (aşezarea amigdalelor
palatine la intersecţia a două tracte: respirator şi
digestiv, ce duce la traumatizarea ţesutului
amigdalian, acţiunea permanentă şi mărită a
antigenilor mediului inconjurător);
 Alergie;

 Imaturitatea imunităţii copilului;

 Predispoziţia ereditară;
 Bolile infectocontagioase şi hematologice etc.
1. Controlul profilactic a populaţiei cu scop de
depistare activă a tonsilitei cronice
2. Culegerea anamnezei
3. Examinarea clinică
4. Examinarea paraclinică
5. Evaluarea riscului de complicaţie tonsilară
(consultaţia specialiştilor)
6. Deciderea asupra tacticii de tratament (conservator
versus chirurgical)
7. Efectuarea tratamentului
8. Profilaxia acutizărilor (în caz de tratament
conservator)
9. Supravegherea in dinamică
 Angine în anamneză;

 Senzaţii de corp străin, arsură şi uscăciune în gât;

 Miros neplăcut din gură;

 Durere şi inţepături în gât preponderent la rece;

 Accese de tuse uscată;sforăit periodic;

 Oboseală fizică şi intelectuală

- Prezenţa de conţinut patologic în cripte (puroi,
cazeum);

- Roşeaţa stâlpului palatin anterior (simptomul

Gize);

- Edemaţierea stâlpilor palatini anteriori, mai ales

în partea polului superior (simptomul Zac);

- Hiperemia, infiltraţia şi edemaţia stâlpilor palatini

anteriori (simptomul Preobrajenschi);
- Microabcese şi microchisturi în ţesutul
tonsilelor palatine;

- Gena ganglionară ( ganglionii

subangulomandibulari măriţi, puţin dureroşi
la palpare).
 Analiza generală de sânge (VSH şi leucocitele
moderat mărite)
 Sumarul urinei (pot fi schimbări în caz de
patologie a rinichilor şi cailor urinare)
 ECG (pot fi schimbări în caz de patologie a
sistemului cardiovascular)
 Biochimia singelui: bilirubina şi fracţiile ei,
ALT, AST, testul cu timol (se indică cu scop de
pregătire pentru intervenţie chirurgicală)
Testele reumatice (antistreprolizina-O,
proteina C reactivă) (pot fi schimbări în
caz de reumatism)
De dorit la fiecare pacient – frotiu din
faringe cu antibioticograma (depistarea
agentului patogen cu determinarea
sensibilităţii la antibiotice).
 Abcese paratonsilare
 Artropatii
 Febra reumatismala
 Cardiopatii
 Nefropatii
 Pacienţi cu tonsilită cronică compensată
 Pacienţi cu tonsilită cronică

decompensată care au contraindicaţii

pentru intervenţie chirurgicală
 Pacienţi cu tonsilită cronică

decompensată care refuză operaţia.

 Local
 Înlăturarea focarului de infecţie din
tonsilele palatine prin spălarea criptelor
cu sol. antiseptice (sol. Furacilina
1:5000; sol. Dioxidină 1%; sol.
Miramistină 0,01%; sol.Nucină 0,2%)
 Badijonarea mucoasei tonsilelor palatine cu
soluţii (Lugol; Iodinol; Clorofillipt)
 Aplicarea aerosolilor Inhalipt; Benzidamină
(Tantum-Verde)
 Ultrasunet pe proiecţia tonsilelor palatine
(7-10 şedinţe)
 General

 Preparate antihistaminice (2 ori pe zi):

(Difenhidramină,Prometazină, Clemastină,
Cloropinamină, Mebnidrolină)
 Preparate imunostimulatoare (Timolin, Timogen, T-
activin, Ribomunil, Bronho-munal, Prodigiozan, IRS-19,
Levamizol, Imudon)
 Vitaminoterapie – Retinoli acetas (Revit), Retinoli
palmitas (Aevit)
 Călirea organismului
 Amigdalectomia (tonsilectomia) reprezinta
excizia amigdalei (scoaterea amigdalelor) in
totalitate din loja datorita dereglarii functiei de
aparare al organismului uman si ele devenind
factor agresional permanent.

 Tosilectomia este una din cele mai frecvente

procedee chirurgicale din sfera ORL pentru care s-
au inventat diferite metode, pornind de la metoda
clasica pana la metoda laser si coblatie.
Prin noua tehnica se foloseşte surgitronul,  cu unde
radio de frecvenţa inaltă 4.0 MHz şi temperatură
scazută. (Practic un laser in spectrul frecvenţelor
radio - şi nu luminoase!).
Această tehnologia permite execuţii de mare fineţe
care intrec in performanţe laserul clasic! (in
comparaţie cu laser clasic - laserul radio -
surgitronul – taie, curaţă şi "lipeşte").
 Avantajul folosirii acestei
tehnici:  
- distrugerea ţesutului in profunzime este de mai
mica intensitate ( acest avantaj permite
efectuarea intervenţiilor de mare fineţe, care
practic nu pot fi efectuate cu laserul tradiţional)

- o precizie in execuţia manoperei si paralel

necroza mult redusă

- hemoragie minimă
 Avantajul folosirii acestei tehnici:
 
- păstrarea integrităţii elementelor anatomice

- recuperarea postoperatorie mai rapidă

- sindrom algic postoperator mai suportabil

- intervenţia se efectuează in regim de

spitalizare de o zi ceea ce inseamnă o
internare de cateva ore, maxim 12 ore
Tehnica e realizată cu ajutorul unui instrument medical
care are o energie ultrasonoră, unde lama bisturiului
vibrează cu 55.000 de vibraţii pe secundă.

Odată cu efectuarea inciziei, are loc şi coagularea

ţesuturilor adiacente.Temperatura percepută de
ţesuturile adiacente poate atinge 50-100 °C.
Tehnica se efectuiază sub anastezie locală, cu
aparate speciale, are loc o deshidratare termică a
amigdalei cu ajutorul bisturiului monopolar care
emite radiofrecvenţe
Tehnica se efectuiază sub anestezie generală, cu un
instrument special ce ablatiază amigdala parţial
sau total. Aceasta metodă se bazează pe
principiul transformării radioenergiei in disociaţie
ionică.
este o tehnică de evaporare a amigdalei
palatine, care tinde sa micşoreze
amigdala palatină, se efectuiază sub
anestezie locală.
se fectuiază cu instrument special, are tendinţa de a
micşora volumul amigdalei palatine.