FAZA ANALITICĂ – erori de masurare

ERORI DE MĂSURARE
 Eroare – reprezintă reprezintă devierea faţă de o formă,
o regulă acceptată, sau faţă de normal
 Nu se pot efectua măsurători lipsite de erori:
 Variabilitatea biolgică a probei,
 Modificările condiţiilor de mediu: aerul atmosferic din
laborator, termostatarea zonei de reacţie al analizorului,
variaţiile tensiunii curentului electric, variaţiile lampei
fotometrice, compoziţia reactivilor, compoziţia
calibratorilor,volumele pipetate, etc.
ERORI DE MĂSURARE
 Rezultatul măsurătorii este o valoare dispersată în jurul
mediei , obţinute în urma unor determinări repetate de
“n”-ori,
 Rezultatul preconizat este valoarea medie

 Dispersia este dată de coeficientul de variaţie

 Rezultatul obţinut=valoarea ţintă+erori întâmplătoare+

erori sistematice
ERORI DE MĂSURARE
 Valoarea ţintă = valoarea reală al analitului din proba de
măsurat,
 Aceastăvaloare este influenţată de variabilitatea biologică
 Cea mai bună apreciere a sa se poate efectua prin media unor
măsurători paralele
 Eroare întâmplătoare = se datorează variaţiei inevitabile
a condiţiilor de măsurare:
 Variaţiile volumelor de măsurare cu pipeta automată
(impurităţi)
 Variaţiile temperaturii dein termostat,
 Variaţia compoziţiei reactivilor, etc.
ERORI DE MĂSURARE
 Erori întâmplătoare
 Se manifestă prin dispersia valorilor în jurul mediei
 Exactitatea metodei se poate defini prin diferenţele obţinute
în urma unor determinări paralele:
 Deviaţia standard
 Coeficientul de variaţie

 Erori sistematice
 De obicei are o valoare fixă, poate fi cauzată de:
 Erori de calibrare (concentraţie greşită, degradarea calibratorului, )
 Prezenţa unor substanţe care interferă cu analitul de cercetat,

 Eroare de pipetare constantă, etc.

ERORI DE MĂSURARE
 Erori sistematice
 Modifică toate rezultatele obţinute în aceeaşi măsură şi în
acelaşi direcţie
 Sinonime: bias, inacurateţe
 Dacă eroarea sistematică este acceptabilă sau chiar zero,
măsurătoarea se consideră corectă, reală (acurateţe,
exactitate)
 Se caracterizează prin diferenţa dintre valoarea măsurată şi
valoarea reală (valoarea ţintă)
ERORI DE MĂSURARE
 Erori grosolane – sunt cele mai grave
 Ex.: încurcarea probelor, stocare necorespunzătoare
(degradare), vărsarea perţială a probei, confuzii privind
reactivul utilizat, pipetarea unui volum diferit de cel prevăzut
în reţetă, aspirare cheag de fibrină, greşală de mânuire aparat,
greşală de calcul, etc.
 Evitarea rezultatelor eronate:
 Pentru fiecare metodă laboratorul trebuie să dispună de o
procedură de lucru scisă,
 La locurile de muncă trebuie respectate condiţiile de păstrare
al ordinii şi curăţeniei
 Aparatura de laborator trebuie întreţinutî corespunzător
ERORI DE MĂSURARE
 Evitarea erorilor întâmplătoare:
 Determinări paralele:
 Se poate aprecia intervalul de confidenţă pe baza mediei
determinărilor paralele şi a deviaţiei standard,
 Diferenţele dintre valorile obţinute prin determinări paralele pot avea

cauze multiple:
 natura şi concentraţia analitului

 Metoda utilizată

 Se recomandă ca diferenţele dintre două determinări paralele să

nu depăşească 5- 10%,

ERORI DE MĂSURARE
 Evitarea erorilor întâmplătoare:
 Control de calitate statistic: coeficientul de variaţie al
rezultatelor obţinute în zile diferite (CV inter-run) este mai
mare decât cel determinat pe parcursul aceleiaşi zile (CV
intra-run)
 Cauze: multe dintre condiţiile de mediu se modifică zilnic
(temperatura camerei, reactivul utilizat, pipete, etc.)
 DS pentru metodele de biochimie de rutină nu trebuie să
depăşească 5%,
 Pentru numărătoarea celulelor în camera de numărare sau
determinarea activităţii enzimatice se adminte o DS de
maxim 10 %,
ERORI DE MĂSURARE
 Depistarea erorilor sistematice:
 Utilizarea controlului de calitate statistic (control de validitate)
 Ex.: eroare de sistem în cazul determinării enzimatice a trigliceridelor –
de obicei nu se utilizează blank propriu, ceea ce determină dozarea
trigliceridelor din proba de analizat împreună cu glicerina liberă
conţinută în probă, rezultând astfel rezultate sistematic crescute.
 Utilizareacontroalelor de validitate (seruri de control cu
concentraţie cunoscută)
 Determinarea concentraţiei analitului din probă prin două
determinări paralele. Dacă rezultatele se încadrează în intervalul
de X-2s sau X+2s (unde X= media declarată de producător
pentru metoda şi analizorul utilizat), sistemul se consideră O.K.
ERORI DE MĂSURARE
 Evitarea erorilor grosolane:
 Aplicarea regulilor de organizare a muncii în laborator
 Control de plauzibilitate: corelarea rezultatelor obţinute cu
celelalte rezultate, cu rezultatele anterioare, cu
simptomatologia boliişi diagnosticul prezumtiv,