Elenism și Creștinism :

conviețuire sau conflict ?

Alexandria la începutul secolului al V-lea

{
realizat de :
Mrd. David-Gabriel CARPEN
Facultatea de Teologie Ortodoxă
„Justinian Patriarhul” București
Planul orașului la
începutul sec. V
 Cultura elenică a orașului

Biblioteca din Alexandria „Mouseionul”

• Înființat de regele Ptolemeu I al Egiptului (cca 300 î.H.)
• Adăpostea circa 400.000 de pergamente, echivalentul a peste 100.000 de
cărți
• La apogeul său, activitatea scolastică era coordonată de peste 100 de
profesori
Cultele păgâne ale
egiptenilor

Templul zeului Serapis, protectorul

Alexandriei,– principalul lăcaș de cult din
oraș
Construit de regele Ptolemeu al III-lea (246-
222 î.H.), închis de către împăratul
Constantin cel Mare în anul 325
Elementul creștin din
Alexandria

Sf. Apostol Marcu Sf. Panthen Sicilianul (d. 200 d.H.)

predicând în Alexandria Întemeietorul Școlii din
(cca 40 d.H. ) Alexandria, profesorul lui
pictură realizată de Gentile Clement Alexandrinul
Bellini
Monahismul egiptean

Sf. Pahomie cel Mare (292-

Sf. Antonie cel Mare (251-356)
348)
Întemeietorul monahismului eremitic
Întemeietorul
monahismului de obște
 Populația Alexandriei în relatările
diferiților scriitori
 Clement Alexandrinul : „creștinii, evreii și
păgânii, cu adevărat 3 popoare diferite”
 Dio Chrysostom și Ausonius : „poporul
alexandrin denotă înclinații naturale spre
accese de violență”
 Amianus Marcelinus : „Alexandria este un oraș
cu propriul său impuls și stare de spirit și, fără
control ferm, cade adeseori pradă rebeliunilor
și revoltelor”
Edictul Împăratului
Teodosie cel Mare din
anul 391
Codex Theodosianus 438
Cartea 16. 10,10
 Sunt interzise sacrificiile şi accesul în temple.
Contravenienţii sunt ameninţaţi cu sancţiuni
imprecise, o clauză specială îi vizează pe
funcţionari şi indică amenda care le poate fi
aplicată pentru contravenţie. Şi se adaugă
clauza specială privitoare la funcţionari.
Judices pot fi taxaţi cu 15 livre amendă, dacă au
îndrăzneala să pătrundă în aceste „locuri
spurcate”. Imprecizia sancţiunilor lăsa câmp
liber metropolei. Acest edict, ca şi cel care se
referă la Roma, pune capăt toleranţei de care se
bucurau cele două mari metropole.
Reacția creștină împotriva Păgânismului ca
urmare a Edictului

Teofil, Arhiepiscopul Distrugerea templului lui Serapis în

Alexandriei (385-412) anul 391
 Hypatia din Alexandria
(n.360 – d.415)

• Filosoafă neoplatonistă, care a încurajat folosirea logicii și a matematicii

împotriva misticismului
• Fiica lui Theon matematicianul
• Prima femeie matematician și prima profesoară a Școlii din Alexandria

pictură de Rafael Stanzio

 Arhiepiscopul Chiril al
Alexandriei
(n. 378 – d. 444)
• Nepot al Arhiepiscopului Teofil al Alexandriei
• Urcă pe tronul episcopal al metropolei egiptene în anul 412
• Unul din cei mai însemnați teologi și ierarhi ai Bisericii
 Ultimul episod al disputei,
anul 415
 Conform istoricului Socrate Scolasticul,
Arhiepiscopul Chiril domnea peste Biserica din
Alexandria „ cu și mai mare putere decât o făcuse
Teofil înainte”
 Parabolanii – hamali și paznici ai spitalului din
Alexandria, înființat de Biserică la jumătatea
secolului III, deveniți între timp un fel de gardă
personală a Arhiepiscopului, cca. 600 la număr
 Prefectul Orest al Alexandriei, deși creștin, încerca să
se opună puterii și influenței crescânde a Bisericii din
oraș. Se înconjoară numai de consilieri păgâni,
printre care și filosoafa Hypatia
 Sursele primare care narează
evenimentele

Istoria bisericească a lui Istoria filosofică a lui Cronica Episcopului Ioan

Socrate Scolasticul Damascius al Nikiului
Secolul V Secolul VI Secolul VII
Acțiunile provocatoare a
Prefectului Orest al Alexandriei

• Arestarea și torturarea lui Hierax, membru al Bisericii și

apropiat al Arhiepiscopului Chiril al Alexandriei

• Respingerea oricărei tentative venite din partea lui

Chiril de a cădea la pace

• Redactarea de memorii către curtea imperială de la

Constantinopol

• Atitudinea sfidătoare față de călugării egipteni veniți în

Alexandria pentru a-l susține pe Arhiepiscopul Chiril
Răspunsul și excesele
călugărilor
• Începând cu jumătatea sec. IV, călugării
din Egipt vor deveni susținătorii fideli ai
Arhiepiscopului Alexandriei în efortul
acestuia de creștinare a Egiptului și
înlăturare a cultelor păgâne.

• Un călugăr pe nume Ammonius ia o

piatră și aruncă în Prefect, spărgându-i
capul. Este prins de autorități și torturat
până la moarte

• Arhiepiscopul Chiril îl declară martir pe

călugărul Ammonius, iar sentimentul
anti-păgân atinge apogeul.
Uciderea Hypatiei de către
creștini
Informații comune ce reies din
cele 3 surse amintite
• Incidentul s-a petrecut ca urmare a tensiunilor dintre
creștini și păgâni

• Exista un puternic conflict între autoritatea laică

(Prefectul Orest) și autoritatea bisericească
(Arhiepiscopul Chiril)

• Hypatia a fost ucisă într-un mod barbar, trupul fiindu-i

mutilat de mulțimea condusă de un anume Petru, citeț al
bisericii din oraș

• Numele Arhiepiscopului Chiril este menționat pe

parcursul descrierii evenimentelor
Perspectivele diferite ale celor 3 naratori
(Socrate Scolasticul, Damascius filosoful și
Ioan al Nikiului)
Episcopul Ioan al Socrate Scolasticul, Damascius filosoful,
Nikiului, perspectiva perspectiva neutră Perspectiva anti-Chiril
pro-Chiril
• Descrie • Îl acuză pe
• O acuză pe Hypatia evenimentul într- Arhiepiscopul Chiril de
de vrăjitorie, un mod foarte complicitate la moartea
invocând chiar o detaliat, dar fără Hypatiei, spunând că,
justificare a uciderii a sugera că din invidie față de
ei. Menționează că Arhiepiscopul popularitatea ei, ar fi
după ce trupul i-a Chiril a fost plănuit și coordonat
fost ars, ucigașii l-au implicat cu ceva uciderea filosoafei. Îi
aclamat pe în moartea numește pe creștini „o
Arhiepiscopul Hypatiei. adunătură de oameni ca
Chiril, numindu-l Precizează totuși niște bestii” . Pune acest
„noul Teofil”, în că prestigiul act pe seama
sensul de Bisericii a fost fanatismului și lipsei de
distrugător al grav afectat în judecată caracteristice
Păgânismului din urma Creștinismului.
oraș. evenimentului.