ANALIZA-DIAGNOSTIC ÎN

VEDEREA EVALUĂRII
PLANUL LECŢIEI:

1. Sistemul informaţional
2. Conceptul de diagnostic la
nivel de întreprindere şi
obiectivele acestuia
3. Etapele diagnosticului
4. Metodele şi instrumentele
analizei-diagnostic la
întreprindere
 Standardul de evaluare a afacerii
insistă pe necesitatea ca evaluatorul
să verifice acurateţea şi credibilitatea
surselor de informaţii
 Informaţie externă – volumul şi
Informaţia analizată de separă în:

caracteristica acesteia diferă în

funcţie
de scopul evaluării
Informaţie internă – caracterizează
condiţiile funcţionării întreprinderii în
cadrul ramurii şi economiei în general.
macroeconomică
de ramură

Informaţia se detaliază în:

cu privire la
întreprindrea
propriu-zisă
 Factorii de influenţă a informaţiei la nivel:

Macroeconomic: Ramură: Microeconomic:

a. Nivelul inflaţiei;
-Retrospectiva
b. Ritmul dezvoltării
rezultatelor întreprinderii;
economice;
-Descrierea strategiei de
c. Modificarea ratei
marketing;
dobânzii; 1. Baza normativ-
- Caracteristica furnizorilor;
d. Fluctuaţia cursului legislativă;
- Capacitatea de producţie;
valutar; 2. Pieţele de desfacere;
- Muncitorii şi personalul
e. Nivelul stabilităţii 3. Condiţiile concurenţei.
de conducere;
politice.
-Informaţia financiară
internă.
Riscul inflaţional reprezintă riscul modificării
ritmului neprognozabil al creşterii preţurilor.

Indicele preţurilor = (preţul din perioada

curentă/preţul din perioada de bază) *
100%

Corectarea valorii nominale este

efectuată prin împărţirea ei la indicele
preţurilor
 perspectivă

retrospectivă

În procesul evaluării sunt

analizate date din:

curente
Sursele de informaţie utilizate în
procesul analizei sunt:
 Prognozele macroeconomice;
 Datele Departamentului de satatistică;
 Legislaţia ţării;
 Strategii de dezvoltare;
 Buletine informaţionale de ramură;
 Planul de afaceri;
 Bilanţul contabil;
 Presa economică periodică şi cea de
ramură;
 Secţia de marketing a întreprinderii
evaluate;
 Departamentul vamal etc.
Termenul de “diagnostic” este de origine greacă
şi înseamnă “apt de a discerne”, respectiv
capacitatea pentru a delimita cu obiectivitate
un subiect oarecare după manifestările
acestuia.
 fie în cazul
întreprinderilor
în dificultate,
când fie în cazul
efectuarea întreprinderilor
diagnosticului Diagnosticul poate fi sănătoase, având 
reprezintă o declanşat în: caracterul unui
obligaţie instrument de
legală în cadrul control al realizării
procedurii de performanţelor.
reorganizare
şi lichidare
judiciară
Repararea disfucţionalităţilor Cercetarea şi analiza faptelor
activităţii ei şi responsabilităţilor

Conceptul de diagnostic în
plan economic, la nivelul unei
firme presupune:

Identificarea cauzelor şi a
măsurilor care să conducă la
reglarea situaţiei
 Diagnosticarea unei firme, în scopul
evaluării, presupune cunoaşterea tuturor
laturilor activităţii acesteia: juridică,
tehnică, resurse umane, economico-
financiară etc., precum şi a punctelor
forte şi celor slabe corespunzătoare
fiecăreia.
În cadrul diagnosticului trebuie să-şi găsească răspuns probleme cum sunt:

Piaţa pe care operează firma şi poziţia trecută şi probabilă pe

această piaţă;

Situaţia juridică a firmei şi a proprietăţii evaluate;

Potenţialul uman şi de management al firmei;

Infrastructura tehnică pentru susţinerea activităţii de

producţie sau servicii;

Rezultatele înregistrate şi cele probabile ale întreprinderii.

 Diagnosticul trebuie să furnizeze
informaţiile necesare aprecierii
situaţiei trecute şi prezente, care
constituie o bază pentru estimarea
elementelor şi variabilelor “cheie” ce
trebuie avute în vedere în cazul
aplicării diferitor metode de evaluare.
 Tipologia diagnosticului:
Diagnosticul global (aprofundat) reprezintă modelul de bază,
care analizează întreprinderea într-o perspectivă globală
(concurenţial, tehnologic, social şi financiar), avându-se în
vedere atât aspectele de ordin strategic, cât si cele care
privesc gestiunea sa curenta.

Diagnosticul expres - are drept obiective identificarea, într-un

termen suficient de scurt, a dificultăţilor şi cauzelor unor
aspecte punctuale, cum ar fi: costurile, calitatea produselor,
aprovizionarea tehnico-materială, trezoreria, precum şi
formularea măsurilor de salvare a situaţiei şi de ierarhizare a
acţiunilor de realizat, după natura urgenţei şi importanţei lor.

Diagnosticul funcţional, are calitatea unui diagnostic specializat

pe funcţii ale întreprinderii (tehnic, comercial, financiar, al
managementului şi organizării), destinat să evidenţieze
probleme de funcţionare internă a întreprinderii care îşi pun
amprenta asupra performanţelor sale economico-financiare.
 Pe baza diagnosticului întreprinderii se pot:

Construi scenarii care vor sta la baza evaluării

Realiza testele de coerenţă, atât între diversele

piese de diagnostic, cât şi între evaluarea
propriu-zisă a afacerii şi diagnostic
Realizarea diagnosticului unei firme în scopul evaluării
presupune parcurgerea următoarelor etape:

 Stabilirea problemelor supuse analizei;

 Asigurarea informaţiilor şi analiza
documentelor care stau la baza lor;
 Analiza şi prezentarea rezultatelor într-un
raport.
 Diagnosticul unei firme nu poate fi
încadrat în tipare fixe, ci trebuie să
aibă o structură adaptabilă în
funcţie de scopul urmărit.
Rolul diagnosticului este nu doar de a
prezenta situaţia firmei la un anumit
moment, ci şi acela de a direcţiona
şi susţine scenariile de evoluţie a
afacerii, proiectele economico-
financiare.
 Analiza-diagnostic cuprinde un ansamblu
de caracteristici şi indicatori funcţionali şi
financiari a căror evidenţiere presupune
repararea simptomelor, a
disfuncţionalităţilor unei firme, identificarea
cauzelor acestor disfuncţionalităţi, pe baza
următoarelor genuri de diagnostic:
diagnosticul capacităţii de adaptare la cerinţele
pieţei;
diagnosticul tehnologiei;
diagnosticul calităţii;
diagnosticul calităţii managementului general;
diagnosticul resurselor umane;
diagnosticul economico-financiar.
 Metoda analizei - diagnostic derivă din
metodele de stabilire a unui diagnostic medical
şi urmăreşte descrierea structurii şi
funcţionalităţii unui sistem economic,
caracterizarea cât mai exactă a stării sale
informational-decizionale, evidenţierea
aspectelor pozitive şi a celor de
disfuncţionalitate, în vederea formulării globale a
unor strategii şi modalităţi de intervenţie pentru
îmbunătăţirea performanţelor sale, luând în
considerare şi influenţa factorilor perturbatori din
mediul în care îşi desfaşoară activitatea.
 Una din metodele utilizate pentru efectuarea diagnosticului unei
firme constă în a aprecia modalităţile de manifestare a funcţiilor
acesteia şi a stabili :

concluziile favorabile (oportunităţi oferite de

mediul economic înconjurător, precum şi
atuurile – punctele forte – ale firmei, şi, mai
ales, potenţialul promiţător de dezvoltare a
acesteia);

concluziile nefavorabile (riscuri sau pericole

datorate aceluiaşi mediu, deficienţele –
punctele slabe – ale firmei).
 Obiectivele analizei diagnostic sunt multiple:

segmentarea analiza mecanismului

activităţii în entităţi de creştere sau
omogene pentru a descreştere a politicile promovate
utiliza cât mai pieţelor de desfacere de competitori
judicious resursele
întreprinderii

determinarea nivelului de
atractivitate a sectorului de
activitate şi identificarea
constrângerilor din mediul
de afaceri