METODOLOGIA CERCETĂRII

ȘTIINȚIFICE

Master – Bioingineria
Reabilitării,
an I, sem. I
C4 REDACTAREA UNEI LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE

16 NOIEMBRIE 2020
 ELEMENTE TEHNICE

Hârtia şi litera

- Paginile lucrării trebuie să aibă dimensiuni standard A4 (21 x

29,7 cm);
- Textul va fi cules cât mai îngrijit şi va fi tehnoredactat pe o
singură faţă a colii de hârtie;
- Litera (font) va fi Times New Roman, mărimea corpului de
literă va fi de 12 puncte, cu caractere de rând (sau drepte);
- Textul va fi imprimat la un rând şi jumătate (1.5 lines).
 ELEMENTE TEHNICE

Oglinda paginii

Marginile albe ale paginii vor fi uniforme (de minimum 2 cm)

sus, jos şi lateral dreapta;
În stânga vor fi lăsaţi 4 cm, pentru ca lucrarea să poată fi
îndosariată;
Va rezulta (în medie) o pagină de aproximativ 31 de rânduri a
căror lungime va fi de 16,5 cm.
 Titlul unei lucrări
În afară de a fi o „artă“, există şi o „ştiinţă“ a titlurilor, o serie de reguli
acceptate şi practicate de comunitatea științifică.
Conform Manual of the American Psychological Association (1994)
recomandarea este ca titlul să fie formulat în 10-12 cuvinte,să conţină
acei termeni care servesc la indexarea lucrării, la clasificarea ei.
De exemplu: Comportamentul ceremonial al unei populaţii aflate în
proces de trecere de la munca agrară la cea industrială din zona
Moldovei.
Titlul este lung (17 cuvinte) şi nu ajută la indexarea articolului.
Schimbare socială şi comportament ceremonial ar fi acoperit foarte
bine conţinutul comunicării şi ar fi facilitat indexarea după termenii-
cheie „schimbare socială “ şi „ comportament ceremonial “ .
Titlul devine –
Trecerea de la munca agrară la cea industrială a unor populații din
zona Moldovei.
 Exemple de titluri

Consideraţii generale asupra…

Consideraţii teoretice despre…
Unele aspecte privind…
Observaţii asupra…
Importanţa…
Câteva consideraţii …
Probleme ale…
Cercetări asupra…
 Autorii
Sub titlului trebuie să fie scrise prenumele şi numele autorului sau
ale autorilor. Este greşit ca aici să fie specificat numele întreg al
autorului şi în text sau în bibliografie să fie omis prenumele.
Menţionarea corectă a nume lui autorului/autorilor rezolvă astfel de
probleme şi ajută la indexarea lucrărilor.
Persoanele căsătorite vor trece numele avut înainte de căsătorie și
în paranteză numele după căsătorie (pentru doamne).
Dacă nu se specifică altfel, nu este indicat a se trece inițialele, ci
numele complet al autorilor.
Recent, pe plan mondial, s-a impus practica de a nu se mai
menţiona, alături de numele autorului, gradele didactice (sau
militare), titlurile academice sau specialitatea acestuia.
Astfel de informaţii vor fi incluse separat în cazul cărţilor într-o
casetă pe coperta a patra sau pe o pagină nenumerotată înaintea
prefeţei şi a cuprinsului sau la final dacă este un articol.
 Instituții
Prin numele instituţiei la care este afiliat autorul
oferă informaţii folositoare. Este bine, deci, să se
cunoască instituţia unde funcţionează autorii, cu
denumirea ei întreagă.

De exemplu,
Universitatea de Medicină și Farmacie "Grigore T.
Popa" Iași, nu UMF Iași
Facultatea de Bioinginerie Medicală, nu BIM
Specializarea –
Balneo-fizio-kinetoterapie, nu BFTK
Master – Bioingineria reabilitării,nu REH
 Autori fără afiliere
Cum procedăm când unul dintre autori nu este încadrat (sau nu
mai este încadrat) în nici o instituţie sau când lucrează în mai
multe instituţii prin cumul?

În primul caz, regula empirică cere să fie menţionat, sub

numele autorului, numele oraşului şi al ţării în care trăieşte.

În al doilea caz, aceea şi practică a impus regula de a se trece

cel mult două instituţii, dacă în realizarea studiului au oferit
autorului sprijin egal.
Este recomandabil, să se renunţe la instituţia mai puţin
prestigioasă și să se treacă doar una.
 Rezumatul
Deşi se scrie ultimul, rezumatul, ca plasare în textul unui
articol ştiinţific, precede studiul propriu-zis.

În lucrările de diplomă sau de doctorat nu se obişnuieşte

prezentarea unui rezumat. Rezumatul este un text scurt
despre conţinutul articolului ştiinţific sau al raportului de
cercetare.

Ca şi titlul, rezumatul oferă informaţii despre studiu şI

serveşte la indexarea lucrării, ca şi la arhivarea datelor.

Mulţi cititori decid pe baza rezumatului dacă merită să

citească în continuare articolul. Ar fi dezavantajos ca pentru
un rezumat scris în grabă să nu fie citit un studiu interesant.
 Rezumatul
Deşi concis, rezumatul trebuie să fie suficient de
cuprinzător, conţinând termenii necesari indexării,
tezele, rezultatele, concluziile şi implicaţiile cele
mai relevante ale studiului.
Scris cu claritate, la diateza activă şi folosind
verbele la timpul prezent (verbele la timpul trecut
se vor utiliza numai la descrierea modului de
manipulare a variabilelor), rezumatul trebuie să se
distingă prin coerenţă şi lizibilitate.

Publication Manual (1994) fixează lungimea unui

rezumat pentru un studiu la 960 de semne
tipografice (inclusiv spaţiile albe), ceea ce ar
însemna aproximativ 120 de cuvinte.
Pentru un rezumat de cercetare empirică se prevăd 100-120
de cuvinte, iar pentru un articol teoretic 75-100 de cuvinte.

Pentru tezele de doctorat, lucrările de licenţă sau

disertație, se recomandă un rezumat mai cuprinzător
(aproximativ două pagini, circa 500 de cuvinte), care să
cuprindă:

a) problematica studiului;
b) obiectivele sau ipotezele;
c) metodologia;
d) rezultatele;
e) principalele concluzii ale studiului.
 Introducerea

• Care este problema studiată ?

• Care sunt ipotezele referitoare la această
problemă ?
• Ce implicaţii teoretice are studiul realizat şi
cum va influenţa el cunoaşterea în domeniu?
• Care sunt obiectivele testate şi cum au fost
derivate concluziile
• Stadiul actual al cercetărilor în domeniu
• Exemple din bibliografie al abordărilor similare
 Capitole
Capitole posibile:

• Material și metodă
• Metode existente
• Descrierea metodei/tehnicei folosite sau a
produsului creat
• Rezultatele cercetării
• Discuții
 Material și metodă
Material şi metodă este capitolul care mai poate fi intitulat şi
"Organizarea cercetării", deoarece aici apar condiţiile
metodologice ce decurg din ipoteza de cercetare. În acest
capitol se tratează:
- modul de organizare a cercetării (adică: cercetare teoretică,
trecere în revistă; cercetare experimentală; anchetă, etc),
- locul unde s-a efectuat cercetarea, durata şi periodicitatea
efectuării măsurătorilor (experimente, observaţii, etc.),
- în cazul utilizarii unor persoane ca subiecţi umani se va arăta
vârsta, sexul, nivelul de pregătire, condiţiile solicitării pentru
cercetare, modul de organizare al grupelor în planul factorial
experimental etc. De regulă, aceste date sunt cuprinse într-un
tabel centralizator.
 Material și metodă

Metodele de cercetare folosite vor fi prezentate pe scurt,

dacă circumstanţele aplicării lor nu prezintă particularităţi
deosebite.

Dacă autorul realizează tehnici şi procedee proprii (specifice

temei), le va descrie detaliat, încât rezultatele recoltate să
poată fi înţelese.
Pentru tehnicile observaţiei se poate anexa protocolul
utilizat. Aceste "anexe" pot fi incluse în text, în locul în care
au fost amintite, sau într-un capitol special "Anexe", aflat la
sfârşitul lucrării.
 Formule și figuri
FORMULE ŞI FIGURI (dacă este cazul)

Formulele din text, scrise pe un rând separat, vor fi numerotate, pentru a

se putea face referiri la ele. De exemplu:
(3)

Formulele vor fi centrate, iar numărul lor de ordine se scrie între

paranteze, pe marginea dreaptă a foii de hârtie.
Dacă articolul este de proporţii mai mari, conţinând mai multe capitole,
formulele pot primi o notare suplimentară, care se referă la numărul
capitolului.
De exemplu, în capitolul 1 formulele vor fi notate cu (1.1), (1.2), …, în
capitolul 2 formulele vor fi, în ordine (2.1), (2.2), …; în capitolul 3 prima
formulă va fi (3.1), a doua (3.2), … ş.a.m.d.
Acest mod de notare ajută, în primul rând, pe autor care, în cursul
redactării, poate intercala în text o formulă nouă, fără a fi obligat să
modifice prea multe notări care se găsesc în aval.
 Unitățile de măsură
Unităţile de măsură în text se scriu cu litere mici, atunci
când ele apar neprescurtate, iar pluralul lor se formează
şi se scrie după regulile limbii române. De exemplu
kilograme, kilojouli, amperi, volţi, waţi, grade Celsius etc.

Dacă însă, în text ele se scriu prescurtat, se va ţine

seama că unităţile care poartă numele unei personalităţi
se scriu cu iniţială mare, de exemplu J, A, V, W, 0° C
etc.; în caz contrar, ele se scriu cu litere mici, de
exemplu m, g, s, m/s.

După unităţile de măsură scrise prescurtat nu se pune.

punct.
 Unitățile de măsură
După unităţile de măsură scrise prescurtat nu se pune punct.
Prefixele augmentative şi cele diminutive se scriu întotdeauna
cu litere mici, de exemplu mili, centi, deci, deca, hecto, kilo,
…, dar şi m, c, d, da, h, k,… .
În text, unităţile de măsură pentru diferitele mărimi despre
care se vorbeşte pot fi oarecare; de exemplu, lungimile se pot
măsura în metri, milimetri, kilometri, ţoli ş. a.

Este, totuşi indicat să se aleagă unităţi care se exprimă

simplu. De exemplu:
- pentru o lungime se va scrie 2 mm, nu 2x10-3 m, nici
0,002 m şi cu atât mai puţin 0,0002 dam;
- puterea se va exprima în kW sau MW.
- de asemenea, uneori în text pot să apară mărimi exprimate în
unităţi de măsură care nu aparţin sistemului internaţional
(S.I.), ca de exemplu căldura specifică, exprimată în kcal/kg.
 Relațiile
Semnificațiile tuturor mărimilor care apar într-o formulă
trebuie explicate fie înainte de a scrie formula, fie după
aceea, fie parțial înainte, parțial, dupã.
Se va avea grijã ca, pentru fiecare mãrime, semnificația și
valoarea sã fie scrise o singurã datã.
Astfel, se poate scrie: “Valoarea momentană a intensității
curentului" i, se exprimã prin relația:

i=I x sin(ϕωt + ϕ) (2-14)

unde:
I - este valoarea efectivã;
ω – pulsația (f fiind frecvența),
t - este timpul,
φ este faza inițialã.
 Tabele și figuri
Figurile şi tabelele vor fi, şi ele, numerotate. Numerotarea se face cu unu
sau cu două numere, ca şi în cazul formulelor, în ultimul caz, primul
dintre acestea referindu-se la numărul capitolului în care sunt cuprinse
figura sau tabelul.
Referirea din text pentru figuri sau tabele se va scrie cu toate literele,
fără prescurtări. Ca şi în cazul formulelor, figurile şi tabelele pot fi
numerotate cu o singură cifră sau cu două cifre.
Un tabel se va intitula, de exemplu:
Tabelul 1
Valorile temperaturilor măsurate în zilele lunii noiembrie 2020

Pentru exemplul de mai sus, dacă tabelul face parte din capitolul 2,
sintagma Tabelul 1 va putea fi înlocuită prin Tabelul 2.1.

Tabelul 2.1
Valorile temperaturilor măsurate în zilele lunii noiembrie 2020
Este indicat ca, în cazul notării prin două
numere, să se poată face distincţie între numerotarea
formulelor, cea a figurilor şi cea a tabelelor.
 Figuri

• Fotografiile se acceptă dacă au cel puțin o

valoare limită a rezoluției pixelilor (depinde de
revistă)
• Claritatea este o condiție eliminatorie
• Fotografiile de la microscop trebuie să aibă o
scară suprapusă
• Componentele unei figuri trebuie explicate
• Scrierea Fig., fig. sau figura depinde de fiecare
revistă în parte
 Exemplu de tabel
Tabelul 1
Bilanțul articular
 Exemplu de figură

Figura 1
Scripetoterapia in kinetoterapie
 Rezultatele
Rezultate:
- confirmarea sau infirmarea ipotezelor;
- obţinerea de soluţii formale sau practice;
- conturarea de recomandări, sugestii;
- identificarea de contradicţii, neconcordanţe,
lacune sau limite ale teoriei sau soluţiilor
anterior propuse;
- sesizarea de noi direcţii de cercetare etc.
 Rezultate și concluzii
• Concluzii:
- sublinierea rezultatelor cercetării întreprinse;
- sistematizarea într-un subsistem coerent, integrat
structurii generale a domeniului (ştiinţei, ramurii
de ştiinţă), a rezultatelor obţinute;
- marcarea diferenţelor faţă de ceea ce se
realizase anterior, deci a contribuţiei efective a
cercetătorului;
- evidenţierea unor limite, dificultăţi şi direcţii
posibile de cercetare ce ar putea fi parcurse pentru
o dezvoltare a teoriei, pentru ameliorarea şi
completarea soluţiilor sau găsirea altor soluţii.
 Rezultate și concluzii
Elemente importante din concluzii:
- rezultate obţinute - pornind de la scopul propus iniţial;
- dificultăţi întâlnite, modalităţile de depăşire a acestora;
- contribuţii, sublinierea aspectelor teoretice şi aplicative,
- dezvoltărilor conceptuale, metodologice sau aplicative;
- aspecte neabordate ale temei, motive, explicatii;
- recomandări pentru încadrarea rezultatelor în teoria
medicală economică sau pentru aplicarea soluţiilor propuse în
activitatea practică;
- recomandări însoţite de argumente, evaluări ale
consecinţelor efectelor economice, sociale sau de altă
natură;
- consideraţii privind impactul posibil al cercetării intreprinse
pe plan teoretic sau aplicativ.
 Bibliografia
Toate tipurile de lucrări trebuie să se regăsească
în bibliografie; ordinea lor de prezentare se
stabileşte de către autor pe baza unuia dintre
următoarele criterii:

1) ordinea cronologică a apariţiei lucrărilor;

2) ordinea alfabetică a numelor primilor autori;
3) domenii (matematică, fizică generală,
capitole
din fizică etc.);
4) pe capitolele articolului.
 Reguli generale de redactare
Condiţii în redactarea unui text ştiinţific:

- Rigurozitatea: enunţuri exacte, corecte şi conforme cu sensul

avut în vedere prin mesajul dorit;
- Coerenţa: logica de fond a tratării problemei şi aspectele de
ordin lingvistic ale lucrării;
- Completitudinea (integralitatea): realizarea unei abordări
integrale a cercetării întreprinse;
-Eleganţa stilului: combinarea între estetica textului şi caracterul
personal (original), concret, focalizat şi adaptat al acestuia;
- Corectitudinea: elementele de fond şi de formă a prezentării;
folosirea şi definirea conceptelor, scrierea şi interpretarea
simbolurilor şi relaţiilor de calcul, sistematizarea ideilor,
tipologizarea unor elemente structurale sau de ordine;
- Onestitatea: caracterului cercetătorului: discernământ şi buna
credinţă.
 Reguli generale de redactare
Abrevieri, Codificări, Simboluri
- apud (după lat.), pentru citatele reproduse după alţi autori sau în
cazul unor informaţii sau referinţe din autori ale căror lucrări nu au
fost direct studiate;

- cf. sau conf. (compară sau confruntă, în latină), pentru a face o

trimitere la o sursă sau o lucrare de referinţă în care pot fi găsite detalii
şi elemente lămuritoare cu privire la aspectul avut în vedere;

- ibid (în acelaşi loc - ibidem) aceeaşi sursă (invocată anterior) pentru
un
citat sau o informaţie folosită în text;

- etc. - et cetera sau et caetera = "și celelalte lucruri", și restul" sau "și
așa mai departe") - se pune după o enumerare de lucruri, obiecte, fapte
care poate continua implicit;

- et al. - et alii, cu sensul de "și alții" - după o enumerare de nume de

persoane care poate continua în maniera implicită;
- e.g. (de exemplu), în cazul unei enumerări cu
caracter exemplificator.
 Prezentarea orală a lucrării

Pentru o bună prezentare orală a unei lucrări

ştiinţifice trebuie respectate următoarele reguli:

- pregătirea prezentării; cunoaşteţi-vă foarte

bine materialul, pregătiţi-vă un cuprins şi notiţe;
- exersaţi înainte de prezentare;
- vizitaţi locul unde faceţi prezentarea;
- asiguraţi-vă că există condiţii de proiecţie a
materialelor.
 Organizarea prezentării
Organizarea prezentării în general:

- anunţaţi clar subiectul;

- precizaţi de la început obiectivul studiului;
- prezentaţi cuprinsul;
- utilizaţi tranziţii la începutul fiecărui capitol al
lucrării (o bună tranziţie priveşte înapoi spre
ceea ce s-a prezentat şi ceea ce urmează a se
prezenta).
 Organizarea prezentării

Folosirea unui stil adecvat:

- expuneţi nu citiţi lucrarea;

- fiţi calmi, prietenoşi, stabiliţi contact cu
auditoriul;
- folosiţi un limbaj adecvat, personalizat,
clar, fără greşeli
 Organizarea prezentării

Vocea corespunzătoare:

- corectaţi-vă vocea pentru a fi auzit de

întreg auditoriul;
- faceţi pauze între fraze (nu uitaţi să
respiraţi).
 Organizarea prezentării

Aspectul fizic şi bunele maniere:

- îmbrăcaţi-vă corespunzător;
- staţi cu faţa la sală, nu la ecran;
- evitaţi gesturile largi;
-utilizaţi un indicator (pointer) pentru a
ghida auditoriul.