Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Student: Vidican Rares Vlad
Profesor: conf.univ.dr. Ciobanu Doriana
Diabetul zaharat
1.NOȚIUNI GENERALE
Diabetul zaharat este cea mai des întâlnită boală a sistemului endocrin și
se declanșează atunci când în organism cantitatea de insulină secretată
nu este cea optimă sau când celulele periferice nu răspund la acțiunea sa
(insulina este un hormon ce participă la micșorarea concentrației
glucozei din sânge). Această afecțiune produce tulburări la nivelul
întregului metabolism și, în timp, poate afecta funcționarea diverselor
organe din corp.
Ce este diabetul zaharat?
Corpul nostru are nevoie zilnic de energie, pe care o obținem prin
alimentație. Mai întâi, mâncarea pe care o furnizăm organismului este
transformată în glucoză, prin procesul de digestie. Apoi, glucoza ajunge
în sânge și este sintetizată, cu ajutorul insulinei produse de pancreas, în
energie. Problemele apar atunci când pancreasul nu produce insulina
necesară sau când organismul nu folosește eficient acest hormon. În
aceste situații, glucoza nu mai este transformată în energie și se
acumulează în organism într-o cantitate mai mare decât ar fi normal,
favorizând declanșarea diabetului zaharat. Efectul direct este creșterea
nivelului glicemiei, adică a cantității de glucoză din sânge, peste limitele
normale, situație denumită hiperglicemie.
Care sunt tipurile de diabet
zaharat?
sete;
urinare în cantitate mai mare decât de obicei (poliurie);
apetit culinar ridicat (polifagie);
oboseală.
În timp, odată cu evoluția bolii, simptomele se pot extinde și la nivelul
altor sisteme, organe sau părți ale corpului:
vedere încețoșată;
furnicături sau amorțeală a membrelor;
infecții ale pielii;
infecții ale tractului urinar.
Care sunt valorile normale ale
glicemiei?
Diabetul nu este o boală vindecabilă, dar pacienții au nevoie de
tratament pentru a menține nivelul glicemiei în parametrii normali și
pentru a reduce riscul de apariție a complicațiilor. Valorile ideale ale
glicemiei măsurate pe stomacul gol (fără ca persoana să fi mâncat timp
de cel puțin opt ore) sunt între 72 mg/dl și 108 mg/dl, caz care nu
prezintă riscuri medicale.
Valorile între 120 mg/dl și 180 mg/dl sunt considerate a fi la limită, iar
riscul pe care îl presupun acestea este mediu. Un nivel mai mare de 215
mg/dl este considerat mare, iar riscul de îmbolnăvire este, de
asemenea, ridicat, în timp ce o glicemie mai mare de 315 mg/dl este
extrem de periculoasă.
Când glucoza din sânge depășește 180 mg/dl, aceasta apare și în
urină, din componența căreia, în mod normal, ar trebui să lipsească.
Este normal ca nivelul glicemiei să fie mai ridicat după masă. În plus,
valorile ideale pot fi diferite în funcție de persoană și de metoda de
laborator folosită pentru măsurare.
Teste de verificare a glicemiei
Verificarea glicemiei se poate face prin mai multe teste, fiecare presupunând recoltarea de
sânge:
analize de sânge - cele mai utilizate; recoltarea se face la cel puțin opt ore de la ultima masă,
de obicei dimineața;
testul oral de rezistență la glucoză - se recoltează sânge pe stomacul gol, iar ulterior
pacientului i se dă o băutură foarte dulce, cu un conținut de 75 de grame de glucoză; după
două ore, analiza sângelui se repetă, pentru a se observa cu cât a crescut nivelul glicemiei în
acest interval;
hemoglobina glicată ( HbA1c) - arată variația nivelului glicemiei din ultimele trei luni.
Care este tratamentul pentru
diabet?
În cazul diabetului zaharat de tip 1, pacienții sunt dependenți de
tratamentul cu insulină, recomandat de medicul diabetolog.
Obiective:
Scăderea greutăţii corporale
Tonifierea ȋntregului trup, ȋn special a zonei abdominale
Accentuarea capacităţii de a face efort
Optimizarea ventilaţiei pulmonare şi a respiraţiei
Îmbunătăţirea stării psihice şi fizice
Factorii care trebuie luați în considerare:
Executarea lentă a exerciţiilor, fără mişcări bruşte
Adoptarea poziţiilor stabile care permit un maxim de randament muscular
Progres lent al exerciţiilor, ca intensitate
Încălzirea
o 2. Rotarea amplă a braţelor înainte şi înapoi, aceiaşi rotare cu coatele îndoite (executate cu ritm
din ce în ce mai rapid
o 3. Culegerea unuei mingi imaginare cu mâna dreaptă şi cu mâna stângă (din 5 în 5 paşi). Mers
ghemuit: până la apariţia oboseli. Mers liniştitor, cu relaxarea membrelor inferioare.
În fază următoare a tratamentului se practică exerciţii repezi şi scurte
Exerciţii de sărituri :
Exerciţiul 1. Sărturi pe loc, cu depărtarea şi apropierea picioarelor, sau cu forfecarea lor, unul
înainte, celălalt înapoi.
Exerciţiul 2. Sărituri cu coardă, pe ambele picioare.
Exerciţiul 3. Din alergare uşoară, sărituri peste obstacolele mici.
Exerciţiul 4. Sărituri laterale cu trecere peste ladă sau bancă.
Exerciţiul 5. Săritura din elan cu atingerea unui obiect suspendat.
Exerciţiul 6. Sărituri combinate cu mişcări de braţe.
Acum vom face exerciții care se îngreunează treptat, mai lente și de durată mai lungă
Exerciţiul 1. Târâre pe abdomen, înaintând simultan cu braţul şi piciorul opus.
Exerciţiul 2. Târâre pe coate, mutând simultan braţul şi piciorul opus.
Exerciţiul 3. Târâre pe o latură. Exerciţiul
Exercițiul 4. Târâre pe abdomen, mutând ambele braţe deodată, fără ajutorul picioarelor.
Exerciţiul 5. şezând cu braţele pe şold sau întinse înainte: târâre pe şezută, mutând piciorul şi
bazinul de aceiaşi parte înainte, apoi partea cealaltă.
Exerciţiul 6. Şezând: târâre pe şezută, folosind călcâiele pentru tracţiune, flexând din genunchi
membrele inferioare.
Căţărări la scară fixă:
Exerciţiul 1. Căţărarea cu braţul şi piciorul opus, simultan, corpul
apropiat de scară.
Exerciţiul 2. Căţărare folosind ambele braţe simultan şi apoi săltarea pe
un picior, cu schimbarea lui pe cealaltă treaptă.
Exerciţiul 3. Căţărarea prin săltare , mutând ambele mâini deodată şi
apoi ambele picioare deodată.
o Exerciţii de respiraţie: mişcările se vor executa în ritm lent, cu amplitudine mare, corpul
având un echilibru stabil.
Ridicarea braţelor la orizontală sau mai sus contribuie la uşurarea inspiraţiei, iar la
coborârea lor, ajută expiraţia;
Răsucirea înafară şi supinaţia braţelor ajută la inspiraţie, iar răsucirea înăuntru şi înainte a
lor ajută la expiraţie;
Ridicarea genunchilor, la piept favorizează inspiraţia, iar coborârea şi întinderea lor,
expiraţia;
Îndoirea laterală a trunchiului ajută inspiraţia de partea opusă şi expiraţia de aceiaşi
parte; Poziţiile declive şi ghemuirile favorizează expiraţia.
Exerciții pentru abdomen:
Exerciţiul 1. Ridicarea membrelor inferioare la 90 de grade cu genunchii bine întinşi şi coborârea lor, dar fără să fie
sprijinite cu mâinile.
Exerciţiul 2. Decubit –dorsal foarfecarea pe verticală a membrelor inferioare; se creşte amplitudinea de forfecare.
Exerciţiul 3. Blicicleta.
Exercițiul 4. Plank
Bolnavul poate executa unele exerciţii cum ar fi:
Urcatul şi coborâtul scărilor;
Săritul cu coarda;
Mersul pe plan înclinat;
Mersul pe teren accidentat (deal- vale)
Plimbări pe jos, prin parcuri, păduri, pe marginea unui râu, etc.
Important este ca aceste plimbări să se facă zilnic, timp de 1h – 2h, preferabil seara înainte de culcare. Aceste
activităţi au un efect liniştitor asupra sistemului nervos. Excursiile de sfârşit de săptămână au acelaşi efect, dar trebuie
să subliniem că ele nu pot compensa în întregime efectele sedentarismului.
Bibliografie
Dr. Adrian N. Ionescu – Gimnastica Medicală, Ed. ALL, Bucureşti, 1994. Note de curs.
Tratamentul kinetoterapeutic pentru obezitate şi suprapondere . https://chirurgie-drfodor.ro
https://
bioclinica.ro/pentru-pacienti/articole-medicale/diabetul-zaharat-cauze-simptome-tratament-si-c
ontrol
https://besmax.ro/diabetul-zaharat-simptome-cauze-tratament/