ÎNCĂLCAREA

DREPTURILOR OMULUI ÎN
LAGĂRELE CREATE DE
REGIMUL NAZIST
G hica Alexandru D ar ius
Munteanu Raluca
Preda Mihnea
O scurtă introducere – lagărele naziste
• Germania Nazistă a organizat și administrat lagăre de concentrare pe teritoriile
ocupate înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Primele lagăre
naziste au fost stabilite în Germania în martie 1933, imediat după ce Hitler a devenit
cancelar și Partidul Nazist a obținut controlul asupra poliției prin decizia ministrului
federal de interne Wilhelm Frick și a ministrului interimar de interne al Prusiei,
Hermann Göring. Utilizate pentru deținerea și torturarea opozanților politici și a
sindicaliștilor, lagărele aveau inițial o capacitate de cazare de aproximativ 45.000 de
prizonieri.

• Organizația Schutzstaffel (SS) condusă de Heinrich Himmler a preluat controlul

deplin asupra poliției și lagărelor de concentrare aflate pe tot teritoriul Germaniei în
anii 1934-1935. Himmler a extins rolul lagărelor, dispunând internarea acolo a așa-
numitelor „elemente rasiale nedorite”, cum ar fi evrei, romi, sârbi și polonezi, dar și a
persoanelor cu handicap și criminalilor. Numărul persoanelor internate în lagăre, care
scăzuse la 7.500, a crescut din nou la 21.000 în perioada începerii celui de-al Doilea
Război Mondial și a atins punctul culminant la 715.000 în ianuarie 1945.
Drepturile omului
• Drepturile omului sunt "de obicei înțelese ca drepturi inalienabile fundamentale la care o persoană are în
mod inerent dreptul pur și simplu pentru că el sau ea este o ființă umană." Drepturile omului sunt astfel
considerate ca fiind universale (se aplică peste tot) și egalitare (aceleași pentru toți). Aceste drepturi pot
exista ca drepturi naturale sau ca drepturi legale, atât în legislația națională, cât și în cea internațională.
Doctrina drepturilor omului în practica internațională, în cadrul dreptului internațional, instituțiile
globale și regionale, în politicile de state și în activitățile organizațiilor non-guvernamentale a fost o
piatră de temelie a politicilor publice din întreaga lume.
Declarația Universală a Drepturilor Omului
• Declarația Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată la 10 decembrie 1948, prin Rezoluția 217 A în
cadrul celei de-a treia sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite. Printr-un act istoric,
Adunarea le-a cerut tuturor țărilor membre să publice textul Declarației, care, ulterior, să fie "distribuit, expus,
citit și comentat în școli și alte instituții de învățământ, fără deosebiri ținând de condiția politică a țărilor sau
teritoriilor". Documentul are un preambul și 30 de articole care definesc principalele drepturi ale ființei umane.
• Declarația a fost adoptată de 58 de state membre ale Adunării Generale a ONU, existând mai multe țări care s-
au abținut: URSS, țările din Europa de Est, Africa de Sud și Arabia Saudită. Declarația a constituit o necesitate
a acelei perioade, după șase ani de război și milioane de vieți masacrate în timpul holocaustului. Statele care au
elaborat textul și l-au adoptat au considerat necesară existența unui set de "reguli" care să stabilească anumite
drepturi și libertăți universal valabile și recunoscute, astfel încât să se evite cazuri continue și complexe de
încălcare a acestora, așa cum se întâmplase cu patru ani înainte, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Declarația a fost redactată, într-o oarecare măsură, după modelul Declarației franceze a drepturilor omului și
cetățeanului din 1789 și a Declarației de independență a Statelor Unite din 1776.
• Declarația nu este un tratat internațional ce ar implica unele consecințe juridice în cazul încălcării
acesteia, fiind concepută ca un "ideal comun atins pentru toate popoarele și națiunile". Aceasta a devenit
cu timpul un document de referință spre care tind statele și conform căruia se verifică modul în care se
respectă drepturile omului în diferite state ale lumii, prevederile acesteia fiind ulterior preluate și extinse
în diferite tratate internaționale. Printre drepturile garantate de declarație sunt:
• drepturi civile – dreptul la viață, libertatea și securitatea persoanei, viață privată și de familie,
inviolabilitatea locuinței, secretul corespondenței, onoare și demnitate, libera circulație, căsătorie și
întemeierea familiei, întrunire pașnică;
• drepturi politice – dreptul la azil, cetățenie, alegeri;
• drepturi economice – dreptul la proprietate, retribuție egală pentru munca egală;
• drepturi procedurale – dreptul de a fi un subiect de drept, dreptul la recurs efectiv, la un proces echitabil;
• drepturi sociale – asigurări sociale, muncă, dreptul de a înființa sindicate, dreptul la odihnă și timp liber,
la un nivel de trai decent, asigurare în caz de boală, șomaj, văduvie, bătrânețe, dreptul la educație.
Fosta Primă Doamnă a Statelor
Unite, Eleanor Roosevelt,
ținând în mână versiunea în
limba engleză a Declarației
- Noiembrie 1949
Ce drepturi ale omului au încălcat
lagărele naziste?
În timp ce Hitler conducea sângeros evreii spre
moarte , acesta încălca majoritatea drepturilor omului
in lagărele de concentrare,niste locuri obsure, care
erau destinate pedepsirii,executării si torturării unor
oameni inocenți,majoritatea fiind diferiți doar din
punct de vedere rasial,lucru văzut de Hitler
inacceptabil
Câteva drepturi încălcate

• Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.
• Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute; sclavajul şi comerţul cu sclavi sunt interzise sub toate
formele lor.
• Nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
• Nimeni nu trebuie să fie arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar.
• Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie fără nici un
fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă
opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări.În afară de aceasta, nu se
va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care ţine
o persoană, fie că această ţară sau teritoriu sunt independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei
alte limitări a suveranității.
Prizonieri
• Cele mai mari două grupuri de prizonieri internați în lagăre,
numărând ambele câteva milioane, au fost evreii polonezi și
prizonierii de război sovietici care au fost deținuți fără a fi
judecați. Au fost deținuți, de asemenea, numeroși romi,
polonezi, sârbi, prizonieri politici, homosexuali, persoane cu
dizabilități, Martori ai lui Iehova, membri ai clerului catolic,
intelectuali est-europeni și alții (inclusiv criminali de drept
comun, așa cum au declarat naziștii). În plus, un număr mic de
aviatori aliați au fost trimiși în lagăre de concentrare sub
acuzația de spionaj. Prizonierii de război occidentali aliați, care
erau evrei sau care erau suspectați de naziști că sunt evrei, au
fost trimiși de obicei în lagărele obișnuite de prizonieri; cu
toate acestea, puțini dintre acești prizonieri au fost trimiși în
lagăre de concentrare din cauza politicilor antisemite.
În cele mai multe lagăre, prizonierii erau obligați să poarte semne distinctive colorate pe uniforme în funcție de
clasificarea lor: triunghiuri roșii pentru comuniști și alți prizonieri politici, triunghiuri verzi pentru criminali de drept
comun, triunghiuri roz pentru bărbații homosexuali, triunghiuri violet pentru Martorii lui Iehova, triunghiuri negre
pentru persoanele inadaptate social și pentru persoanele cu aversiune față de muncă triunghiuri galbene pentru evrei și
mai târziu triunghiuri maro pentru romi.
Ce înseamnă “lagăr de concentrare”?
• Un lagăr de concentrare este un centru major de detenție destinat oponenților politici, străinilor, grupurilor
sociale, etnice sau religioase, civililor unei zone de război critice sau unor grupuri de persoane neagreate de
puterea politică a unui stat, deseori pe timp de război. Au cunoscut o largă răspândire îndeosebi în
Germania nazistă și pe teritoriile ocupate (ex. Auschwitz, Buchenwald, Dachau, Mauthausen ș.a.), precum
și în U.R.S.S. (Karaganda, Vorkuta, Solovețk, Norilsk).
• Etimologia cuvântului "concentrare" este latină, având semnificația de a colecta, a aduna și pune împreună.
Termenul face referire la situații în care persoanele internate erau selectate doar pe baza însușirilor lor,
indiferent că au fost sau nu condamnate la detenție într-un proces judiciar. Lagărele destinate prizonierilor
de război aparțin altei categorii, deși în mod informal ele pot fi numite identic. Cuvântul "concentrare"
indică o concentrare regională, dar implică și aglomerația, starea, mediul și condițiile nesănătoase oferite.
Primele lagăre de concentrare (din engleză : concentration camp) apar sub acest nume în Africa de Sud, la
sfârșitul secolului XIX, în cadrul războiului anglo-bur (al Marii Britanii împotriva coloniștilor de origine
olandeză denumiti Buri) din anii 1899-1902: ele erau destinate burilor făcuți prizonieri și familiilor lor.
Lagărul de concentrare Aushwitz
• Auschwitz sau Auschwitz-Birkenau este numele unui complex de lagăre de concentrare și exterminare al
Germaniei naziste.
• Cunoscut drept cel mai mare lagăr de exterminare nazist, Auschwitz a devenit locul emblematic de
implementare a soluției finale, un element major în punerea în practică a Holocaustului; se estimează că
cel puțin 1,1 milioane de persoane au fost omorâte acolo, din care peste 90% au fost evrei.
Lagărele de dinainte de război
• Primul lagăr din Germania, Dachau, a fost înființat în martie 1933. Presa a publicat un anunț care îi informa pe cititori
că „primul lagăr de concentrare urmează a fi deschis la Dachau, cu o capacitate de internare pentru 5.000 de persoane.
Toți funcționarii comuniști și – dacă este necesar – membri ai organizației Reichsbanner și ai Partidului Social-
Democrați, care pun în pericol siguranța statului urmează să fie concentrați acolo, deoarece nu este posibil să fie
deținuți funcționari în închisorile de stat pe termen lung fără suprapopularea excesivă a acestor închisori.” Dachau a
fost primul lagăr de concentrare înființat de guvernul german de coaliție format de Partidul Muncitoresc Național-
Socialist German (Partidul Nazist) și Partidul German de Centru (dizolvat pe 6 iulie 1933). Heinrich Himmler, care
îndeplinea în acea perioadă funcția de șef al Poliției din München, a descris acest lagăr ca „primul lagăr de concentrare
pentru prizonieri politici”.
• La 26 iunie 1933, Himmler l-a numit pe Theodor Eicke în postul de comandant al lagărului de la Dachau, apoi l-a
numit, de asemenea, în 1934 primul inspector al lagărelor de concentrare (CCI). În plus, lagărele administrare de SA au
fost preluate de către SS. Dachau a servit ca prototip și model pentru alte lagăre de concentrare naziste. Aproape fiecare
comunitate din Germania a avut membri care au fost internați acolo. Ziarele au raportat în mod continuu despre
„mutarea inamicilor Reich-ului în lagărele de concentrare”, informând populația țării cu privire la existența prezența
lor. Au fost lansate slogane de avertizare încă din 1935: „Doamne, fă-mă mut, ca să nu ajung la Dachau.”
 Lagărele în Al Doilea Război Mondial
• După septembrie 1939, odată cu începutul celui de-al Doilea Război Mondial,
lagărele de concentrare au devenit locuri în care milioane de oameni obișnuiți
au devenit sclavi ca parte a efortului de război, fiind de multe ori înfometați,
torturați și uciși. În timpul războiului au fost înființate noi lagăre de
concentrare naziste pentru cetățenii „indezirabili” pe întregul continent.
Potrivit statisticilor furnizate de Ministerul german al Justiției, aproximativ
1.200 de lagăre și tabere de muncă au funcționat în țările ocupate de
Germania Nazistă, în timp ce Jewish Virtual Library estimează că numărul
lagărelor naziste a fost mai apropiat de 15.000 în toată Europa ocupată și că
multe dintre aceste lagăre au funcționat pentru o perioadă limitată de timp
înainte de a fi închise. Lagăre au fost create în apropierea așezărilor umane
dens populate, fiind concentrate adesea în zonele cu comunități mari de evrei,
polonezi, comuniști sau romi. Din moment ce milioane de evrei trăiau în
Polonia interbelică, cele mai multe lagăre au fost amplasate în zona
Guvernământului General din Polonia ocupată, din motive logistice.
Apropierea geografică a permis naziștilor, de asemenea, să-i deporteze rapid
pe evreii germani de pe teritoriul Germaniei.
Câteva curiozități despre Holocaust
• Numărul total de asasinați în timpul Holocaustului a fost
aproximativ 17 milioane: 6 milioane de evrei și 11 milioane de
alții.
• După terminarea războiului, a existat o grupare de evrei care
avea ca scop uciderea naziștilor. Unul dintre planurile
membrilor acestei grupări a fost “holocaustul invers”, care
implica otrăvirea apei din Germania. Planul lor a fost ruinat de
britanici.
• „Noaptea geamurilor sparte” - a avut loc în 1938, când naziştii
au atacat comunităţile evreieşti din Germania şi Austria.
Naziştii au distrus atunci mai bine de 1.000 de sinagogi,
atacând inclusiv spitalele, şcolile, casele şi cimitirele evreieşti.
30.000 de evrei au fost arestaţi în noaptea respectivă.
Câteva întrebări
• 1. Hitler a promovat teoria rasistă , astfel evreii erau considerați...
• 2. Unul dintre cele mai renumite lagăre naziste a fost :
• 3. Care au fost cele mai mari două grupuri de prizonieri internați în lagăre?
• 4. Care a fost numărul victimelor din Holocaust?
• 5. Când a fost adoptată Declarația Universală a Drepturilor Omului?
• 6. În opinia voastră, ce alte drepturi au mai fost încălcate de lagărele naziste?
Răspunsuri
• 1. Rasa cea mai inferioară
• 2. Aushwitz
• 3. Evreii polonezi și prizonierii de război sovietici
• 4. Aproximativ 17 milioane
• 5. 10 decembrie 1948
Un scurt videoclip
• Drepturile omului - https://youtu.be/ew993Wdc0zo
• Holocaust - https://youtu.be/-PXswVpF0no
MULȚUMIM PENTRU
ATENȚIE!