RELATIVISMUL CULTURAL AL

POSTULATELOR PSIHOLOGIEI SOCIALE

• Etnocentrismul metodologic

• Principiul simplei expuneri

• Lenea socială

• Conformismul

• Devianţa socială

• Obedienţa faţă de autoritate

• Stilul de conducere

• Decizia de grup
 
• Polarizarea de grup

•
•
Conflictul intergrupuri
 
• Etnocentrismul metodologic şi carenţele sale

– H. Tajfel -“Experiment in a Vacuum” (1972)

Ponderea citarilor autorilor in functie de tara de provenienta (dupa Gavreliuc, 2011)

Referinţe
din...
Autori Ţara America de Europa Australia - Propria ţară „Restul”
autorilor Nord Asia a autorilor lumii
Baron, Byrne SUA 1550 17 8 1550 27
(1986)
Baron, Byrne SUA 1668 37 15 1668 47
(1991)
Baron, Byrne SUA 1751 45 25 1749 63
(2003)
Baron, SUA 1760 50 23 1758 50
Branscombe,
Byrne (2010)
Pandey (1999) India 389 21 0 118 0
Furuhata (1980) Japonia 195 9 0 19 0
Rodriguez, Spania 1037 304 0 70 0
Seoane (1989)
Strickland Rusia 34 22 0 191 4
(1984)
• American Psychological Association - Psychological Abstract– (2010)
– următoarea pondere a citărilor din punctul de vedere al originii
naţionale a autorilor:
• 89% dintre studii sunt din spaţiul anglofon (78% din SUA, 8 %
Marea Britanie, 2% Canada),
• „restul lumii” ocupînd un spaţiu simbolic de puţin peste 10% (cu o
pondere semnificativă a citărilor din Olanda, 3%, care şi ea, deşi
europeană, are o şcoală influentă de psihologie socială formată pe
model american).

• Problematica androcentrismului - C. Gilligan – morala grijii

• Efectul simplei expuneri (mere exposure effect) (Zajonc, 1968)
Observatie: “încetineală”, o „rezervă” perceptivă considerabilă în evaluarea
contextului

- Culturi în care Pele învaţă să fie

centraţi pe stimuli purtători de 5.0

inf. validă (o experienţă cotidiană

a unei motivaţii ridicate pentru 4.5

sarcinile curente
4.0
vs.
- Culturi care nu înzestrează Pele 3.5

cu inf. validă, în care apare o Cota favorabilitatii

3.0 SUA (1968)

obişnuinţă a înv. nerelevante;
Stil perceptiv de retragere în faţa SUA (2001)
2.5
repetării unor stimuli din mediu Brazilia (1982)

2.0 Belgia (1983)

.00 1.00 2.00 5.00 10.00 25.00

Frecventa expunerilor
 Lenea socială
Lenea socială variază semnificativ în funcţie de dimensiunea individualism
(caz tipic: SUA) – colectivism (cazuri tipice: China, India, Taiwan, Japonia)

•Gabrenya (1985) – Taiwan – elevii lucrează mai bine în grup decât individual
in sarcini aditive, tendinţă care creşte cu vârsta;
• Shiraschi (1985, 1995) – Japonia – sarcina (strigate/ bataie din palme) – lenea
socială nu a apărut;
• Early (1989) – manageri SUA si China

Variabile Standard de reuşită - Standard de reuşită -

independente individual colectiv
Sii lucrează individual
Sii lucrează colectiv SUA – lene social max
China – perf max
 Lenea socială
• Yamagishi (1988, 2005) / Rawwas, Al-Khatib şi Vitell (2004) / Xiao-Ping şi
Shu (2005) : Sii asiatici erau mai angajaţi în sarcinile desfăşurate împreună
cu colectivul de muncă, în timp ce anglofonii lucrau mai bine în situaţia
solitară sau cea a identificabilităţii efortului individual

• CONCLUZIE: un tipar valoric, atitudinal şi comportamental care

favorizează interdependenţa, gratificarea reuşitei de grup, nevoia de
apartenenţă (specifice colectivismului) mai presus decît reuşita individuală
(specifică individualismului) modelează distinct mecanismul lenei sociale.

• România – individualismul autarhic

 Conformismul
Studii interculturale asupra conformismului

Studii Subiecţi % erori

Ţări individualiste
Studiile orginale ale lui Asch (1951, 1956) Studenţi 37
12 studii din SUA (1960, 2009) – media Studenţi 26
5 studii din Marea Britanie (1968-2009) Studenţi 18
Vlaander, Van Rooijen (1985) Studenţi olandezi 24
Perrin, Spencer (1981) Subiecţi britanici din mediul juridic 22
Perrin, Spencer (1981) Şomeri britanici de culoare 39
Hatcher (1982) Studenţi belgieni 24
Doms (1983) Studenţi belgieni 14
Pendry, Carrick (2001) Studenţi britanici 25

Ţări colectiviste
Whittaker, Meade (1967) Studenţi din Brazilia 34
Whittaker, Meade (1967) Studenţi din Hong Kong 32
Whittaker, Meade (1967) Studenţi din Liban 31
Whittaker, Meade (1967) Studenţi Bantu din Zimbabwe 51
Clayes (1967) Studenţi din Zair 36
Frager (1970) Studenţi din Japonia 25
Chandra (1973) Profesori din Fidji 36
Chandra (1973) Profesori indieni din Fidji 58
Rodrigues (1982) Brazilieni – eşantion global 35
Amir (1984) Studenţi din Kuweit 29
Williams, Sogon (1984) Membrii unui club sportiv din Japonia 51
Williams, Sogon (1984) Studenţi japonezi care nu se cunosc unii pe 27
alţii
Ellis, Nel (1991) Elevi din Africa de Sud – băieţi 41
Ellis, Nel (1991) Elevi din Africa de Sud – fete 56
Gavreliuc (2010) Studenți din România 41
 Conformismul

• Se remarcă faptul că membrii culturilor colectiviste ce petrec mai mult

timp împreună şi caută armonia grupului, determină un grad înalt de
conformitate, datorită influenţei sociale provocată de importanţa implicită
acordată apartenenţei la grup, spre deosebire de culturile individualiste,
unde acest fenomen e mai puţin pregnant.
• Puterea contextului şi particularităţile rolului social modelează specific
nivelul conformismului, mai mult decît activarea unei identităţi sociale
prescrise (precum apartenenţa la o anumită naţionalitate).
 Devianţa socială
Studii interculturale asupra devianţei sociale

Ţara (cultura Procentul Procentul Procentul subiecţilor Media atractivităţii

naţională) în care subiecţilor din subiecţilor din din grup care nu pot deviantului
s-a aplicat proba grup care sunt grup care sunt să ajungă la nici un (scala de la 1=
solidari în a fi solidari în a fi acord între ei respingător, pînă la
împotriva de acord cu 7= foarte atrăgător)
deviantului deviantul
Franţa 95 0 5 6,00
România 92 0 8 5,89
Norvegia 80 3 17 5,09
Olanda 75 12 13 3,47
Suedia 66 9 25 4,50
Belgia 63 3 34 3,88
Germania 50 18 32 2,01
Marea Britanie 37 20 43 3,04
 Obedienţa faţă de autoritate
Studii interculturale asupra obedienţei

Studiul Ţara (cultura naţională) Subiecţi Procentajul obedienţei (%)

în care s-a aplicat proba
Milgram (1963) SUA Bărbaţi – eşantion global 65
Femei – eşantion global 65
Rosenhan (1974, apud SUA Studenţi 85
Milgram, 1974)
Ancona, Pareyson (1968) Italia Studenţi 85
Mantell (1971) Germania Bărbaţi – eşantion global 85
Kilham, Mann (1974) Australia Bărbaţi - studenţi 40
Femei – studenţi 16
Burley, McGuiness (1977) Marea Britanie Bărbaţi – studenţi 50
Shanab, Yahya (1978) Iordania Studenţi 62
Miranda et al. (1981) Spania Studenţi 93
Schurz (1985) Austria Eşantion global 80
Meeus, Raaijmakers (1986) Olanda Eşantion global 92
Geher et al. (2002) SUA Studenţi psihologie – 33
autoevaluare
Studenţi psihologie – 66
heteroevaluare
Burger (2009) SUA Bărbați & femei 61*
 Stilul de conducere

- 1960, în Japonia - Misumi şi Nakano –

- eficacitatea stilului depindea de dificultatea sarcinii. Astfel, în cazul

unor sarcini cu dificultate sporită, s-a optat pentru stilul autocratic, în
timp ce în cazul unor sarcini cu dificultate scăzută (cum ar fi sarcinile
rutiniere), stilul democratic se dovedea mai productiv.
- Explicaţiile acestei solidarizări de grup mai performante în situaţia
unei sarcini dificile era datorată activării patternului relaţional
specific modelului corporatist japonez, care valorizează pozitiv
ierarhia şi ordinea socială dată.
 Stilul de conducere
• 1959 – Germania - Birth şi Prillwitz - rezultate asemănătoare cu cele din
SUA (performanta ridicată în cazul stilului autoritar/autocrat si democrat,
insa pt cel democrat membrii grupului continuau sa lucreze constant şi în
absenţa liderului), în pofida desfăşurării cercetării într-o cultură în care
moştenirile totalitare erau încă marcante.
• 1967 – Meade – India – stilul autocratic – eficient / motivant.

• Stilul de conducere - influenţat în mai mare măsură de dimensiunea

individualism-colectivism - fapt dovedit de replicile indiene şi japoneze ale
cercetării - decît de structura modelului politic (autocratic, totalitar,
respectiv democratic).
 Decizia de grup

• K. Lewin – SUA; Japonia (1952)

– În urma studiului s-a ajuns la concluzia că subiecții şi-au
schimbat în mai mare măsură comportamentul în urma
unor discuţii de grup, comparativ cu condiţia în care li se
prezentau nişte materiale persuasive pentru a le lectura.

– discuţiile de grup sunt mai eficace, furnizînd un mod în

care normele despre ce este dezirabil şi indezirabil pot fi
„dezgheţate” şi „reîngheţate” (prin ceea ce autorul numea
„efect de îngheţ”).
 Decizia de grup

• Japonia
– - Makita
– - Misumi şi Haraoka
• discuţiile de grup s-au dovedit a fi mai eficiente în comparaţie cu
simpla expunere la mesaje cu rol de convingere a audienţei prin
intermediul lecturilor. Rezultatele nu sunt tocmai surprinzătoare,
fiind consistente cu natura orientată pe grup (colectivistă) a
societăţii japoneze.
• Norvegia
– French, Israel şi Ås
• mulţi angajaţi nu percep discuţiile de grup ca un mod legitim de a
introduce schimbarea, preferînd cealaltă metodă, a opţiunii
individuale.
 Decizia de grup

• Porto Rico
– Marrow
• mulţi dintre angajaţi au considerat discuţiile de grup cu
privire la luarea unor decizii privind destinul fabricii drept un
semn rău prevestitor, un indiciu al falimentului iminent, un
semn de slăbiciune organizaţională.
• Argentina, Brazilia
– Juralewicz
• decizia de grup a fost privită ca una „pierzătoare”.
• pattern relaţional diferit de cel occidental, care exprimă o
rezervă şi o dezangajare „naturală” a subiectului, care a
„înţeles”, pe baza experienţei trecute, că solidarizările sale
sunt formale, fără ecou social.
 Polarizarea de grup
Studii interculturale asupra polarizării de grup

Studiul Ţara (cultura Subiecţi Media Itemi cu Itemi cu Număr total de

naţională) în deplasării / deplasare deplasare către itemi
care s-a item către risc precauţie
aplicat proba
Itemii originali ai
chestionarului
Stoner
Rim (1964) Israel Eşantion 0,6 4 2 6
global
Bateson (1966) Marea Studenţi 0,4 - - 5
Britanie
Kogan, Doise Franţa Studenţi 0,5 - - 5
(1969)
Lamm, Kogan Germania Studenţi 0,2 - - 6
(1970)
Jamieson (1968) Noua Muncitori 0,6 8 3 12
Zeelandă
Bell, Jamieson Noua Studenţi 0,5 - - 12
(1970) Zeelandă
Vidmar (1970)1 Canada Studenţi 1,4 - - 10
Carlson, Davis Uganda Studenţi -0,2 0 2 11
(1971)
SUA Studenţi 0,6 3 1 11
Semin, Rubini Marea Studenţi 0,9 6 0 11
(1990) Britanie
Jesuino (1986) Portugalia Studenţi 0,4 9 2 11
Itemi noi
Fraser et al. Marea Studenţi 0,5 3 1 8
(1971) Britanie
Gouge , Fraser Marea Studenţi 0,3 1 2 8
(1972) Britanie
 Conflictul intergrupuri

• M. Sherif – The Robber’s Cave (1961)

– Marea Britanie
• Tyerman şi Spencer, 1983 (cercetaşi) – norme cooperante
locale - suficiente
– Liban
• Diab, 1970 – background istoric
– Rusia
• Andreeva, 1989 – ”sila socială”
– Belgia
• D. Scheepers et al. (2003) – relația in-grup / out-grup – fundal
social / relațional marcat de ostilitate si agresivitate.
 Sinele

Cf. Gavreliuc, 2011

Implicaţii:
•Definirea sinelui în termeni de identitate personală/socială –
Who am I?
Obs. Diferenţe pentru descrierea în general vs. situaţii specifice

•Monitorizarea sinelui

•Autodezvăluirea
onatura informaţiilor – personală vs. relaţională; subiecte tabu
oprofunzime şi întindere – problema cunoaşterii opiniilor celuilalt

•Proxemica – dimensiunile spaţiului de siguranţă

• Dezindividualizarea
 procesul de pierdere a distinctivităţii şi individualităţii;
scăderea activităţii de auto-evaluare şi a fricii de evaluare, a
resposabilităţii sociale – Le Bon
 condiţia psihică a indivizilor care consideră că, datorită unor
factori de natură fizică sau socială, nu mai pot fi identificaţi;
 proces complex în care o serie de condiţii sociale duc la
schimbări în percepţia eului şi a altora şi la comportamente
altfel reprimate, mărimea grupului, arousal, stări modificate
de conştiinţă
 studii: anonimatul prin uniforme/cagule – poate produce
comportamente dezinhibate şi antinormative; problema
indicilor de situaţie şi relevanţa lor din perspectivă culturală
 Expresivitatea emoţională

Universaliştii:
Ekman (1969) - Caracter
universal al expresiilor emoţiilor:
•Bucuria
•Tristeţea
•Furia
•Frica
•Dezgustul
•Uimirea

Izard (1994) – recunoaşterea

intensităţii

Relativiştii: expresii interpretabile

în funcţie de context – ex. Zâmbetul
Grade diferite de concordanţă pt emoţii:
Metodologie: alegere impusă/liberă Uimirea/ surpriza, bucuria – acord ridicat
Ruşinea – grad mai scăzut de acord
 Expresivitatea emoţională
Matsumoto (1989) – decodificarea depinde de expunerea la aceea
expresie emoţională:
– in cult. Individualistă (SUA), comparativ cu cea colectivistă
(Japonia), au fost mai rapid şi mai corect recunoscute expresiile pt
stări negative, iar pt cele pozitive nu au fost diferenţe semnificative
- decodificarea a fost superioară în cazul participanţilor japonezi
pentru expresiile emoţionale ale femeilor, rolurile de gen fiind mai
permisive cu expreimarea emoţiilor în cazul femeilor
- regulile implicite de exteriorizare a emoţiilor sunt diferite (filme
urmărite de americani şi japonezi în două condiţii experimentale –
solitudine si monitorizare)
Bibliografie obligatorie

Gavreliuc. A. (2011). Psihologie interculturală.

Iaşi: Ed. Polirom.
Capitolul 5: Relativismul cultural al postulatelor
psihologiei sociale (pp. 71-96)