Politețea

Material realizat de Popuș Delia, Rotar v

Bogdan și Serfezi Denisa

Ce este politețea?

Politețea poate fi considerată sursa tuturor celorlalte virtuți.

Cea mai rudimentară formă de

politețe: copilul respectă ceea ce
spune părintele.

Politețea este precursorul moralei:

supunerea față de exigențele
părinților supune copilul la instruire.
Banalele expresii ,,mulțumesc” și ,, te
rog” mimează recunotința și
respectul, ajută copilul să își
însușească bunele maniere, ca mai
apoi să poate face trecerea la
moralitate, prin simulare.
Teoria politeții a lui Brown și Levinson

4 strategii de politețe pe care le putem folosi pentru a limita amenințarea la adresa feței ascultătorului:

Strategia Bald-on record: se folosește

dacă îl cunoaștem bine pe ascultător, dacă
este o situație urgentă, sau dacă riscul de
amenințare al feței ascultătorului este
redus. Exemplu: ,,Ai grijă!”.

Politețea pozitivă: presupune găsirea

1 unor puncta commune cu ascultătorul,
juxtapunerea criticilor cu complimente,
folosirea glumelor. Exemple: ,,Hei,
amice, pot împrumuta asta?”, ,,Pantofii
tăi sunt superbi, dar nu știu ce să spun
despre genată”,
Teoria politeții a lui Brown și Levinson

4 strategii de politețe pe care le putem folosi pentru a limita amenințarea la adresa feței ascultătorului:

Politețea negativă: se folosește când dorim

să ne impunem în fața ascultătorului, dar fără
a stârni jenă sau discomfort.
Exemple: ,,Bănuiesc că nu știi unde este
toaleta, nu-I așa?”- indirect și acoperit, ,,Poți
să-mi imprimi asta? Sunt poține pagini și nu
va dura mult.”- minimizarea impunerii.

1 Strategia Off-record: vorbitorul evită

să spună actul potențial amenințător
pentru față, intențiile fiind subînțelese.
Exemple: ,,Este un scaun liber acolo?”.
Metode de a dobândi politețea

Principiul politeţii propus de P. Brown şi S. Levinson (1978)

!
Imaginea pozitivă=dorinţa Perfect
interlocutorului de a se angaja în
relaţie cu ceilalţi.

Imaginea negativă=dorinţa de a
acţiona conform propriilor idei şi
intenţii, de a se distanţa faţă de ceilalţi.
Metode de a dobândi politețea

Politețea pozitivă-pune accentul pe relația de

colaborare cu interlocutorul. Strategiile acestui
tip de politețe au la bază afirmarea simpatiei,
a admirației sau a aprobării față de tot ceea ce
2 ține de persoana interlocutorului.
!
Perfect
Politețea negativă-implică menținerea
2 distanței dintre indivizi. Strategiile politeții
negative se bazează pe sublinierea continuă
a dorinței de noninferență.

G. Leech(1983) a decis să itroducă conceptele operaţionale

de sine(self) şi altul(other), astfel din punctul său de vedere
politeţea priveşte o relaţie între doi participanţi, care pot fi
numiţi: sinele(vorbitorul) şi altul(interlocutorul).
Metode de a dezvolta politețea

“Regula de Aur”, mai exact: “tratarea

celorlaţi aşa cum ne-am dori să fim trataţi”.
Cu alte cuvinte, trebuie să fim respectoşi,
politicoşi, amabili cu ceilalţi indivizi.

Ascultarea activă, care presupune să

acordăm atenţie (în adevăratul sens al
1 cuvântului) la ceea ce spune o
persoană, şi să răspundem într-un
mod corespunzător subiectului,
situaţiei, împrejurărilor.
Metode de a dezvolta politețea

Putem fi atenţi şi la cuvintele noastre,

limbajul corpului, expresiile faciale pe care
le avem şi ne putem asigura că abordarea
pe care o avem nu este prea agresivă,
jignitoare, necorespunzătoare.

Putem exersa pentru a deveni răbdători,

înţelegători în legătură cu ceilalţi, chiar şi
atunci când subiectul care este pus în
centrul atenţiei nu este tocmai de inters
1 pentru noi, la fel putem proceda şi în cazul
expunerii diferitelor opinii, în special când
noi nu suntem de acord cu opiniile
celeilalte persoane.
Implicațiile politeții în psihologie

Empatia generează politețe: Empatia ne permite să înțelegem perspectiva

celorlalți și să ne punem în locul lor. Atunci când suntem empatici, suntem mai
predispuși să acționăm cu politețe, deoarece ne dăm seama că
comportamentul nostru poate afecta starea emoțională a celor din jurul nostru.

Politețea îmbunătățește relațiile sociale: Un studiu realizat de către cercetătorii

de la Universitatea din California, Berkeley, a arătat că atunci când oamenii sunt
politicoși, ei sunt percepuți ca fiind mai încrezători, mai capabili și mai atractivi
social decât cei care nu sunt politicoși (Fiske, Cuddy, & Glick, 2007). Aceste
calități pot fi importante în stabilirea relațiilor sociale și în îmbunătățirea
calității lor.
Politețea evită conflictele interpersonale: Un alt studiu realizat de cercetătorii de
la Universitatea din Illinois, Urbana-Champaign, a arătat că atunci când oamenii
utilizează politețea în situații de conflict, aceasta poate reduce tensiunea și
poate ajuta la menținerea relației pe termen lung (Keltner, Young, Heerey,
Oemig, & Monarch, 1998).
 Diferențe culturale în ceea ce privește politețea

Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea

din California, Los Angeles, a arătat că există diferențe
semnificative între diverse culturi în ceea ce privește
comportamentul de politețe (Levine, 1997). De exemplu, în
anumite culturi, cum ar fi cea japoneză, politețea poate fi
exprimată prin evitarea conflictului și menținerea armoniei
în relații, în timp ce în alte culturi, cum ar fi cea americană,
politețea poate fi exprimată prin exprimarea directă a
opiniilor și a nevoilor personale.

Unele culturi pot considera că este nevoie de o formă

mai explicită de politețe, cum ar fi salutul sau adresați-vă
prin titlul de domn sau doamnă, în timp ce alte culturi pot
fi mai relaxate în acest sens. Înțelegerea diferențelor
culturale poate ajuta la evitarea greșelilor în interpretarea
și manifestarea politeții.
Bibliografie

Andre Comte-Sponville - Mic tratat al marilor virtuti.pdf

Bărdăşan, Gabriel, 2007, Curs practic de comunicare orală, ediţia a II-a, Timişoara, Editura Excelsior Art

Fiske, S. T., Cuddy, A. J., & Glick, P. (2007). Universal dimensions of social cognition: warmth and
competence. Trends in Cognitive Sciences, 11(2), 77-83.

Goldsmith, D. J. (2007). Brown and Levinson’s politeness theory. Explaining communication:

Contemporary theories and exemplars, 219-236.

https://www.academia.edu/41510522/Principiul_polite%C8%9Bii

Keltner, D., Young, R. C., Heerey, E. A., Oemig, C., & Monarch, N. D. (1998). Teasing in hierarchical and
intimate relations. Journal of Personality and Social Psychology, 75(5), 1231-1247.
Levine, R. A. (1997). Culture and personality: Toward an integrated cultural trait psychology.
Journal of Personality, 65(2), 189-216.