Nume : Romila Bianca Denisa
Specializarea: Medicina Generala, anul 1
ADOLESCENTA
Fisa particularitati de varsta
Trasaturi fizice
Transformările biologice continuă în perioada
adolescenţei, iar la sfârşitul etapei se ajunge la o
înălţime medie pentru băieţi de 170– 177 cm, iar la
fete la înălţimea de 163–167 cm.
Greutatea corporală ajunge la băieţi, la sfârşitul
stadiului, la cca 60–65 kg, iar la fete continuă să fie
influenţată de modele culturale şi este cu 15–20 kg
mai mică.
La nivel facial se realizează armonizarea
trăsăturilor, adolescenţii devin mai ,,împăcaţi cu felul
cum arată”. Glandele endocrine se echilibrează şi
apare funcţia de procreare.
La nivel cerebral, continuă perfecţionările din
etapa preadolescentă cu referire la viteza accelerată
de formare a conexiunilor nervoase şi la
reorganizarea lor.
Probleme specifice varstei
Adolescenţii cred că sunt foarte aproape de
calităţile adulţilor şi că uneori îi întrec, aşa că nu vor
să mai fie tutelaţi şi, astfel, între ei şi adulţi se pot
amplifica semnificativ conflictele interpersonale.
Mediul principal în care creşte şi se dezvoltă copilul
este familia. Ea influenţează foarte mult asupra
formării personalităţii adolescentului. Deseori, însă,
adolescentul manifestă rebeliune faţă de membrii
familiei, iar orice ,,contact interpersonal” devine
imposibil.
Particularitati psiho-socio-afective
Vulnerabilitatea afectivă este caracteristică
pentru personalitatea adolescentului. Nevoia de a
avea prieteni, de a fi apreciat, de a dezvolta un
ataşamet emoţional reprezintă tendinţe fireşti
adolescentine.
Fetele şi băieţii îşi caută prieteni după principiul
asemănării, înlocuind numărul prin calitatea unor
raporturi apropiate cu semenii care au aceleaşi
opinii, susţin şi promovează aceleaşi valori. Dacă în
preadolescenţă era mai puţină apropiere
sufletească, acum acesta devine elementul principal
al prieteniei cu semenii de acelaşi sex ori cu cei de
sex opus.
La adolescent se devoltă aptitudinea de a
întemeia relaţii de prietenie profunde şi de lungă
durată. Tot mai frecvente sunt afirmaţiile de
tipul: ,,Am multe secrete pe care le spun prietenului
meu cel mai apropiat” ori „Eu înţeleg şi ştiu motivul
tăcerii prietenului meu” etc. Adolescenţa este
marcată de alegerea atentă a prietenului cu care se
poate înfiripa ,,prima dragoste”. Pe măsură ce
prietenia devine mai profundă, adolescenţii tot mai
frecvent apelează după sfat la prietenii apropiaţi şi
nu la părinţi.
Prietenul devine un alter ego, căruia
adolescentul îi încredinţează cele 34 mai intime
retrăiri şi gânduri. Adolescentul atribuie prietenului
calităţile pe care ar dori să le posede el însuşi.
Modalitati de ameliorare a problemelor
identificate
Este deosebit de important ca părinţii să adopte
stilul corect de comportare în relaţiile cu
adolescenţii.
Recomandări pentru comunicarea eficientă între
adolescenţi şi
părinţi:
1. Evitaţi să vă comportaţi cu superioritate.
2. Nu faceţi promisiuni pe care nu intenţionați să le
respectaţi.
 Comunicarea cu adulţii duce la un şir de
divirgenţe: a) problema relaţiilor dintre generaţii; b)
diferenţe privind înţelegerea valorilor din trecut; c)
necesitatea de afirmare şi autorealizare, simţul
respectului de sine îi face pe adolescenţi să se
detaşeze de tutela părintească; d) contradicţiile
dintre aşteptările adolescenţilor şi cele ale părinţilor;
e) dragostea, atingerile şi hipertutelarea îi irită pe
adolescenţi, și aceasta nu doar din cauza că ele pot fi
obiectul ironiei pentru semeni, dar şi pentru că sunt
percepute ca un atentat la independenţă şi la
libertatea personală.
3. Respectaţi permanent drepturile semenilor la
opinie şi la valorile personale.
4. Încercaţi să fiţi un părinte, bunic, fiu/fiică bun.
5. Fiţi politicos.
6. Atunci când apare o situaţie conflictuală, analizaţi
subiectul,
nu persoana care are dreptate sau nu.
7. Trataţi subiectul impersonal – nu veţi fi
considerat că realizaţi
un atac la persoană, ci că vă ocupaţi de faptul ce s-a
întâmplat.
8. Recunoaşteţi momentul când o discuţie se
transformă într-o
ceartă şi propuneţi s-o amânaţi pe altă dată.
9. Când ştiţii că aţi greşit, recunoaşteţi situaţia şi
scuzaţi-vă.
10. Ascultaţi punctul de vedere al celuilalt şi
încercaţi să înţelegeţi
motivul comportării.