David si fluturele fermecat

A fost odata ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti, un băieţel pe nume David. David era un
baieţel foarte vesel, era iubit de toata lumea dar îi era frică să rămână singur.

Parinţii lui David erau oamenii cărora le plăcea să călătorească des, aşa că obişnuiau să se ducă vara
la munte cu cortul, în excursie.

David era încântat de fiecare dată să se joace cu micii arici şi gărgăriţele din pădure şi adora să se
tăvălească prin iarba proaspată, dar nu pleca niciodată de lângă mama şi tatăl lui, de teamă să nu se
rătăcească. Până nu se obişnuia cu locul, nu pleca din preajma  lor.

Serile, parinţii lui  David  se aşezau împreună cu prietenii lor în jurul focului scânteietor ce juca cu
flăcări vesele şi cântau la chitară şi depanau poveşti. Într-una din seri, pe când se adunaseră ca de
obicei în jurul focului, David adormi cu capul pe picioarele mamei lui şi începu să viseze.

Se făcea că era într-o pădure fermecată, cu arbori viguroşi, plină de flori şi fluturi. Se uită după
părinţii lui, nu-i văzu în preajmă şi-l cuprinse puţin teama. Se uită în jur şi văzu într-o poieniţă câţiva
fluturi voioşi, de o dimensiune neobişnuită şi foarte coloraţi. Începu să se joace cu ei dar, după o
vreme, se plictisi şi se aşeză la  rădacina unui stejar falnic ce umbrea marginea luminişului. Începea să
i se faca dor de părinţii lui şi nu ştia încotro să se ducă, să-i caute.

Deodată, pe genunchii baieţelului se aşeză un fluture mare şi strălucitor, care-i spuse:

„ Nu cauţi unde trebuie, David!”

„ Ooo, un fluture vorbitor !” spuse baiatul uimit. „De unde ştii cum mă cheamă şi de unde ştii că eu
caut ceva ?”

„ Sunt un fluture fermecat, care citeşte gânduri,” spuse fluturele, bătând voios din aripile
stralucitoare.

„ Fluture strălucitor, spune-mi unde sunt mami şi tati, cred că m-am ratacit” spuse David cu un glas
tremurător şi subtirel. „Erau aici ….”

„ Copiii, David, sunt bucaţele mici din tata şi din mama” spuse fluturele, „Chiar dacă sunt departe,
dragostea lor atinge copiii în fiecare clipă.  Uite, pe aripile mele e un praf fermecat. Atinge-mi una din
aripi şi apoi atinge-ţi uşurel fruntea. Astfel, de câte ori te vei gândi la parinţii tai, un gând al lor va
zbura către tine. Şi aşa, prin mijlocul acesta fermecat, veţi fi împreună mereu” spune fluturele, în
timp ce-şi luă zborul şi dispăru în zare.

 Dintr-un colţ al poieniţei veneau parca niste zgomote. Baieţelul se duse într-acolo şi pe măsură ce se
apropia de locul zgomotos, începu să iasa din vis. Deschise ochii  şi uitându-se în sus, o văzu pe mama
sa, care-l mângăia încet pe par…