MOSOR ANA MARIA PREDIȘOR DANIELA

ANOTIMPURILE BUCURIEI

GHID PENTRU

EDUCAȚIA FĂCUTĂ CU DRAGOSTE

CUPRINS

PENTRU PĂRINȚI .................................................. 4

PENTRU COPII ....................................................... 6
BRĂDUȚUL CARE DOREA SĂ ZBOARE .......... 8
ȘI EU POT SĂ ÎNFLORESC ................................ 16
SĂ FIM ÎMPREUNĂ ............................................. 24
CURAJUL .............................................................. 34
ACUM...HAI SĂ NE JUCĂM ! ............................ 43
CONTAREA .......................................................... 44
CAPABILITATEA ................................................ 67
CONECTAREA ..................................................... 72
CURAJUL .............................................................. 87

PENTRU PĂRINȚI

Dacă ai deschis cartea și citești aceste rânduri este

pentru că îți pasă de felul în care timpul își cerne
anotimpurile în viața copilului tău.
Fiecare zi devenită ieri este o nouă treaptă pentru
mâine. Și uite așa, poți înțelege că toate clipele petrecute în
familie ajung să fie ,,amintiri – unelte” folosite de cei mici
pentru a-și construi viața.
Bucuriile cresc bucurii, împlinirile sporesc împlinirile,
tristețile adaugă lacrimi și neîncredere, frica doboară…
iubirea ridică și zidește.
Cea mai mare năzuință a unui părinte este fericirea
copilului său, iar cea mai mare datorie este să-i dea acestuia
aripi să zboare în grădina timpului petrecut împreună cu
folos.
Cel mai mare dar îl reprezintă puterea copilului de a se
descurca în viață singur. Nevoile sale nu pot fi satisfăcute
toată viața de către părinți. Dacă am alege patru din cele mai
importante nevoi, acestea ar putea
fi: Contarea, Capabilitatea, Conectarea și Curajul, cunoscute
în psihologie ca ,, Cei 4 C".
A conta înseamnă a avea semnificație pentru cei dragi, a-și
găsi locul și a se implica pozitiv în relații sociale. A fi
capabil presupune dezvoltarea autocontrolului, formarea
competențelor de valorificare a emoțiilor pozitive și
asumarea responsabilității față de propriile acțiuni.
Conectarea reprezintă nevoia de a aparține familiei, grupului
de prieteni.
Curajul nu anulează frica, ci dă speranță că poate fi depășită
atunci când copilul se confruntă cu anumite situații.
,, Cei 4 C" sunt prezentați în poveștile următoare. Împreună
cu cei mici puteți recunoaște aceste nevoi și puteți vorbi
despre ele astfel încât să îi încurajați, să îi implicați, să le
dați siguranță și încredere .

Autoarele
PENTRU COPII

Curiozitatea te-a adus să citești această carte, deci nu

o închide! Acum ai în mână nu doar pagini și cuvinte, ci, mai
ales, un proiect pentru cel mai prețios timp al tău…cel
petrecut în familie.
Caută între aceste file bucuria pe care să o folosești ca
unealtă ziditoare de amintiri pentru tine și părinții tăi.
Zilele trec dar nu oricum, ci aduc în ani și peste ani tot
ce ai mai frumos și puternic, dragostea familiei tale.
Ilustrațiile cărții sunt realizate pentru voi de către două fete
dormice să împărtășescă bucuria următoarelor povești, și
astfel mulțumim Anyei Maria Mosor și Theodorei Știrbu.

Autoarele

BRĂDUȚUL CARE DOREA SĂ ZBOARE

A fost odată, un brăduț care dorea să zboare. Stătea pe un

vârf de stâncă îngândurat și scruta zările în lumina argintie a
lunii înecată în ceață. Stelele încă nu se vedeau, doar putea
ghici că acolo sus se pregătea ceva magic.
Brăduțul nostru nu avea prea multă răbdare, așa că își
pierdu curând interesul pentru cer și-și mută privirea în jos,
înspre Valea Oamenilor unde întotdeauna se petrecea câte
ceva. Și asta pentru că acolo nu existau rădăcini. Sau poate
că erau rădăcini umblătoare.
Fiecare dintre locuitorii acelei văi aveau câte două
astfel de rădăcini pe care le foloseau pentru a-și schimba
mereu locul, iar aceasta era de neînchipuit în lumea brazilor.
Mai mult, misterioșii locuitori din Vale aveau doar două
crengi, fiecare avea câte cinci rămurele cu care puteau să
facă multe lucruri.
Acum, pe ceața asta deasă, nici oamenii nu prea erau pe
drum. Însă din casele lor se auzeau râsete și voci vesele. Ce
ar mai fi vrut brăduțul să înțeleagă tot ce petrecea acolo, ce
mult și-ar fi dorit să zboare și să fie acolo printre acei copii!
Cu toate aceste dorințe îi era greu să doarmă, așa că își mută
iar ochii spre lună. Surprizăăăă! Cerul își transformase
steluțele în fulgi de nea care zburau de acum spre Valea
Oamenilor, albind tot ce întâlneau în cale. Crengile lui au
primit și ele pătura argintie care ușurel i-a amorți mintea,
făcându-l să adoarmă liniștit.
,, Hei, ce se întâmplă? ”
Micuțul se trezi brusc, căci crengile lui erau scuturate cu
putere, zăpada de pe ele împrăștiindu-se în toate părțile.
Lângă el, doi copii trăgeau cu putere de crengile lui firave.
,, Nu e bun, e prea mic!” , spuse unul dintre ei.
,, Nici nu are un vârf frumos”, continuă celălalt.
Apoi, copiii i-au întors spatele și au scuturat zăpada
următorilor brazi. Bietul nostru brăduț! Își
revenea greu din uimire. Cine era prea mic? Cine nu avea un
vârf frumos? Și încotro au plecat copiii, așa repede ? De ce?
Unde? Cum?
Avea atâtea întrebări de pus! Întristat, a așteptat seara –
acel moment în care Valea se umplea de luminițe, oferind un
adevărat spectacol. Acum, se petrecea ceva nou. Un brad
falnic se ridica semeț în mijlocul oamenilor. Iar aceștia, îl
împodobeau cu o mulțime de culori.
Vai, ce ar fi dorit în acel moment să zboare, să-l vadă și
pe el copiii, să-l împodobească cu acele culori nemaivăzute!
Doar că nu-l lua nimeni în seamă, iar de zburat nici nu putea
fi vorba.
Chiar nu conta pentru nimeni? Chiar nimănui nu-i păsa că
era și el un brăduț drăguț?
Voi ce credeți copii?
Ce s-a întâmplat în continuare?
Tot încercând să înțeleagă ceea ce era de neînțeles, și-a
ascuțit acele lui micuțe, semănând mai mult cu un arici
furios.
O veveriță ce privise totul dintr-un brad vecin începu să râdă:
,, Ia uitați-vă la el! Și mic și urât și nervos. Cine să se uite la
el?”
Brăduțul își încovoie și mai mult vârful, iar în sinea lui își
spuse:
,, Îți arăt eu ție! Nu vei căuta mugurii mei în primăvară și
conurile mele în miez de toamnă? Nu-ți voi da nimic! Doar
am să te înțep, să te doară tot așa cum mă dor pe mine acum
vorbele voastre”.
Și tot visând că într-o bună zi va avea aripi și va zbura
oriunde își va dori, a reușit să doarmă îndelung până în
primăvară.
Când a deschis ochii, stânca lui nu mai era așa de mare și,
măsurându-se cu brazii din jurul lui, a priceput că nici el nu
mai era așa de mic. Privindu-și
crengile, înțelese că a trecut printr-o mare transformare.
,, Priviți, priviți! ce brad frumos! Să stăm la umbra lui și să
ne odihnim ” și copiii s-au așezat lângă el. Un băiețel mai
curajos își plimbă degețelele pe tulpina lui brăzdată de multe
riduri și strânse dintre ele rășina pe care o arătă celorlalți.
,, Ia uite! Bradul are lacrimi”.
,, Brazii nu plâng, ei sunt mult prea puternici ca să plângă!”
Bietul brăduț, era din nou nedumerit. Ba e prea mic și
urât, ba e prea mare și puternic. Cum ar trebui să fie, de fapt,
astfel încât să conteze și el pentru ceilalți?
Tu ce crezi?
Ce contează pentru cei din jurul tău, atunci
când este vorba de tine?
Ce ai face în locul brăduțului?
Supărat pentru că nimeni nu-i înțelegea suferința, bradul își
scutură câteva ace peste copii. Aceștia începură să râdă și să-
l arate cu degetul.
,, Ce brad mai e și acesta? Își scutură acele în toiul
verii!”.
Ce mult ar fi dorit acum să zboare cât mai departe, să scape
de toată ocara. Cel mai mult îi displăcea faptul că nici un alt
brad nu-i lua apărarea. Nimănui nu-i păsa de el.
Și uite așa, între zile și nopți, anotimpurile treceau unele
după altele, iar bradul refuza să mai privească și să mai
asculte. Dacă el nu conta pentru ceilalți, nici ceilalți nu mai
contau pentru el.

Până într-o bună zi, când iarna l-a trezit cu frigul ei. Luna
era înecată în ceață, așa cum își aducea el aminte, iar fulgii
de nea îi acopereau crengile. De bucurie, și-a ridicat semeț
vârful și a privit în jurul lui.
Doi omuleți stăteau lângă el și vorbeau în șoaptă, parcă de
teamă să nu strice ceva din magia momentului.
,,Vezi! Am avut dreptate. A crescut puternic și frumos.”
,,Da! Da! Așa este! Uite ce crengi bogate are! Cred că e
mai bine să-l împodobim aici. E prea greu să-l cărăm în
Vale”.
De unde, de neunde, o ceată întreagă de copii l-a umplut de
culori. Simțea mâinile lor mângâindu-l cu drag și le asculta
cuvintele frumoase. Era așa de bucuros, chiar dacă nu
înțelegea tot ce se întâmpla.
Iar seara a venit cu și mai multe surprize. Din Vale, toți
locuitorii ei și-au ridicat privirile spre bradul frumos
împodobit. Cu toții îi cântau și se minunau de frumusețea lui.
Când și cum s-au schimbat lucrurile? Ce s-a întâmplat? De
unde venea toată această bucurie?
Brăduțul începu să înțeleagă încet-încet cât de importante
sunt cuvintele oamenilor. Cum vorbele pot să rănească sau să
vindece, să alunge sau să crească bucuria. Și mai înțelese că
atunci când contezi pentru ceilalți, când celorlalți le pasă de
tine, totul este bine.
Pentru prima oară nu a mai vrut să zboare și să se ascundă.
Pentru prima oară și-a simțit rădăcinile puternice și a știut că
acolo este locul lui, acolo unde conta pentru ceilalți.
Mic sau mare, firav sau puternic, fiecare dintre noi contăm
pentru ceilalți.

Tu pentru cine contezi?

Dar pentru tine , cine contează cel mai mult?
ȘI EU POT SĂ ÎNFLORESC

Livada de cireși se răsfăța în lumina caldă a soarelui de

primăvară. Crengile copacilor vibrau de bucuria rodului nou
pe care îl pregăteau, iar mugurașii se întreceau între ei care
să fie primul înflorit.
,,Eu sunt cel mai mare!”
,,Ba eu!”
,,Cel mai pufos muguraș sunt eu!”
,,Eu voi înflori primul!”

Cireșii ascultau cuminți zarva acestora. Erau înțelepți și știau

că, în curând, delicatele flori roz și albe se vor deschide și
vor rodi. Acum mugurașii erau plăpânzi, nu învățaseră cum
să lase micile petale să se deschidă, astfel încât cireșele cele
dulci să crească și să se coacă.
Deocamdată, mugurii doar se întreceau între ei, fără să știe
ce vor mai avea de făcut. Albinele zburau care încotro,
încercând să acopere cu zumzetul lor micuțele glasuri.
,,Hei, mă doare! Cine mă trage?”
,,Au! Nu-mi place! Ce se întâmplă?”
,,Eu nu mai pot! Simt că pocnesc”!
Mugurașilor nu le era ușor să-și deschidă vârfurile. O forță
mai puternică decât ei le impunea ce să facă. Erau supuși la
un mare efort, durerea era destul de neplăcută și, chiar dacă
niciodată până acum nu trecuseră prin această experiență
neplăcută, știau totuși că se întâmpla ceva minunat.
Vântul blând încerca să le aline din suferință, suflând peste
ei un aer cald și proaspăt. Ba mai mult, lua în adierea lui
micuțele cochilii maronii ca niște coji de ouă și le împrăștia
prin livadă.
Undeva, pe o creangă mititică, un muguraș plăpând se
străduia din răsputeri să-și convingă prietenii să reziste, să
nu accepte să se deschidă.
,,Eu nu cred că suntem gata. Mai avem de copilărit și de
crescut. Eu nu vreau decât să mai stăm așa, fără nicio grijă,
să nu lăsăm florile să iasă la lumină!”
De fapt, mugurașul nu credea în capacitatea lui de a înflori.
Se temea că el, așa micuț, nu poate să facă dintr-o floare, o
cireașă. Astfel că a hotărât să devină cel mai puternic
muguraș, să le impună celorlalți puterea lui, să-i oblige să nu
se transforme. Iar ca să-i convingă, se folosea exact de
durerea care-și făcea loc în fiecare dintre ei în momentul
înfloririi.
 ,, Nu trebuie să ne doară! Ce se va întâmpla cu noi, nu
putem să lăsăm florile să iasă!”
Ușor de spus, tare greu de făcut. Ceilalți mugurași aveau o
putere nouă, neștiută până atunci. Neplăcerea durerii era
compensată de bucuria transformării, bucurie care îi ajuta
să-și controleze noua energie.
Pentru ei era mai ușor să accepte, să se bazeze pe propria
putere, pe ei înșiși, curioși de ceea ce va fi să vină.
,,Prietene, încearcă și tu!”
,,Nu renunța înainte să știi ce este în puterea ta și ce poți
face!”
Tu ce crezi că se va întâmpla mai departe?
Cine crezi că are dreptate?

Albinele ascultau mirate dialogul dintre muguri. Ele abia

așteptau florile și nectarul lor. Până acum nu întâlniseră
niciun mugur care să nu creadă în el și în puterea lui. DA!
Uneori înfloreau mai greu, alteori se scuturau mai repede,
când era prea frig afară, dar, să nu vrea să înflorească, era
ceva nou pentru ele.
O buburuză, se așeză pe vârful mugurașului.
,,Ești acolo? Mă auzi?”
,,Tu ce vrei? Am să vă demonstrez tuturor că nu fac
floare. ”
,,Păi, știi? Nici nu ai încotro. De fapt, tu ești floarea. Ai
nevoie doar să crezi în tine, să te bazezi pe ceea ce ești și pe
ceea ce poți!”
Buburuza lovi ușor cu aripa ei mugurașul, de parcă ar fi fost
o zână bună din povești. Atât i-a trebuit. Cojile zburară care
încotro, lăsând pe crenguță un boboc roz care zâmbea cu
toate petalele sale.
Oare unde a dispărut mugurașul? Unde s-a dus? Ce s-a
întâmplat cu el?
De fapt, unde au dispărut toți mugurașii?
Pentru că livada era plină de flori roz – albe, cu un parfum
delicat care chema albinele la muncă.
,,Ce bine este!” zise o floare care se dezmorți întinzându-și
petalele. ,, Ce mari ne-am făcut ! Parcă ieri eram
mugurași.”
,,Și curând vom deveni cireșe. Vom aduce atâta bucurie”.
,,Eu tot nu cred că voi putea să mă mai transform o dată.
Abia am devenit floare”, zise trist bobocul mugurașului.
,,Așa te-ai obișnuit, să nu crezi în tine. Fiecare dintre noi
are o putere anume”.
,,Privește dincolo de gard! Acolo e livada cu meri, iar la
dreapta au înflorit zambilele, narcisele, lalelele…”
,,Toți am fost bulbi, muguri sau semințe. Și fiecare și-a dat
rodul firesc!”
,, De acum, nu mai ai cale de întors. Soarele te ajută să
crești mare, albinele îți folosesc polenul, iar ploaia aduce
dulceață în fructul tău”.
,,Adică, ziceți voi, că eu am fost de la început o cireașă și nu
am știut? Că toată această putere am avut-o mereu cu
mine?”
 ,,Fiecare dintre noi este unic și asta ne face pe toți
speciali”, zise și floarea de măr, care asistase la toate aceste
discuții.
Nici zambila nu putu să tacă. Clătinându-și clopoțeii ei,
spuse :
,,Atunci când îmi asum responsabilitatea să fiu eu, mă
bazez pe mine și de aceea mă voi strădui să fac cât mai bine
ceea ce stă în puterea mea”.

Tu ce putere ai?
Ce ști să faci?
SĂ FIM ÎMPREUNĂ

De unde până unde, odată, Floarea - Soarelui și-a dorit să se

împrietenească cu doi copii, o fetiță și un băiețel care, în
fiecare zi, în drumul lor spre casă, se odihneau câteva clipe
lângă tulpina ei.
Știm doar că, deși trăia într-un lan întreg de floarea –
soarelui, nu era fericită. Poate pentru că stătea în marginea
lanului, fiind mai aproape de drum decât de celelalte flori.
Poate pentru că tulpina ei era mai groasă sau pentru că era
mai înaltă? Ori pentru că pălăria ei fiind prea mare nu se
putea ridica și întoarce după soare la fel de ușor ca surorile
ei.
 Tocmai acum, când vara este în toi, iar soarele stă în
mijlocul cerului, Floarea – Soarelui se simțea mai singură ca
niciodată.
Chiar acum vreo două zile, și-a auzit surorile râzând vesele,
în timp ce lujerele lor suple se roteau spre lumina soarelui. Și
așa, dintr-odată, a fost convinsă că râdeau de ea pentru că era
atât de diferită.
Gata, s-a hotărât. Pentru că nu era la fel ca celelalte surate,
pentru că nu o primeau în jocurile lor, trebuie să le arate de
ce este ea în stare.
În timp ce Floarea- Soarelui stătea îmbufnată și își găsea tot
felul de defecte, ba că e prea înaltă, ba că stă prea în
marginea drumului, ba că pălăria ei e prea mare și grea,
celelalte flori chicoteau cu ochii în soare.
,,Ați văzut? Acum, acum o să plesnească de atâta
supărare.”
,, E atât de mofturoasă, că nici capul nu-l întoarce după
soare.”
,, Oare ce i s-a întâmplat?”
,, Eu cred că nu-i place de noi, e prea mândră de ea, din
acest motiv nu ne bagă în seamă”, mai zise o floarea-
soarelui mititică.
Zilele treceau unele după altele, așa cum trec zilele, iar
Floarea - Soarelui nu le lua pe celelalte în seamă, precum
nici ele nu se mai uitau la ea.
Semințele din pălăriile florilor au început să se coacă și tot
mai mulți sticleți veneau să le mănânce.
Floarea – Soarelui își ținea pălăria plecată, iar cu frunzele ei
mari speria toate păsările: ,,Ușșș, zburați de aici! Duceți-vă
la celelalte, pe ele ciuguliți-le!”
Dinspre drum, se apropiau fericiți, cei doi copii, fetița și
băiețelul.
Cum au ajuns lângă Floarea – Soarelui, s-au și așezat la
umbra ei.
,,Ce bine că avem puțină umbră!”.
,,Mereu mă bucur când ajung aici. Simt că este un loc
deosebit.”
Pentru prima oară, Floarea – Soarelui și-a folosit lujerul ca
să-și aplece capul. Oricum, de multă vreme le făcea tuturor
în ciudă. Când soarele era la est, ea privea la vest, când
soarele era la apus, ea căuta cu încăpățânare sudul.
Acum, privea cu duioșie la cei doi copii. Fetița se juca cu
degețelele ei micuțe, atingând tulpina groasă. Băiețelul
încerca să-i apuce, din bătaia vântului, o frunză. O stare de
bine urca prin seva florii, simțea o mare bucurie de care îi
fusese atât de dor.

Copiii o aleseseră pe ea dintre toate florile, pentru că se afla

în locul de unde putea să le fie de folos.
,,Ce dragă îmi este această Floarea – Soarelui!” zise
fetița. ,, Hei, poți să mă auzi? Mă poți înțelege?”
Și copila își fixă privirea ei tandră asupra pălăriei aplecate.
,,Îmi pare că astăzi ești tare supărată. Înțeleg, și mie mi se
întâmplă uneori. Chiar astăzi, copiii au râs de mine că sunt
mai mică decât ei și nu au vrut să mă primească în jocul lor.
Noi două semănăm tare mult, tu ești prea mare, eu prea
mică”.
Mare lucru nu înțelegea Floarea – Soarelui din tot ce-i
vorbea fetița. Însă vocea caldă, privirea duioasă, acceptarea
apropierii făceau minuni. Ar fi vrut să rămână așa, împreună,
pentru totdeauna.
,,Ce frumos strălucește soarele! Ce senin este cerul! ”,
zise băiețelul.
,,Chiar îmi place să privesc lumina aceasta curată,
strecurată printre petalele acestei flori. Mă simt ocrotită și
fericită!” răspunse fetița.
,,Uite un stol de sticleți!”, arătă băiețelul.
Copiii urmăriră cu interes zborul micilor păsărele,
încântați de rotocoalele pe care le făceau în văzduh.
,,Au venit să ciugulească semințe”.
Floarea – Soarelui se gândi că acum este momentul să le
arate surorilor ei ce prieteni are ea printre oameni. Dar cum
să atragă atenția copiilor asupra ei?
Ce credeți că ar face
Floarea – Soarelui?
Voi cum ați proceda într-o astfel de situație?
Ar fi corect ?
Vreo trei sticleți se apropiară de floarea noastră, dornici să se
înfrupte din semințele ei. Nici una, nici două, Floarea
-Soarelui își întoarse brusc pălăria lovind bietele păsărele.
Mai mult, din graba cu care și-a rotit lujerul a reușit să-i
lovească și pe copii cu frunzele ei.
Sticleții au zburat spre alte flori din lanul mare, iar copiii au
rămas mirați, neînțelegând cum s-au mișcat frunzele cu atâta
putere deși nu mai bătea vântul. Au privit în jur, i-au acordat
o mare atenție florii, privirea lor a înconjurat-o din toate
părțile.
,,Oare ce s-a întâmplat?”
,,Cum s-a mișcat cu atata putere?
Fetița, ceva mai curajoasă, luă în brațe tulpina și o strânse cu
putere.
,,Dacă noi te-am supărat, iartă-ne! N-am vrut să te
necăjim!”.
Floarea – Soarelui scutură cu putere pălăria.
,,Nu! Nu! Am vrut doar să stau cu voi, să nu ne deranjeze
nimeni. Nu am vrut să fac nimic rău.”
Copiii nu înțelegeau freamătul și neliniștea florii. Cu cât
aceasta încerca mai mult să le atragă atenția, cu atât mai
mult ei se îndepărtau.
,,Sigur este o floare ciudată, se poartă tare diferit. Dacă
ne uitam mai bine putem să vedem că toate celelalte privesc
spre soare, doar ea privește în
jos. Poate este bolnavă, poate nu ne place și nu ne vrea
langă ea”.
Cuvintele i-au rănit fiecare bucățică din ea, de la rădăcină
până la cea din urmă semință. Tot ce a vrut, a fost să le
atragă atenția asupra ei, să se împrietenească cu ei.
Nicidecum nu a vrut să-i sperie.
Fetița se ridică pe vârfuri încercând să-i atingă pălăria.
Palmele ei încercau să facă floarea să nu mai tremure.
,,Draga mea Floarea – Soarelui, înteleg că ești tristă.
Sunt aici pentru tine, sunt cu tine. Hai, te rog, încearcă să
privești spre soare. Astfel, vei prinde putere. Uite, mă uit și
eu. Hai să încercăm împreună!”
 Băiețelul s-a așezat lângă sora lui împingând și el cu
degețelele în pălăria cea mare, în încercarea de a o ridica
spre soare.
,,Așa vreți voi? Atunci, este ușor. Pot să privesc și eu spre
soare.”
Ce splendoare! Petalele galbene se transformară în adevarate
bijuterii. Străluceau într-un fel anume, de parcă floarea și
soarele erau un tot. Iar copiii făceau parte și ei din această
legătură magică. A fost de ajuns să le pese de binele florii, a
fost suficient să-i dea puțină încredere, să-i fie alături cu
adevărat și minunea s-a întâmplat.
Tot lanul privea cu drag la Floarea – Soarelui. Aceasta a
reușit să atragă atenția tuturor asupra ei, de data aceasta
admirativ.
Copiii erau tare bucuroși.
,,Vei rămâne mereu floarea sufletelor noastre. Oriunde
ne vom duce, te vom purta cu drag în amintiri. Oricand vom
avea nevoie, ne vom gândi la tine.”
,,Am învățat o lecție extraodinară: când ești alături de
cineva cu adevărat, când încerci să-l înțelegi, să-l accepți
așa cum este și să-i fi de folos, e mult mai ușor pentru toți”.

Voi , copii , la cine vă gândiți când aveți

nevoie de o încurajare?
Cu cine vă simțiți cel mai bine?
CURAJUL

Cred că știți cum este când ziua se micșorează, soarele

încălzește mai puțin și vântul bate mai tare. Da, și mama vă
pune haine tot mai groase și vă întreabă dacă v-ați luat
umbrela. Așa este, a venit toamna!
În aceste zile, pisica mea, Zât, stă mai mult în casă. Se
răsfață pe covor și toarce când o iau în brațe, iar când vrea
afară, în grădină, se așază în fața ușii unde miaună ușor.
Ce ar putea o pisică să facă afară într-o zi friguroasă de
toamna?. E o poveste lungă și nu mulți o vor crede. Și totuși,
așa a fost. Când era abia un pisoi, Zât s-a împrietenit cu trei
frunze. O toamnă întreagă nu s-au despărțit. Iar de atunci, în
fiecare toamnă, le așteaptă să se întoarcă.
Cum a început totul? Asta nimeni nu știe. Doar că, într-o zi
de toamnă târzie, Zât a venit acasă plângând. Cum, nu știați
că și pisicile plâng? Ba bine că nu! Se
smiorcăia așa de tare că ți se rupea sufletul de mila lui.
,,Te rrrog, ajută-le!”
Am crezut că leșin, pisica mea vorbea.
,,Te rrrrog!Dacă nu vorrr pleca, nu știu ce se va întâmpla !”
,,Despre cine vorbești? Pe cine să ajut?”
,,Sunt cele mai bune prrrietene ale mele. Au rrrămas
agățate pe o crrreangă și nu pot să zboarrre. Vino să vezi!”
Și așa am pornit într-o adevarată aventură, însoțită de pisică.
Zât mergea destul de repede pe aleea din grădină,
îndreptându-se spre nucul bătrân. Prin mintea mea treceau
cele mai nebunești gânduri, însă, sub nicio formă, nu-mi
puteam închipui ce a urmat.
Zât, cu eleganță pisicească, s-a cățărat în nucul bătrân și s-
a tolănit lângă ultimele trei Frunze rămase. Erau încrețite de
frig și ruginite pe margini, așa cum știm că sunt toate
frunzele toamna.

Dragii mei , voi cum ați continua povestea?

,,V-am adus ajutorrr! Acum veți rrreuși să zburrrați acasă.”

,,Prietene, nimeni nu ne poate ajuta !,,
,,Ba da! Stăpânul meu știe ce să facă.”
,,Posibil! Există o singură problemă. Nu poate să plece în
locul nostru”.
,, Despre ce vorbiți?”, m-am băgat și eu în discuție.
Cea mai roșcată frunză se întoarse cu nervurile spre mine.
,,Toată familia noastră și toți prietenii noștri au zburat odată
cu vântul. Noi am rămas agățate de această creangă, iar
acum nu știm încotro să o luăm”.
Frunza cea mai mică a continuat:
,,Ne este tare frică să nu ne rătăcim. Ne temem că,
atunci când ne vom desprinde de crenga noastră, nu vom
mai exista”.
Frunza aurie și-a spus și ea părerea:
,,A fost atât de bine cât am crescut aici!. Nucul știe atâtea
povești, iar Zât ne-a ocrotit de toate insectele, ca să nu fim
ciugulite.”
Ascultam și nu pricepeam nimic. Doar, toate frunzele se
ofilesc și cad toamna din copaci. Despre ce casă vorbesc ele?
Erau cumva, Frunze Călătoare?
,,Miauuuu! Acum ai aflat. Ele sunt prrrietenele mele. Cu
umbrra lor m-au ocrrrotit de toată căldurrra verrrii. Acum,
trrrebuie să le ajut!”
,,Bine! Ce pot să fac eu?”
,,Acoperrră-le cu o umbrelă, să nu le fie frrrig!”.
Asta însă nu era o soluție. O umbrelă nu putea să oprescă
timpul. Frunzele erau deja ofilite.
,,Mi-e frică să zbor!”, se zgribulea prima.
,,Mi-e frică de drumul lung și necunoscut!”, se văita cea
mică.
,,Mi-e frică de orice schimbare”,adăugă cealaltă frunză
rămasă.
Ce puteam să le spun celor trei Frunze fricoase?

Voi ce le-ați spune?

Erau asemenea unor copii mititei care se tem de orice. Aveau

nevoie de curaj. De unde vine curajul? Unde pot să-l găsesc?
Atâtea întrebări îmi umblau prin minte, iar Zât mă privea cu
atât de multă încredere, așteptând să fac eu o minune.
Cum să-i explic eu că, a avea curaj este ceva individual,
personal. A le încuraja, nu era totuna cu a le da curajul în
sine.
Frunzele aveau și ele dreptate. În fața lor erau multe
necunoscute, precum direcția de zbor, distanța drumului,
obstacolele de care puteau avea parte. Ce să fac?
Zât sări agil din nuc la picioarele mele.
,,Hai, fă ceva!”
,,Bine!” și am început să vorbesc cu frunzele.
,,Cum ați ajuns aici?” le-am întrebat.
,,Ne-a adus Primăvara. Ea ne-a spus că, de acum, aici
este casa noastră până va veni Toamna să ne ia”, răspunseră
cele trei în cor.
,,Acum este toamnă. Ar fi timpul să vă scuturați!” le-am spus
cu blândețe.
,,Și dacă ne doare?”.
,,Dacă nu ajungem lângă familia noastră? se îngrijorară ele.
,,Hai să privim situația altfel!. Cum au zburat surorile
voastre?” am zis eu.
,,Ușor!, și-au dat drumul în bătaia vântului”
,,Au zburat așa de grațioase, erau așa de vesele!”
Eram din ce în ce mai confuză.
,,Cum ar fi să vă mutați de pe creanga voastră pe o
creangă mai jos? Aș vrea să vă văd mai bine!”.
În timp ce spuneam aceste cuvinte, mi-a venit să râd,
pentru că semănam cumva cu lupul rău dintr-o altă poveste.
,,Și dacă ne mutăm mai jos, ne ajuți?”
,,Putem încerca!”.
Cele trei Frunze se scuturară ușurel și plutiră pe cea mai
de jos creangă a nucului, având speranța că eu voi face cine
știe ce minune.
,,Priviti la voi! Ați zburat singure. Nu ați avut nevoie de
nimic altceva ca să vă desprindeți.”
 Frunzele au privit în sus, spre locul de unde au plecat și
apoi au privit spre pământul de care erau atât de aproape. Le-
am vorbit mai departe.
,,Ce credeți că vă așteaptă în noua casă a Iernii?”
,,Probabil că vom dormi sub o plapumă de zăpadă.”
,,Poate vom fi și noi o pătură ruginie pentru florile
Primăverii”.
Din vorbă în vorbă, am înțeles că cele trei Frunze aveau
nevoie de optimism și de speranță.
Tocmai atunci, se porni un vânt, ca un cântec războinic care,
fără să întrebe pe nimeni, răscoli toată grădina.
,,Acum este vremea noastră. Suntem gata să zburăm și să ne
împlinim menirea. Vom înfrunta orice va fi să fie. Mai greu
sau mai ușor, curajul este chiar puterea noastră de a încerca
și de a nu renunța atunci când avem ceva de făcut”.
Cuvintele lor de rămas bun s-au risipit în aerul rece. Zât s-a
lipit de piciorul meu, torcând încetișor. Ne-am îndreptat spre
casă în tăcere.
De atunci, în zilele de toamnă, când începe vântul rece să
bată, așteptăm ca frunzele roșcat - ruginii ale nucului bătrân
să ne povestească pe unde au călătorit.

Uneori e mai ușor să faci lucrurile pas cu

pas.
Tu ce faci când treci printr-o situație
neprevăzută?
ACUM...HAI SĂ NE JUCĂM !
CONTAREA

PREMIUL
Imaginează-ți că ai căștigat un concurs pentru suportul și
ajutorul pe care l-ai oferit celor dragi.
Cum ți-ai dori să arate premiul tău ?

Ce îți imaginezi că vei primi ?

..................................................................................................
..................................................................................................
.................................................................
Ce mesaj ai dori să auzi de la cei dragi drept mulțumire
pentru ajutorul oferit ?

CONTEAZĂ PE MINE !
Scrie o scrisoare unui membru al familiei sau prieten în care
să îi spui care sunt motivele pentru care el se poate baza pe
tine. Cum ești tu ? Ce calități ai ? Include cât mai multe
detalii astfel încât să convingi acea persoană că se poate baza
pe tine.
SIMT APRECIERE...

Creează o scurtă poveste despre o întâmplare în care te-ai

simțit apreciat de către colegi sau membrii familiei. Ce titlu
ai putea da poveștii ?
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
............

COMUNICARE

De cele mai multe ori este greu pentru un copil să își

exprime emoțiile sau să spună ceea ce gândește și simte
uneori că cei din jurul lui nu prea îl înțeleg. Folosește acest
exercițiu să exprimi ceea ce simți și ceea ce dorești să știe
ceilalți despre tine.
Mă simt important atunci când....

Mă simt valoros când...

Îmi place când...

INIMA

PUTEREA MEA...

Dacă inima ta ar vorbi, despre ce putere ți-ar spune ?

JOC ȘI JOACĂ

Joacă împreună cu părinții tăi sau cu persoanele dragi

următorul joc:
Imaginează-ți că fiecare membru al familiei reprezintă o
culoare. Alcătuiește un tablou de familie numai din aceste
culori.
Ce imagine/activitate ai ales ?

Acum roagă-i pe ceilalți membri să aleagă o culoare

pentru tine.
MULȚUMESC

Gândește-te la activitățile pe care le-ai făcut săptămâna

trecută. Încearcă să îți amintești de câte ori ai primit cuvântul
"Mulțumesc" și de la cine.
De câte ori aproximezi că ai auzit ?

Cum te-ai simțit ?

Cine ți-a mulțumit cel mai des ?

FRUMUSEȚEA

Întreabă persoana cea mai apropiată de tine în acest moment,

ce înseamnă pentru ea un copil frumos.

Ce caracteristici are ?

Cum ar trebui să arate ?

PENTRU ALȚII...

Care sunt lucrurile care contează pentru tine și ai putea să le

împarți și cu ceilalți ?
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10 .
Cât de greu a fost să alegi ?

ESTE NEVOIE DE...

Ca să știi că și tu contezi pentru ceilalți, ai nevoie de

.......................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
.....................
.......................................................................................

RECUNOȘTIINȚA

Prietenii sunt mereu un prilej de bucurie, de petrecere a

timpului liber, de încurajare în momentele mai puțin plăcute,
de împărtășire a emoțiilor cu partenerii de joc și joacă.
Scrie o scrisoare prietenei / prietenului tău prin care îți
exprimi recunoștiința pentru prietenia sa.
Prietenia ta pentu mine înseamnă.....................

ZIUA PERFECTĂ
Imaginează-ți o zi perfectă cu familia ta.
Ce activitate ți-a plăcut cel mai mult ?

Dacă ai avea posibilitatea să repeți ziua, ce ai dori să faci ?

Ziua aceasta a avut culoarea

PENTRU TINE...
Afară bate un vânt puternic. Următoarele cuvinte zboară
haotic. Unul singur s-a îndreptat către tine și s-a așezat în
palma ta. Încercuiește acel cuvânt.
FREAMĂT CASĂ
GOL FRUNZĂ
DORINȚĂ PRIETEN
PUTERE
CĂMAȘĂ PUTERE CURAJ
IMPORTANT NĂZUINȚĂ CERC
IUBIRE SOARE
STEA
PĂDURE FLOARE GALBEN
SUSPIN MUZICĂ
MAGIE SPERANȚĂ
ALBASTRU LUMINĂ STRANIU
STRIGĂT ÎMPLINIRE BUN
SUFLET
PRIMA...
Scrie prima propoziție care îți vine în minte:

La un moment dat un cuvânt pleacă din propoziție.Care este

acela ?
FIRUL DE AȚĂ
Ai un fir de ață. Un capăt îl ai tu.....cine este la celălalt
capăt ?

Dacă firul se rupe...ce faci ?

.................................................................................................
.................................................................................................
................................................................
Cu acest fir de ață tu vei coase un obiect de îmbrăcăminte.
Care ar fi acela?
..................................................................................................
..................................................................................................
................................................................
Pentru cine alegi tu să coși acest obiect de îmbrăcăminte ?
..................................................................................................
..................................................................................................
.................................................................

LOCUL MEU...

Locul în care eu mă simt cel mai bine

este .......................................................................................

Descrie în 3 cuvinte ceea ce simți când te gândești la acel

loc:

Ce faci tu ca să te simți bine în acel loc ?

Dacă ai avea posibilitatea să schimbi acel loc, în ce l –ai

transforma ?
Cu cine ai vrea să stai în acel loc ?
AM NEVOIE...

Scrie 3 lucruri, trebuințe ale tale în acest moment:

*
*
*

Scrie 3 dorințe ale tale în acest moment:

*
*
*

Vezi vreo legătură între cele două cerințe ?

Dacă ai putea să alegi între cele două cerințe, care ți s-ar

părea mai importantă ?

PRIETENUL MEU CEL MAI BUN.....SUNT EU

Gândește-te la situațiile în care tu te-ai simțit comfortabil cu

prietenii tăi. Ce s-a întâmplat frumos atunci ?
Descrie câteva activități pe care le-ați făcut împreună.
ȘI EU CONTEZ...
Desenează o imagine a ta în familie, făcând o activitate.

Ce anume îți place să faci pentru membrii familiei ?

.................................................................................
Dar și ei fac ceva pentru mine și
anume .....................................................................................
Iar eu mă simt

TALENTUL

Ai o cutie magică și în ea se află un talent pe care ceilalți nu

ți-l cunosc. Este punctul tău forte.
Acest talent
este .......................................................................................
Îl vei folosi ori de câte
ori ......................................................................................

Dar mai ești bun și la

Puterea ta "magică" este:

FLOAREA PRIETENIEI

Scrie în fiecare petală de ce crezi tu că eşti un prieten bun.

Acum gândeşte-te la prietenii tăi, ce îi face pe ei speciali
pentru tine şi scrie despre ei în cealaltă floare.
Acum le poţi pregăti o surpriză. Decupează floarea şi
dăruiește-o lor.

PICĂTURI DE......FAMILIE
Membrii familiei sunt ca şi picăturile de ploaie. Deşi par
asemănătoare, totuşi sunt diferite. Aşa se întâmplă şi cu
familia, ne asemănăm prin iubirea şi bucuria pe care o
purtăm unii altora, dar suntem diferiţi prin nevoile şi
dorinţele noastre. Care picătură eşti tu ? Coloreaz-o.
 Ce poţi face tu pentru ca atmosfera din familie să fie plăcută
?
..................................................................................................
............................................................................
CAPABILITATEA

SARI DE 2 ORI ȘI ......ÎNCEARCĂ

Azi încearcă să faci ceva diferit. Scrie în fiecare chenar 4

lucruri pe care ai dori să le încerci.
CURAJUL DE A FACE .....ȘI GREȘELI
Oamenii nu sunt perfecți, oricât ne-am dori să facem totul
foarte bine, uneori lucrurile nu ies așa cum vrem noi.
Gândește-te când ai avut această senzație. Ce ai făcut ? Care
a fost reacția ta ?
Situație în care tu ai greșit

Ai învățat că...

Ține minte: Greșelile sunt oportunități de învățare!

POT !
Scrie cât mai multe propoziții pornind de la începutul dat:

Pot să...
ȘTIU SĂ FAC...
Întreabă-ți părinții, prietenii care sunt lucrurile pe care tu
poți să le faci cel mai bine. Scrie-le în ordinea importanței
lor pentru tine începând de la cea mai importantă activitate .
CONECTAREA

CUTIUȚA CU APRECIERI...
Roagă-i pe colegii tăi, părinții tăi să scrie pe bilețele ceea ce
apreciază la tine. Pune aceste bilețele într-o cutie fără să le
citești. Deschide această cutiuță în zilele când tristețea,
supărarea, oboseala te cuprind. Extrage la întâmplare un
bilețel și citește-l.

Cum te simți acum ?

Care este bilețelul care îți place cel mai mult ?

Cutiuța cu aprecieri

AZI FACEM LUCRURILE PUȚIN DIFERIT...

Azi, împreună cu cei dragi încearcă să faci o activitate
diferită, mai puțin obișnuită decât de obicei. La ce te
gândești ?
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
...........................................................................................
Scrie un cuvânt prin care să descrii această experiență.

CUM AR FI DACĂ...

Încearcă azi să desenezi cu mâna non-dominantă.

Încearcă să desenezi cu ochii închiși.

Încearcă să vorbești fără să scoți sunete.

Încearcă să mergi într-un picior.

Încearcă să numeri de la 100 în ordine descrescătoare în timp

ce trasezi linii orizontale pe o hârtie.
 Încearcă să-ți imaginezi că ești un fir de iarbă într-un
deșert.

10 CUVINTE...
Dacă în viață ai putea să folosești doar 10 cuvinte, care ar fi
acelea ?

1.....................................................................................
2.....................................................................................
3....................................................................................
4.....................................................................................
5.....................................................................................
6....................................................................................
7.....................................................................................
8.....................................................................................
9.....................................................................................
10...................................................................................

AȘ VREA SĂ FAC...
În fiecare săptămână

În fiecare zi

În fiecare seară

În fiecare oră
În fiecare dimineață

CÂND...

Roagă persoanele dragi să completeze următoarea frază,

gândindu-se la tine, la lucrurile bune pe care le faci:
Când tu..........

Eu mă simt........

A FI PUTERNIC...

Când ai dori să simți că ai putere ?

Ce ți-ai dori să faci cu această putere ?

Alege o persoană căreia ai dori să îi dai din puterea ta....cine

ar fi această persoană ?
=
=
Putere

UNEȘTE...
Imaginează-ți cum ai putea folosi aceste imagini pentru a
creea un obiect.
POVESTEA MEA...

Construiește o poveste în care tu ești personajul principal,

pornind de la capacitatea ta de a avea încredere în tine.

DACĂ AI PUTEA...

Dacă ai putea să colorezi ziua asta într -o culoare , aceasta ar

fi...

Dacă ai putea să colorezi ziua unei persoane dragi din

familie într-o culoare, aceasta ar fi...

Dacă ai putea să colorezi inima ta, aceasta ar fi...

Dacă ai putea să-ți colorezi putereata, aceasta ar avea

culoarea...

Dacă ai putea să colorezi succesul, acesta ar avea

culoarea...

TRANSFORMARE...

Gândește-te la regele animalelor, leul care este puternic și

impunător, apoi gândește-te la o furnică, care este micuță și
plăpândă. Imaginează-ți o situație în care furnica l-a ajutat pe
leu să iasă dintr- o încurcătură. Cum crezi că s-a simțit
furnica ?

Dar leul ?

Tu ai ajutat vreodată o persoană adultă ?

Cum te-ai simțit ?

JURNALUL...

Creează un jurnal împreună cu părinții tăi. Scrieți în fiecare

seară pe cine ați ajutat în ziua respectivă, în folosul cui ați
fost fiecare. Împărtășește felul în care te-a făcut să te simți
cu cei dragi.

De exemplu, azi pe cine ai ajutat ?

ÎMI PLACE SĂ...

CONTINUĂ...

Continuă următorul desen așa cum dorești.

Acum roagă pe unul dintre părinți să continue desenul tău.

Colorează desenul realizat.

CURAJUL
CURAJUL...
Gândește-te la o persoană care are încredere în forțele
proprii, care a reușit să treacă peste obstacole și și-a
îndeplinit visul. Cine este această persoană ?
..................................................................................................
............................................................................
Ce calități are ea ?
..................................................................................................
............................................................................
Este ea diferită de tine ?
..................................................................................................
............................................................................
Ce îți propui să faci să fii la fel ?
..................................................................................................
.............................................................................

COPILUL INVIZIBIL...

Dacă ai putea să fii un copil invizibil, atunci ai avea curaj

să....
AM CURAJ...

În ce situații simți tu că ai curaj ? C

ine te încurajează cel mai mult ? C
Â
N
D
Au fost situații când ai simțit că nu ai curaj ?
N
CURAJ = ? U

A
M

C
U
R
A
J
.
.
.

Când îți dorești să faci anumite lucruri și nu ai curaj simți

adesea că lumea este prea mare pentru tine și atunci decizi să
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
....................................

FĂRĂ CUVINTE...

Dacă nu ar exista cuvintele: BINE, FOARTE BINE,

EXCELENT, RĂU, DEZAMĂGITOR, cum ar fi viața ta ?

Dacă nu ți-ar fi frică să dezamagești pe cineva sau nu ți-ar fi

frică de eșec, ce ai face ?

Acest norișor reprezintă CURAJUL.....cui l-ai da in dar ?

POȚIUNEA MAGICĂ...

Joacă acest joc cu părinții tăi sau cu prietenii tăi. Puneți într-
un bol 5 cuvinte scrise pe bilețele: fericire, iubire, dăruire,
pace și prietenie. Împăturiți bilețelele și amestecați bine
aceste cuvinte. Extrageți pe rând câte un bilețel și alcătuiți
cât mai rapid o propoziție cu acest cuvânt despre partenerul
din dreapta . Fiecare membru al echipei va face acest lucru.
FERICIRE

IUBIRE

DĂRUIRE

PACE

PRIETENIE

CINE POATE...

Joc pentru familie sau prieteni

Faceți echipe de câte 4 persoane.

1. Cine poate să spună cât mai multe propoziții care să

cuprindă cuvântul CURAJ ? Limită de timp 2 minute.

2. Cine poate să scrie cât mai multe propoziții care să

conțină de 2 ori cuvântul CURAJ în aceeași propoziție/
Limită de timp 5 minute.

3. Cine poate să deseneze cât mai multe imagini care să

conțină cuvântul CURAJ ? Limită de timp 10 minute

LAUDA...

Roagă-l pe unul din părinții tăi ca timp de 5 minute să

folosească numai cuvinte de laudă la adresa ta.

Cum te simți ?

Acum inversează rolul. Laudă-l tu pe părinte și spune-i ce

grozav este.

Întreabă-l cum se simte ?

În care postură ți-a plăcut cel mai mult ?

CURAJUL ESTE...

Comentează umătoarele expresii:

* Atunci când am curaj să înfrunt obstacolele din viața mea,
deși sunt mic, INIMA mea este mare.
* Atunci când am curaj, lucrurile mi se par ușoare.
* Curajul este de neoprit.
* Curajul are culoarea victoriei.
* Când nu ai curaj, de ce îți este teamă ?
* Curajul este puternic.
* Dacă nu încerci nu vei putea avea curajul să poți.
* Curajul seamănă cu apa care trece prin munți.
* Curajul nu este absența fricii.
* Curajul nu are limite.

(Patrick, 6 ani )

EȘTI FOARTE BUN LA...

Formați perechi de câte două persoane. Aveți nevoie de 10

pahare de plastic, două coli și creioane. Fiecare persoană
spune despre cealaltă câte o calitate, ce se pricepe să facă cel
mai bine. După ce a găsit calitatea, începe să construiască un
turn, punând paharele unul desupra celuilalt, pentru fiecare
calitate câte un pahar. Cine termină primul turnul de 10
pahare, câștigă.

CE POT SĂ FAC ?...

Ioana era o fetiță timidă. Dorea să își facă prieteni dar parcă
niciodată nu reușea să intre în vorbă cu ei. Odată, un băiețel
a tras-o de păr în curtea școlii. Ioana a fost foarte supărată,
seara, la culcare a început să plângă, vroia să facă ceva în
sensul astă dar nu știa ce. Deodată, uitându-se la luna care se
zărea de la fereastra sa, s-a gândit: "Ce pot să fac eu ?" "Ce
stă în responsabilitatea mea să schimb la mine ? "
Ce crezi că a făcut Ioana a doua zi ?

A
T
D
A
F
R că a avut curaj să schimbe ceva la ea ?
Crezi
O
P
I
T
E
N
E
P
C
M
O
CUVINTE
F ASCUNSE...

Găsește cuvinte care au legătură cu "Curajul"