Arta abstractă

Crețu Bianca Melissa

a XI a C
 1. Ce este arta abstractă – definiția și caracteristicile abstracționismului

• Arta abstractă pornește de la utilizarea unor elemente simple, precum linia, forma și culoarea
pentru a crea o compoziție ce reflectă idei, concepte sau sentimente. Aceasta nu oferă
reprezentări realiste ale lumii înconjurătoare, ci apelează la metode indirecte, care nu își
găsesc corespondentul în realitate, pentru a transmite un mesaj privitorului. 

• Dacă până în secolul al XIX-lea arta occidentală a încercat să ofere iluzia reproducerii realității
(începând cu Renașterea), finalul anilor 1800  marchează perioada în care pictorii încearcă să
creeze un nou univers de expresie, care să fie în ton cu schimbările majore care au loc în
tehnologie, știință și filosofie. Așadar, arta abstractă a apărut ca un răspuns la o epocă în care
a predominat arta figurativă și a înlocuit elementele lumii vizibile cu linii, forme și culori,
pentru a exprima mesaje mai subtile și mai ascunse. Acest curent se cristalizează mai clar în
anul 1900, iar printre primii artiști care adoptă acest stil se numără Vasily Kandinsky.

• Gradul de abstractizare poate să difere de la o operă la alta. Dacă anumite imagini sunt parțial
abstracte, deoarece culorile și formele utilizate păstrează o formă de verosimilitate, altele
sunt abstracte în totalitate, pentru că nu conțin nicio referință la aspecte ce pot fi
recunoscute. 
 2. Curente în pictura abstractă

• 2.1. Orfismul
Această orientare este cel mai bine reprezentată de Robert Delaunay și Sonia Delaunay-Terk. După
descrierea poetului Guillaume Apollinaire, orfismul reușește să redea cu succes tonuri și volume în
muzică. Acest curent se opune cubismului și se caracterizează prin armonia compoziției, iar
cromatica joacă un rol esențial. 
Culoarea este noul instrument prin care se redau formele, în contrast cu pictura tradițională, unde
acestea erau redate cu ajutorul liniilor. Astfel, încep să se contureze noi principii teoretice în arta
modernă, iar fiecare element are scopul de a stimula un anumit simț.
Cu ocazia Salonului Independenților de la Paris, din anul 1913, orfismul își face loc pe scena
artistică. Mai poartă și numele de simultaneism.
 2.2. Raionismul

• Dezvoltat în Rusia, în jurul anilor 1910-1914, de către Mikhail Larionov și Natalia

Goncharova, raionismul se diferențiază prin faptul că dorește îndepărtarea barierelor dintre
public și artist. Acest curent își găsește inspirația în mișcarea artistică și socială
numită futurism. 

• Așa cum sugerează și numele, raionismul se manifestă prin opere în care razele sunt
reprezentate de linii. Cei doi artiști explica faptul că stilul lor nu se bazează pe obiectele pe
care oamenii le văd în viața reală, ci pe combinația de culori, saturația acestora, textura sau
adâncimea. Ceea ce este perceput prin intermediul lucrării sunt razele ce pornesc dintr-o sursă
de lumină, sunt reflectate de un anumit obiect și apoi percepute de receptorii vizuali.
 2.3. Constructivismul

• Acest curent se regăsește atât în filosofia arhitecturală, cât și în cea artistică și își are originile
în Rusia. Lansată de Vladimir Tatlin și Alexander Rodchenko, orientarea constructivistă
renunță la stilizarea decorativă și se îndreaptă către o abordare industrială. Reprezentanții ei
considerau benefică utilizarea artei în scopuri de propagandă și, de aceea, sunt asociați cu
socialismul sovietic, bolșevicii și avangarda rusească. 

• Acest curent a influențat alte orientări majore, precum Bauhaus. Unul dintre artiștii care l-au
inspirat pe Tatlin este Pablo Picasso, un reprezentant de seamă al cubismului. Printre pictorii
constructiviști se mai numără Kasimir Malevich, Piet Mondrian, Marc Chagall și El Lissitzky.
 2.4. Suprematismul

• Începând cu anii 1914-1915, Kasimir Malevich își prezintă lucrările cu ajutorului termenului
„suprematism”, prin care dorește să exprime dominația sensibilității în domeniul artelor
plastice. El renunță la reprezentarea totală sau parțială a obiectelor, iar picturile sale se
concentrează efectiv pe manifestarea sensibilității, cu ajutorul geometriei. 

• Astfel, atunci când vei privi o lucrare suprematistă, vei observa că formele sunt
bidimensionale, deci nu mai sunt reprezentate în spațiu. Culorile preponderent utilizate sunt
alb, negru și cele primare, nealterate. În ceea ce privește spațiul, acesta nu mai este redat în trei
dimensiuni, ci prin suprapunerea mai multor straturi. În Occident, suprematismul își găsește
un reprezentat prin EL Lissitzky.
 2.5. Neoplasticismul

• Acesta mai poartă și numele „De Stijl”. A pornit în anii 1920, în Țările de Jos. Obiectivul
artiștilor acestei mișcări era reprezentarea armoniei și ordinii spirituale. Elementele utilizate în
aceste lucrări sunt simple: linii și forme ce păstrează doar direcțiile vertical și orizontal și
culori primare (roșu, galben și albastru), pe lângă alb și negru. 

• Termenul neoplasticism a fost inventat de matematicianul M. H. J. Schoenmaekers. Cel mai

cunoscut pictor al acestei orientări este Piet Mondrian, care a publicat în anul 1920 Manifestul
NeoPlasticist, iar bazele teoretice au fost formulate de către Theo van Doesburg, într-un jurnal
numit De Stijl.
 2.6. Arta concretă

• În 1924, pictorul menționat anterior, Theo van Doesburg, introduce noțiunea de artă concretă.
În 1930, aceasta este lansată cu ajutorul Manifestului artei concrete. 

• Pictorul explică faptul că arta concretă și realitatea spirituală sunt strâns legate între ele,
deoarece cea din urmă reprezintă cea mai concretă realitate și este profund caracteristică ființei
umane. Acest stil este marcat de abstractizarea geometrică.
 3. Cum interpretezi o imagine abstractă

• Dacă îți dorești ca arta abstractă să nu-ți mai provoace dificultăți în a înțelege
sensul unei opere, trebuie să afli câteva informații. Pentru început, descifrarea
unei astfel de lucrări poate avea loc mai greu, însă prin exercițiu și informare,
poți ajunge să îți formezi propriile opinii în scurt timp.

• În primul rând, trebuie să ții cont de faptul că arta, prin definiție, se

caracterizează prin subiectivism și influențează în mod diferit pe fiecare în
parte. Înainte de a formula opinii despre o operă, trebuie să înveți să te bucuri
de experiența de a o privi. O bună practică este aceea de a privi un tablou în
același mod în care asculți o simfonie. Lasă-ți ochii să se „plimbe” pe
suprafața imaginii, urmărind formele și liniile acesteia sau blocurile de
culoare.
• Te poți lăsa absorbit de tablou, înainte de a gândi ceva concret despre el. De
altfel, trebuie să-ți acorzi timp pentru a te familiariza cu pânza.
• Apoi poți începe să observi ce efecte au asupra ta diversele elemente ale
picturii. Detaliile, culorile, geometria te vor face să ai anumite stări. Textura,
dimensiunile, tușele, suprafața mată sau lucioasă te vor influența și vor genera
diverse gânduri. De asemenea, poți fi tu cel care se pune în „pantofii” artistului
și îți poți imagina la ce anume se gândea când realiza pictura.

• Spre deosebire de arta figurativă, care este mai ușor de descifrat, deoarece redă
elemente din realitatea înconjurătoare, arta abstractă rămâne deschisă
interpretărilor și are o doză de ambiguitate, pe care o poți elucida cu ajutorul
propriilor tale viziuni sau experiențe.
 4. Exemple de pictori și tablouri abstracte faimoase

„Broadway Boogie Woogie”, Piet Mondrian, 1943

• Pictorul olandez finalizează această lucrare în 1943, după mutarea sa în orașul New York,
cauzată de Al Doilea Război Mondial. Pictura se diferențiază de operele sale anterioare, care
conțineau mult mai puține elemente vizuale. 

• „Broadway Boogie Woogie” este realizată doar în culorile primare și alb, omițând negrul, atât
de des întâlnit în celelalte opere. Pânza conține mai multe spații delimitate cu ajutorul unui
număr mare de pătrare. 

• Sursele de inspirație pentru acest tablou sunt clare pentru experți și recunoscute chiar de artist:
harta cartierului Manhattan și stilul muzical boogie-woogie, îndrăgit de Mondrian. Micile
blocuri de culoare din imagine creează impresia unui ritm alert, dinamic și oferă senzația unei
vibrații optice.
 „I and the Village”, Marc Chagall, 1911
• Opera I and the Village („Eu și satul”) este inspirat din copilăria lui Marc Chagall,
petrecută într-o comunitate hasidică, pe teritoriul actualului Belarus. Aceasta
reprezintă amintirile artistului din sânul grupului din care făcea parte. 

• Pictura arată, într-un mod abstractizat, oameni și animale trăind în armonie, iar
linia ce conectează privirea țăranului de cea a vacii simbolizează dependența
comună dintre cele aceștia. Potrivit culturii hasidice, animalele sunt veriga ce face
legătura oamenilor cu restul universului. 

• Se poate observa că lucrarea este marcată de forme circulare, ce fac referire la

Soare, Lună și Pământ. Folosirea unor culori descrise de experți ca fiind lirice și a
unor geometrii disociate creează o atmosferă marcată de nostalgie și, într-o anumită
măsură, magie.
• „Simultaneous Windows”. Robert Delaunay, 1912
• Pentru mai multe dintre lucrările sale, ce alcătuiesc o serie, Robert Delaunay a ales vederea
din biserica gotică pariziană Saint-Séverin. Pictorul redă modulațiile luminii, care pătrund prin
ferestrele colorate și din care rezultă o percepție distorsionată a arhitecturii. 

• În ceea ce privește cromatica, se poate observa o influență din partea pictorului Paul Cézanne,
iar elementele stilistice sunt inspirate din peisajele cubiste realizate de Georges Braque. 

• După spusele artistului, picturile realizate la Saint-Séverin au reprezentat trecerea de la

Cézanne la curentul numit cubism. Fragmentarea specifică acestui curent poate fi observată și
în lucrările realizate de Delaunay cu tema Turnului Eiffel. Monumentul și împrejurimile sale
sunt redate din diverse perspective. Acest subiect a fost pe placului pictorului datorită spațiului
vast, atmosferei și luminii.