How it started

How it is going III

STEFAN ADRIAN MIHAI
 Contestări – care sunt forțele politice și sociale care contestă
politicile sociale/ bazele acestora.

In cazul Marii Britanii, principali opozanti au fost

Partidul Laburist si sindicatele. Partidul Laburist se afla
la conducerea guvernului britanic in perioada
crizei(1930), sprijiniti de catre liberali pentru a obtine
guvernarea acestia nu au managerizat corect criza,
infulentati de catre aliati liberali cat si de opozitia
conservatoare de la aceea perioada acestia au infintat un
comitet de analiza a crizei care a rezultat in taieri
masive in bugetul sectorului public(10% din ajutorol de
somaj, cresterea taxelor pe venit de la 22,5% la 25%)
fapt care avea sa duca la mahnirea
sindicatelor(principalele electorate laburiste). In urma
acestei decizi, Partidul Laburist a pierdut suportul
sindicatelor si totodata a impartil partidul in doua tabere
fapt care a dus la inlaturarea acestuia fiind inlocuit de
catre o guvernare intre liberali si conservatori(National
Government) propusa de regele George al V-lea
Austeritate – ce au vizat politicile de austeritate
(domenii, grupuri etc)?
Politicle de austeritate au afectat diferit in functie
de zona, in sudul Marii Britanii criza nu a avut un
impact puternic ba chiar a fost considerata o
perioada prospera avand la baza industria
imobiliara, energetica si agricola nu au suferit
precum nordul care avea la baza industriile grele
orientate puternic catre export si anume : industria
carbunelui, otelului si textilelor cat si cea navala.
Acestea erau mai putin dezvoltate si mai mici decat
cele ale competitorilor continentali care au acaparat
piata de export, fapt care a dus la rata somajului sa
atinga si 70% in anumite orase si zone din nordul
tarii.
 Reziliență – în ce au constat reformele? Cum se
raportează opinia publică la statul bunăstării.

In cazul Marii Britanii, aceasta avea un stat al bunastarii relativ bine dezvoltat comparativ cu alte
tari puternic industrializate. In 1911 schema propusa de guvernul liberal de la aceea vreme privind
rata somajului cat si asigurarea medicala, acestea avea la baza nivelul contributiilor facute la stat
ignorand nevoile individuale, somajul era platit doar 15 saptamani in functie de contributiile
anterioare iar cei care depasau termenul de 15 saptamani erau lasati afara din schema. Insa odata
cu instalarea crizei rata somajului a crescut si schema nu mai putea fi folosit eficient aceasta fiind
inlocuita de un sistem finantat 100% de guvern pentru relaxarea persoanelor care au ramas fara un
loc de munca in urma crizei, insa pentru a putea benefica de acest ajutor, subiectii, erau supusi
unui test amanunt din care sa reiasa ca acestia nu generau nici un venit ascuns, masura care a fost
considerata umilitoare de catre subiecti la acea perioada.