Controlul calitãţii

An IV, CATB
 Noţiunea de calitate
 Cuvântul “calitate” sau “quality” işi are originea în latinescul
“qualis”.
 Dupã standardul industrial japonez (JIS 78101:1981)
calitatea este definită astfel:Calitatea este totalitatea
caracteristicilor sau performanţelor unui produs / serviciu,
care determină aptitudinea acestuia de a corespunde, de a
se potrivi cu destinaţia dată de către client, cu intenţia de
utilizare a clientului.
 Standardul ISO 8402:1986 defineşte calitatea: totalitatea
trăsăturilor şi caracteristicilor unui produs sau serviciu, care
generează posibilitatea de a satisface nevoile cunoscute,
exprimate de către clienţi precum şi nevoile implicite.
 Standardul ISO 9000:2000 defineste calitatea astfel:
calitatea este măsura în care un ansamblu de caracteristici
implicite satisfac cerinţele.
 Controlul calităţii
 Este cel mai vechi concept al calităţii. Include detectarea
şi eliminarea componentelor sau produselor finale care
nu îndeplinesc specificaţiile, respectiv standardele.
 Controlul calitãţii reprezintã o funcţiune managerialã prin
care se verificã dacã standardele privind serviciile,
materialele, procesele de prelucrare si producţie pot
asigura prevenirea apariţiei defectelor.
 O organizaţie trebuie sa foloseascã toate mijloacele
practice pentru a preveni, detecta si corecta erorile care
apar în diferitele etape de operare.
 Pentru a se realiza un control real al calitãţii, trebuie
ţinute sub control variabilele care pot afecta calitatea si
care sunt rezultatul acţiunii oamenilor, al naturii
materialelor sau al performanţelor echipamentelor.
 Controlul calitãţii (în engleza ,,quality control”) este definit
astfel: Tehnici si activitãţi cu caracter operaţional utilizate
pentru satisfacerea condiţiilor referitoare la calitate.
 ISO 9000:2000 defineşte Controlul Calităţii ca parte a
Managementului calităţii focalizată pe satisfacerea
cerinţelor de calitate.
 Acesta presupune pe lângă specificaţii detaliate ale
produselor şi proceselor, activităţi de verificare a materiilor
prime şi a produsului în diverse stadii de prelucrare
precum şi feedback bazat pe informaţiile de proces.
 Controlul calitãţii se referã la activitãţile asociate cu
validarea calitãţii livrabilelor
 Controlul calitãţii este condus continuu pe parcursul unui
proiect si este responsabilitatea membrilor echipei si a
managerului proiectului.
 Funcţiile principale ale
controlului calitãţii
1. Funcţia de control propriu-zis, care constã in:
- depistarea cauzelor care au dus la dereglari ce au
generat rebuturi, defecte;
- stabilirea mãsurilor necesare pentru prevenirea si
eliminarea aspectelor negative.

2. Funcţia de ameliorare a nivelului calitãţii care constã in:

- cercetarea si analiza reclamaţiilor;
- efectuarea de studii comparative cu produse similare
fabricate în tarã şi în strainãtate;
- efectuarea de analize tehnice referitoare la eventualele
rebuturi obţinute
 Etape ale controlului calitãţii
1. Etapa de concepţie si proiectare;
2. Pregatirea materiala a fabricaţiei ;
3. Asigurarea concordantei intre calitatea conceptiei si
calitatea fabricatiei;
4. Controlul produselor finite;
5. Calitatea produselor la beneficiari

Rezultatele aplicării controlului calităţii

 Îmbunătăţirea calităţii
 Decizii de acceptare
 Refacerea unor lucrări
 Completarea listelor de control.
 Ajustarea proceselor
 Controlul calitãţii şi pãrţile
interesate de rezultatele organizaţiei
 O organizaţie este "de calitate" ("oferã satisfacţii"), atunci
când interesele diverselor pãrţi interesate de acea
organizaţie sunt satisfãcute.
 pentru management "calitatea" reprezintã mãsura în care
sunt respectate normele stabilite;
 pentru client (beneficiar direct) "calitatea" este vãzutã ca
mãsura satisfacţiei oferite de organizaţie prin produsele şi
serviciile realizate de aceasta;
 pentru furnizori "calitatea" este vãzutã ca mãsura in care
sunt respectate inţelegerile contractuale;
 pentru stat" o organizaţie este de calitate" dacã totalitatea
activitãţilor sale sunt conforme cu reglementãrile legale;
 Aplicarea în organizaţie a controlul
calitãţii şi cultura organizaţionalã
 O organizaţie care practicã managementul calitãţii (şi
implicit, controlul calitãţii) este o organizaţie puternicã.
 Puterea ei este datã atât de "aspectele raţionale" pe care
le prespune aplicarea managementul calitãţii cât şi de
"aspectele culturale" care converg ca urmare a aplicãrii
acestui "stil" de management.
 Controlul calitãţii, ca parte a managementului calitãţii, se
sprijinã (ca manifestare şi conţinut) pe aşa numitele
principii ale managementului calitãţii.
 Am putea afirma cã o organizaţie are o "cultura a
calitãţii" dacã a integrat principiile managementului
calitãţii.
 Consecinţa imediatã o reprezintã schimbarea profundã
la nivelul mentalitãţii angajaţilor, aceştia devenind
preocupaţi de creşterea performanţei organizaţiei ca
urmare a necesitãţii respectãrii unor "cerinţe principiale"
şi, mai puţin, ca necesitatea de a respecta anumite
"cerinţe raţionale".
 Într-o organizatie care practicã managementul calitãţii şi
si-a dezvoltat o cultura organizationala orientata spre
calitate, controlul calitatii devine o necesitate pentru
angajati.
 Aceasta deoarece, intr-o astfel de organizatie, controlul
calitãţii (ca mijloc de apreciere a performanţelor) este
perceput de angajaţi ca o şansã de a se dezvolta, de a
progresa şi, nu în ultimul rând, ca o confirmare
permanentã a apartenenţei lor la un grup cu valori şi
credinţe comune în ceea ce priveşte "calitatea".
 Concluzii
 Controlul calitãţii joacã un rol decisiv în aprecierea
satisfacţiei "cerute şi aşteptate" de pãrţile interesate de
organizaţie.
 Gradul de orientare a organizaţiei cãtre satisfacerea
tututor pãrţilor interesate (calitatea obţinutã) creşte în
mãsura în care toate cele trei niveluri ale controlului
calitãţii sunt atinse
 Aceasta este şi o expresie a "gradului de maturizare" a
managementului calitãţii practicat în organizaţie.
 Astfel, controlul calitãţii trece de la aprecierea "gradului de
aplicare şi adecvare a cadrului normativ", la aprecierea "
calitãţii percepute de client" şi, ulterior, la aprecierea "
calitãţii perceputã de celelalte pãrţi interesate”.
 Bibliografie
1. L. Ilieş – managementul calitãţii totale, Ed. Dacia , 2003.
2. J.M.Juran - Planificarea calităţii, Editura Teora, 2000
3. J.M.Juran - Suprematia prin calitate : Manualul directorului de firma,
Bucureşti, Teora, 2002. (III 177330).
4. O. Nicolescu – Management, Editura Didactica si Pedagogica
Bucuresti 1992
5. V.Panaite, R.Munteanu - Control statistic şi fiabilitate, E.D.P.Bucureşti,
1982.
6. T. Tedoru – Asigurarea calitãţii, Supliment Tribuna Economica 1993
7. O.Prutenu - Managementul Calităţii Totale, Editura Junimea,Iaşi, 1998
8. I. Soare si A.D. Colceru - Organizarea si conducerea sistemelor
calitatii la nivel de intreprindere, Tribuna Economica, Buc. 1995
9. N.Cãnãnoiu - Sisteme de asigurare a calităţii, Editura Junimea,Iaşi,
1998.
10. M.Miramas, P.Elhorn - Certificarea ISO 9000, Editura Teora, 1998.
11. http://www.clubafaceri.ro/122_calitate_iso_9001/3533/Abordarea+cont
rolului+calitatii+de+catre+organizatie.html