Tema 9.

Doctrina economică neoliberală

1. Apariţia, esenţa şi trăsăturile doctrinei neoliberale.

2. Şcolile neoliberalismului.
 1. Apariţia, esenţa şi trăsăturile doctrinei neoliberale.
În anii 1974 – 1977 în SUA, apoi în Marea Britanie şi Franţa, are loc un fenomen
botezat de specialişti “contrarevoluţie liberală”. Revenirea la liberalismul economic se
produce nu numai pe plan teoretic. Odată cu accederea la putere, în Marea Britanie, a
premierului Margaret Thatcher, iar în SUA, a preşedintelui Ronald Reagan, se schimbă
radical politica economică, devenind de orientare liberală.

Neoliberalismul este o revalorificare (o reînnoire) a ideilor liberalismului economic,

adepţii căruia consideră că activitatea economică este supusă unei ordini naturale (dar
nu este atât de absolutizată, aşa cum o făceau liberalii clasici). De la acest concept de
bază îşi trag originea celelalte idei ale neoliberalilor, şi anume:
1.Activitatea economică este reglementată de nişte legi economice obiective.
2.Temelia libertăţii individuale este proprietatea privată, care trebuie să fie
inviolabilă.
3.Relaţiile între agenţii economici se desfăşoară în cadrul liberei concurenţe.
Apărarea concurenţei constituie una dintre funcţiile principale ale statului.
4.Preţurile se stabilesc în mod liber.
5.Obiectivul intervenţiei statului în viaţa economică îl constituie crearea cadrului
instituţional necesar pentru buna funcţionare a mecanismelor pieţei, şi nu a procesului
de producţie, cum afirmau neokeynesienii.
 2. Şcolile neoliberalismului.
Principalele şcoli ale doctrinei neoliberale

Şcoala ordoliberală Şcoala ultraliberală Şcoala monetaristă

de la Freiburg de la Viena de la Chicago

Walter Eucken Friedrich Milton

(1897 – 1950) von Hayek Friedman
(1899 - 1992) (1912 - 2006)
 Şcoala ordoliberală de la Freiburg De la denumirea revistei ştiinţifice a
adepţilor şcolii de la Freiburg – Ordo
– care din latină înseamnă
“orânduire”

Centru internaţional al neoliberalismului

Ordoliberalism
Din 1948 devine doctrina oficială de stat a Germaniei Federale. Anume
aplicarea ideilor şcolii de Freiburg au stat la baza “miracolului economic german”

Ideile de bază ale ordoliberalilor

Teoria economiei sociale de piaţă Teoria tipurilor ideale de piaţă

Economia Economia
Îmbinarea organică a libertăţilor
liberă de piaţă centralizată
pieţei cu protecţia socială (prin
asigurarea din partea statului a Dacă ar trebui de ales între aceste două tipuri
unei existenţe decente). Trebuie ideale de economie, apoi, spune Walter Eucken,
amintit aici conceptul “echipei de economia liberă de piaţă este preferabilă, deoarece
fotbal”. ea asigură democraţia, libertatea şi bunăstarea
oamenilor. Economia centralizată – este
ineficientă şi duce la dictatură.
 Şcoala ultraliberală de la Viena

Ultraliberaliştii – apărători înflăcăraţi ai economiei de piaţă “pure”,

respingând chiar şi ideea economiei mixte.

Friedrich von Hayek, susţinea că termenul de “economie” este deja învechit şi trebuie
înlocuit. Propune termenul “catalaxie” (schimbare – din greacă).

Catalaxia – un sistem economic care se autoreglează spontan prin intermediul preţurilor.

Preţurile – “un sistem de telecomunicaţii între agenţii economici”, “o maşină de înregistrat
schimbările din economie”

Ordinea spontană – constituie însăşi esenţa pieţei.

Ordinea spontană

Ordinea naturală Ordinea socială

Ordinea spontană – rezultatul unor legături esenţiale, naturale, fireşti apărute stihiinic între
oameni, şi nu a cărorva acţiuni planificate. Datorită acesteia a apărut piaţa, preţurile, banii,
limbajul. Ele nu pot fi distruse sau reconstruite deoarece ţin de natura omului.
Statul de drept şi economia de piaţă – o medalie cu două faţete.
 Şcoala monetaristă de la Chicago

Contrarevoluţia monetaristă – remediu eficient contra proceselor inflaţioniste din anii ’70 din
ţările dezvoltate.
Monetariştii susţineau că rolul decisiv în asigurarea unei activităţi economice echilibrate
aparţine masei monetare.


Inflaţia este un fenomen de natură monetară
Banii contează Creşterea masei monetare poate reduce temporar rata
şomajului, dar sporeşte nivelul inflaţiei
Singurul instrument de intervenţie a statului în viaţa economică
trebuie să fie controlul masei monetare
Idei de bază:
1. Teoria ratei naturale a şomajului. Şomajul natural este determinat de trecerea
muncitorilor de la un alt loc de muncă, un alt loc de trai.
2. Conceptul de venit permanent. Venitul pe care persoana îl aşteaptă în viitor
influenţează nivelul consumului.

Teoria ofertei. Curba lui Laffer