Maladiile sistemului nervos

periferic
 Plan:
• 1. NEVRALGIA NERVULUI TRIGEMEN

• 2. NEURITA NERVULUI FACIAL

(PARALIZIA FACIALĂ PERIFERICĂ SAU
PARALIZIA BELL)

• 3. POLINEUROPATIA

• 4. RADICULOPATIA
 Răspundeți la întrebările:

Ce fel de nerv este

nervul trigemen?
A cîta pereche este
nervul trigemen?
Cum se clasifică
nervii cranieni?
 Ce vă spune
denumirea nervului
TRIGEMEN?
Ce inervează fiecare
ramură a nervului
trigemen?
 I ramură – nervul oftalmic.
•Fruntii
•Pleoapa superioara
•Radacina nasului
•Conjunctiva si corneia
•Bolta foselor nazale
•Sinusul frontal, sfenoid, celulele
etmoidale
 II ramură – nervul maxilar.

• Pleoapa inferioara
• Aripa nasului
• Regiunea temporala anterioara
• Buza superioara
• Mucoasa gingiilor superioare
• Palatul dur
• Fosele nazala
 III ramură – nervul mandibular.
• Buza inferioara
• Barbia
• Zona unghiului mandibular
• Tegumentele timplei
• Mucoasa gingiilor inferioare
• planseul bucal
• 2/3 anterioare ale limbii
 Răspundeți la întrebările:

Ținînd cont de ce inervează

nervul trigemen la afectarea
lui ce se simptome vor
apărea?
Da-ți noțiunea de
NEVRalgie?
După ce criterii putem
caracteriza durerea?
Care este simptomul
principal în nevralgia
nervului trigemen ?
1. NEVRALGIA NERVULUI TRIGEMEN

Are 2 forme:

•Nevralgia esențială

•Nevralgia secundară
 Nevralgia esențială
 Tabloul clinic:
• durerea este intermitentă, în crize;

• durerile apar brusc, debutează cu maximum de intensitate și se

termină brusc;

• durerea începe din una și aceeași regiune;

• durerile pot fi declanșate de diferiți factori (ex.curentul de aer,

masticația, atingerea feței e.t.c.) din care cauză bolnavii evită să
mănînce, să se spele pentru a nu provoca apariția durerii;

• durerile sunt de scurtă durată (1-2 min);

• durerea la la debutul bolii este traiectată pe parcursul unei
ramure a nervului trigemen, mai tirziu se raspindesc pe o
jumătate de față;

• durerea apare mai frecvent pe partea dreaptă, însă durerea

poate să iradieze în alte teritorii sau să se generalizeze;

• durerea poate fi insoțită de: hipersalivare, hiperlacrimare,

hipersecreție nazală, transpirații;

• pielea pe partea afectatată este de culoare roz;

• durerea nu are un substrat organic decelabil;

 Nevralgia secundară
Tabloul clinic
• durerea este persistentă, continuă dar pot
trece în crize;
• durerea este surdă, mai ușoară;
• durerea este de durată mai lungă;
• durerea dispare la inlăturarea cauzei;
• durerea are la bază o cauză evidențiabilă;
• durerile se localizează pe traiectul
ramurei lezate a nervului trigemen;

• pot apărea dereglări de sensibilitate

(hipoanestezie, anestezie);

• deseori sunt afectați și alți nervi

cranieni (facial, oculomtor).
 ETIOLOGIE

Esențială –
• etiologia nu este cunoscută, forma cea mai des
intilnită.

Secundară –
• fracturi ale oaselor de bază sau maxilar
• meningite de diverse etiologii
• ateroscleroză cerebrală
• tumori de unghiuri pontocerebeloase
(meningioame,neurinoame)
• paradontopatiile acute și cornice.
 Tratament

•Se poate apela la un tratament

conservator în cazurile cu dureri
recente (săptămîni, luni), cu pusee
rare și de o violență suportabilă.
• Tratamentul conservator 
apelează la:
- medicamente
- blocaj chimic 
- termo-, radiocoagularea
 Tratamentul medicamentos:
cel mai folosit medicament
este carbamazepina,

se administrează doze progresive între 200-800 mg/zi

pînă se obține suprimarea durerilor și apoi se reduce
doza.
 Alte medicamente utilizate
în tratamentul nevralgiei de trigemen,
• dar cu rezultate inconstante, sunt:

- antiinflamatorii nesteroidiene: diclofenac,

indometacina, voltaren, melox-forte
- antidepresive triciclice: amitriplina
- alte anticonvulsivante: valproatul de sodiu,
lamotrigina
- corticoterapie: in doze mici
- vasodilatoatoare : nitrit de amil
- vitamine de grup B
• Metodele de blocaj chimic pot suprima
durerea, pe perioade variabile (10-14 luni
în alcoolizări), in cazurile recente localizate
la o ramură și la care se pot evidenția o
zonă trigger. Pentru aceasta de folosesc:
- xilina
- procaina
- alcool
- fenol
• O alta metoda folosita
este fizioterapia, ce utilizeaza:
- ionizari cu aconitina
- iradierea ganglionului Gasser:
are efect mai ales in cazurile
durerilor tardive postzosteriene
 Tratamentul chirurgical utilizează:

• Metode invazive:
decompresia microvasculara, urmarind
eliberarea vasului de sub compresie.

• Metode neinvazive:
vor elimina durerea pentru o perioada mai mare
de timp, prin distrugerea radacinii nervoase. 
• Radiochirurgia este cel mai nou tratament al
nevralgiei de trigemen, este un procedeu neinvaziv si
nu necesita efectuarea unei anestezii generale.

Complicatiile acestui procedeu sunt rare, iar pacientii

vor ramane sub tratament medicamentos pana la
aparitia rezultatelor radiochirurgiei. Prin aceasta
metoda la 70% dintre pacienti durerea dispare timp de
2 ani.
 2. NEURITA NERVULUI FACIAL
(PARALIZIA FACIALA PERIFERICA SAU
PARALIZIA BELL)
 Răspundeți la intrebări

A cîta pereche este

nervul facial?
Ce fel de nerv este
nervul facial?
Ce reprezintă
paralizia?
 Paralizia –
absenţa completă
a forţei musculare
Paralizia căror mușchi
are loc în paralizia
nervului facial?
Descriți ce vedeți pe imagine
• Paralizia Bell reprezintă paralizia sau
slăbiciunea mușchilor   de la nivelul unei
hemifețe. Lezarea nervului facial care inervează
musculatura de pe o parte a feței duce la apariția
unui aspect flasc, căzut al hemifeței respective. 

• Leziunea nervoasa poate de asemenea afecta și

simțul gustului și secreția lacrimală și salivară.
• Aceasta afectiune debutează brusc, adesea peste
noapte și se ameliorează de obicei de la sine în
cîteva săptămîni.
 Tabloul clinic:
• debut brusc cu dereglări de sensibilitate
(hipoestezie parestezii la nivelul feței pe partea
nervului afectat)

• dureri ușoare în reg. urechii și mastoidei pe

partea afectată;

• ștergerea plicilor și a șanturilor feței și ale frunții

pe partea bolnavă
• Gura este deviată spre partea sănătoasă, comisura bucală
pe partea leziunii este coborîtă. Devierea limbii pe partea
paralizată apare în momentul cînd scoate limba.

• Deschiderea palpebrala este lărgită (din cauza paraliziei

mușchilor orbicular al pleoapei). Pleoapa inf. este cazută
ca urmare curg lacrimi pe obraz. Clipitul ochiului pe
partea afectată lipsește. In momentul cînd vrea să închidă
pleoapele, ochiul pe partea bolnava ramîne deschis, globul
ocular se duce în sus și in afară (semnul Bell).

• Nu poate fluiera, sufla.

 Etiologie
Factori favorizanți:
• răceala
• frigul
• umezeala.
Factori determinanți:
• -la nivelul punții (tumori, infecții, dereglări
vasculare)
• -infecții din vecinătate: otite, intervenții pe
mastoid;
• - infecții virale (virusul herpex).
 Tratament:
• -preparate hormonale in doze mici –
glucocorticoizi(prednisolon)
• -decongestionante – furasemid, triampur
• -vasodilatatoare – acid nicotinic, Koplamin
• - antiinflamatorii nesteroidiene –
midocalm,
• - vitaminoterapie- vit gr.B, cocarnit e.t.c.
• -fizioterapie: incălzire cu lampa de cuarț(7
zile)
• - acupunctura.
 3. POLINEUROPATIA
Polineuropatia se caracterizează prin
afectarea nervilor periferici cu fenomene:
• senzitive,
• motorii,
• trofice,
și care predomină in extremitațile distale
bilaterale și simetrice.
 Etiopatogenie
• 1. Boli genetice - boala Charcot-Marie,
ataxia Friedreich;

• 2. Boli sistemice - diabet zaharat

(determină apariția neuropatiei
diabetice), alcoolism cronic (polineuropatia
alcoolica), uremie (din cadrul insuficentei
renale cronice), cancer, avitaminoze (in special
avitaminoza B 12, avitaminoza A, E si B1);
• 3. Infectii sau procese inflamatorii
- HIV/ SIDA, hepatita, difteria, febra de
Colorado, lepra, boala Lyme, sindromul
Guillain- Barre, poliarterita nodoasa,
sarcoidoza, sindromul Sjogren, sifilis, lupus
eritematos sistemic, amiloidoza;

• 4. Expunerea prelungită sau intoxicația

cu - oxid nitric, metale grele (plumb, arsenic,
mercur) substante chimice industrial, in
special solvent, compusi toxici;
•
5. Reactii adverse medicamentoase
- in special cele ale chemostaticelor;

6. Alte cauze - compresii nervoase

exercitate de aparate ghipsate, proteje,
carje, ischemie, traumatisme, expunere
prelungita la temperaturi
scazute, hipotiroidism, afectiuni cronice
hepatice. 
 Tabloul clinic
• 1. Dereglări senzitive:
- Paresteziilor, anesteziilor;
- Incapacitatea de a determina pozitia articulatiilor in
spatiu (simptom care implică și pierderea simțului de
coordoanre a mișcărilor);
- Hiperestezii, mai ales la nivelul picioarelor, iar
pacientii nu pot atinge nici cele mai delicate materiale.

Aceste simptome debutează la nivelul tălpilor și

progresează spre centru, afectînd din ce în ce mai
multe zone. Neuropatiile periferice senzitive apar in
mod specific în cazul pacienților cu diabet.
 2. Dereglări trofice
• slăbiciune musculară, hipotrofie musculară
sau chiar atrofii musculare către extremitățile
membrelor și simetric – mai pronunțat la
picioare.
• se pot asocia cu eriteme, ulcer perforant
plantar.
• pielea devine subțire, lucioasă, unghiile
fărămicioase, uneori cu o dungă alba (în
polineuropatia arsenica).
• 3.Dereglări motorii :
- Disfagie, tulburări de deglutiție;
- Paralizii simetrice flasce interesînd membrele
- Căderi repetate (datorită hipotrofiei musculaturii
membrelor inferioare);
- Incapacitatea de a realiza mișcări fine (chiar și
închiderea nasturilor);
- Pierderea controlului muscular;
- Crampe musuclare, fasciculații;
- Astenie musculară;
- Mialgii; 
- Tremor.
-prezența reflexelor patologice.
• 4.Dereglări vegetative:
- Balonare abdominală;
- Constipație;
- Diareea;
- Sațietate precoce;
- Greață și/sau vărsături imediat după masă;
- Scădere în greutate (peste 5%);
- Tulburări de vedere, diminuarea acuității vizuale;
- Amețeli, lipotimii;
- Transpirații scăzute cantitativ;
- Tulburări de micțiune;
- Golire vezicală incompletă;
- Intoleranță la căldura;
- Impotență;
- Incontinență urinară.
 Tratament
Scopurile tratamentului :
ameliorarea simptomelor,
inlăturarea cauzei (daca acest lucru este
posibil),
îmbunatățirea calității vieții și
asigurarea unui grad cît mai mare de
independență față de cei din jur (mai ales
in cazul celor cu paralizii).
• Adesea, tratamentul include:
- Administrarea de analgetice obișnuite în
cazul în care pacientul are dureri;
- Administrarea de substante speciale, care nu
au in mod obisnuit efect analgetic, dar care pot
ameliora durerea cronica indusa de suferința
neurologica.

Acestea sunt cel mai frecvent reprezentate de

antidepresive (amitriptilina), anticonvulsivante
(gabapentina) sau chiar lidocaina (o substanta
anestezica ce poate fi aplicata local).
Alte recomandări terapeutice includ:

- Administrarea corectă a tratamentului diabetului

zaharat (în cazul în care este necesar);
- Evitarea fumatului și consumului excesiv de alcool;
- Suplimentarea dietei cu vitamine și minerale
esențiale;
- Reevaluarea tratamentului unor boli cronice de fond
ce pot constitui atît cauze cît și factori de risc pentru
apariția polineuropatiei senzitiv motorii;
- Adoptarea unui stil de viață sănătos, cu mult sport și
exrciții fizice. In cazul in care pacientul are tulburări
motorii importante poate să beneficieze de
fiziokinetoterapie de specialitate.
• Este foarte important ca pacientii cu polineuropatie sa
evite traumatismele de orice fel. Acest tip de pacienti sunt
predispusi la traumatisme deoarece nu au un control
adecvat al miscarii. In plus, datorita faptului ca
sensibilitatea lor este modificata, adesea nu simt ca se
lovesc, se ard sau se taie. Rana nu este sesizată și
rămîne netratată, insă nu din ignoranță sau
neglijență.

In timp, ea se poate suprainfecta, ducand la aparitia unor

complicatii loco-regionale importante. Acestea sunt cu atat
mai grave cu cat pacientul are si o boala cronica de tipul
diabetului zaharat care influenteaza in mod negativ
procesul de vindecare a ranilor.
Specialiștii recomandă pacienților:

1. Sa nu facă băi fierbinți. Daca au o importantă tulburare de

sensibilitate să roage un apropiat să verifice temperatura apei din
cadă sau de la duș;
2. Să înlăture orice obstacol din locuință, de exemplu covoarele de
care se pot impiedica;
3. Sa lase luminile aprinse pentru a nu se lovi de obiectele din jur;
4. Sa poarte incaltaminte speciala, adaptata piciorului, care sa nu ii
jeneze, sa nu le faca bataturi si care sa nu produca o ischemie
patologica picioarelor;
5. Să își verifice regulat picioarele pentru observarea eventualelor
traumatisme pe care poate nu le simt la momentul producerii. Se
recomandă verificarea tălpilor după fiecare descălțare, dar și a
gambelor și coapselor înainte de fiecare baie;
6. Sa evite să se sprijine timp îndelungat în genunchi sau pe coate.
Ați auzit de termenul
radiculopatie?
 4.RADICULOPATIE
•Radiculită (lat. Radicula –
diminutiv de la radix – rădăcină)
- este o boală a sistemului nervos
periferic ce reprezintă
inflamaţia  rădăcinilor  nervilor 
spinali și durerea este semnul
distinctiv al bolii.
 Unde îl doare pe
pacientul cu radiculită?
 După localizarea  
procesului  inflamator
(leziunii) în diferite
segmente ale coloanei
vertebrale, se deosebesc:
• radiculită  cervicală,
• radiculită toracică,
• radiculită lombară,
• radiculită  toraco-
cervicală,
• radiculită lombo-sacrală
- este cea  mai frecventă.
• Potrivit statisticilor această boală afectează
circa 15% din populaţia de peste 40 de ani.

• Şi mai important, spun medicii că în

ultima perioadă această boală a întinerit
mult, ea este întîlnită la persoane relativ
tinere, în special şi mai frecvent în rîndul
sportivilor profesionişti şi persoanelor care
activează în muncă intelectuală (cum ar fi
cei care petrec zile întregi la calculator).
 Etiologie

• Osteocondroza - cea mai frecventă cauză a

bolii.

Se consideră că aproximativ 95% de cazuri ale acestei

boli sunt o manifestare a osteocondrozei, iar restul
5% - se datorează
traumelor coloanei vertebrale,
hipotermiei şi infecţiei.
        Ce ar putea provoca un atac al bolii
• ridicarea greutăţilor şi
• mişcări incomode sau spasmodice (rotaţia
torsului, capului),
• suprarăcirea corpului,
• spasmele muşchilor spinali în cazul traumei,
• stresul,
• precum şi infecţiile,
• intoxicaţiile şi
• tulburările metabolice.
 Tabloul clinic
Principalul semn şi manifestările
cele mai caracteristice – sunt:
• durerile de-a lungul fibrelor
nervoase,
•dereglarea sensibilităţii,
•tulburări motorii.
Radiculopatia
 Radiculita lombosacrală sau
doar radiculita lombară
simptome:
• dureri în regiunea lombosacrală,
• dureri în fese şi în continuare, în
direcţia nervului sciatic (la nivelul
coapsei, gambei şi chiar tălpii).
 Are 3 stadii:

I st.- lombalgie:

• caracterul durerii este modificat in

anumite poziții ale corpului.
• mersul, poziția sezîndă, stațiunea
prelungită accentuiază durerile.
 II st. – lombosciatica
•durerile se raspîndesc în jos în
regiunea fesieră, apoi pe toată
fața posterioară a membrului
inferior pîna la extremitatea
distală;
• dereglări de statică și mers;
III st. – radiculita propriu-zisă
• dureri violente ce iradiază pe
partea posterioară a membrului
inferior;
• dereglări de statică și mers;
• dereglări de sensibilitate;
• reflexul achilian abolit,
• semnul Laseg pozitiv;
• Hipertonus muscular.
 Radiculite: tratament.
• În medicina clasică lanţul "radiculită -
tratament", în perioada acută include odihna
şi repaus la pat, căldură confortabilă,
analgetice.

• Tratamentul se efectuează în cazul în care

faza acută a bolii a trecut. În consecinţă, în
toată această perioadă de timp persoana
suferă de dureri extenuante.
• -regim la pat
• -pat dur
• -antiinflamatorii nesteroidiene-
diclofenac, diglober
• -analgetice- dexalgin, mig400
• -vitaminoterapie – B1, PP, B12,
• - fizioterapie, masaj, bai, acupunctura
după ce durerile cedează.