Tipuri de infractiuni și exemple

ÎN LIMBAJUL OBIȘNUIT, INFRACȚIUNEA ESTE O ACȚIUNE

ILEGALĂ, FAPTĂ CE PREZINTĂ UN PERICOL SOCIAL, CONSTĂ
ÎN SĂVÂRȘIREA CU VINOVĂȚIE A UNEI ABATERI DE LA LEGEA
PENALĂ, CARE ESTE SANCȚIONATĂ DE LEGE. INACȚIUNEA
CONSTĂ ÎNTR-O COMPORTARE NEGATIVĂ, ÎN
NEÎNDEPLINIREA UNEI OBLIGAȚII IMPUSE DE LEGE.
În funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, infracțiunile
sunt clasificate în următoarele categorii: ușoare, mai puțin
grave, grave, deosebit de grave și excepțional de grave. Cele
mai grave infracțiuni sunt numite crime Trebuie menționat
faptul că noțiunea de crimă din limbajul comun nu are același
înțeles cu noțiunea de crimă în sens juridic. Astfel, în această
categorie nu sunt incluse doar omorul, ci și alte infracțiuni
deosebit de periculoase care pun în pericol mari valori
sociale. De exemplu, datorită unei pedepse aspre,
infracțiunile contra siguranței statului sunt incluse în această
categorie.
Potrivit vechiului cod penal românesc infracțiunile erau împărțite în 3 categorii: crime
, delicte și contravenții. Codul Penal francez, ce a reprezentat sursă de inspirație pentru
cel românesc, a păstrat în art. 1 această clasificare, în timp ce românii au modificat-o
în sensul că, ultima categorie, contravențiile, nu mai reprezintă o categorie de
infracțiuni, ci un mijloc punitiv de natură administrativă. Ce interesează însă la această
clasificare, nu este neapărat tipul ramurii de drept ce creează răspunderea pentru
anumite fapte, ci gravitatea lor.

Delictele sunt infracțiuni cu un grad de pericol social mai mic.În dreptul românesc
contravențiile nu mai sunt infracțiuni.

Pericolul social este apreciat de legiuitor ca fiind acea stare în care valorile sociale
(viața omului, integritatea sa fizică și psihică, bunurile sale, etc.) pot fi vătămate prin
anumite fapte.

Vinovăția reprezintă o anumită atitudine psihică a persoanei care a săvârșit

infracțiunea. Legea prevede anumite forme de vinovăție: intenția, culpa și
praeterintenția.
Conceptul de faptă poate consta atât într-o acțiune, cât și într-o inacțiune
(nonacțiune). Astfel, acțiunea reprezintă o formă de manifestare a faptei, o
conduită pozitivă din partea făptuitorului prin care acesta își mobilizează energia
pentru a face ceva, pentru a produce o modificare în realitatea ce îl înconjoară.
(spre exemplu lovirea este o acțiune). O faptă este săvârșită cu intenție directă
atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și urmărește producerea lui
prin săvârșirea acelei fapte. (ex.: o persoană împușcă o altă persoană în cap. Este
clară intenția sa directă de a omorî întrucât este conștient că persoana respectivă
va muri datorită acestui fapt.)
O faptă este săvârșită cu intenție indirectă atunci când făptuitorul prevede
urmările faptei periculoase, dar nu le urmărește, însă acceptă posibilitatea
survenirii acestora. Practic infractorul se comportă indiferent față de
posibilitatea survenirii rezultatului periculos, pe care nu-l urmărește, însă admite
posibilitatea producerii lui, care de altfel se și produce. (ex: o persoană aruncă
de la o distanță de 9 metri o sticlă și îl lovește pe cel cu care se certa. Cel din
urmă este grav lovit la cap. Are nevoie de 20 de zile de spitalizare, etc.
Infracțiunea este săvârșită cu intenție indirectă. Făptuitorul, prin aruncarea
acelui obiect contondent acceptă posibilitatea că aceasta să fie și lovit).
O faptă este săvârșită din culpă atunci când infractorul prevede rezultatul faptei
sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce sau nu prevede
rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă. Culpa este de două feluri :
culpa cu prevedere sau cu ușurință, și culpa simplă sau neglijența.

Culpa cu prevedere sau ușurința constă în prevederea de către făptuitor a urmărilor

sau efectelor periculoase ale faptei sale, pe care nu le acceptă, crezând că nu se vor
produce. (ex : o persoană se află la volanul unei mașini și trece pe culoarea roșie,
grăbindu-se. Pentru că pietonii aveau verde, domnul M. traversează strada
regulamentar, însă este lovit grav de persoana grăbită. În urma acestui accident
domnul M. decedează. Este vorba de o ucidere din culpă. Șoferul știa că nu are voie
să treacă pe roșu întrucât se poate întâmpla ceva rău, dar avea speranța, credea, că
acest lucru nu se va întâmpla.)

Culpa simplă sau neglijența constă în poziția psihică a persoanei care n-a prevăzut
urmările periculoase ale faptei sale, deși în toate împrejurările cauzei ar fi trebuit să
le prevadă. Practic infractorul nesocotește în mod conștient regulile de conduită,
măsurile de precauție ce trebuiau luate, etc., fără a prevedea urmările periculoase ale
faptelor sale, deși ar fi trebuit să le prevadă. (ex.: un bărbat își ține copilul în glumă
pe fereastră, de la etajul trei, vrând doar să îl sperie, însă având mâinile sleioase, îi
alunecă mâinile copilului din mâinile sale, motiv pentru care copilul cade și moare.
Este vorba de ucidere din culpă, iar culpa îmbracă forma neglijenței).
• PRAETERINTENȚIA ESTE O FORMĂ SPECIALĂ A VINOVĂȚIEI, PRIN
COMBINAREA CULPEI ȘI A INTENȚIEI. ÎN FOND INFRACTORUL
PREVEDE ȘI DOREȘTE ORI ACCEPTĂ PRODUCEREA UNOR URMĂRI
PERICULOASE, ÎNSĂ CELE PRODUSE ÎN REALITATE SUNT MAI
PERICULOASE. (EX.: UN BĂRBAT LOVEȘTE O FEMEIE ÎN BURTĂ
NEȘTIIND CĂ ACEASTA ESTE ÎNSĂRCINATĂ. CEEA CE PREVEDE EL
REPREZINTĂ INTENȚIA DE A LOVI, ÎNSĂ REZULTATUL ESTE UNUL
MAI GRAV DECÂT SE AȘTEPTA EL SĂ FIE: UN AVORT.).
• INFRACȚIUNEA TREBUIE PREVĂZUTĂ DE LEGEA PENALĂ. ALTFEL
SPUS NU ORICE FAPTĂ CE REPREZINTĂ PERICOL SOCIAL ȘI E
SĂVÂRȘITĂ CU VINOVĂȚIE REPREZINTĂ INFRACȚIUNE. CA ȘI
CONDIȚIE ESENȚIALĂ, ACEASTĂ FAPTĂ TREBUIE ÎNCADRATĂ ÎN
CODUL PENAL SAU ÎNTR-O LEGE SPECIALĂ. NU SE POATE ADMITE
SĂ FIE PEDEPSITĂ O FAPTĂ DACĂ ACEASTA NU ESTE PREVĂZUTĂ DE
LEGE (NULLUM CRIMEN SINE LEGE).
 Elementele componenţei infracţiunii

Obiective Subiective

Obiectul Latura obiectivă a Subiectul Latura

infracţiunii infracţiunii infracţiunii subiectivă a
infracţiunii

Persoana, ce a
Valoarea socială săvîrşit infracţiunea Atitudinea
lezată sau pusă O totalitate de semne psihică a
şi care conform
în pericol prin ce caracterizează făptuitorului
legii este obligată să
săvîrşirea partea exterioară, faţă de fapta
poarte răspundere
infracţiunii vizibilă a infracţiunii prejudiciabilă
penală pentru fapta
comisă săvîrşită

Toate aceste elemente în cumul formează componenţa infracţiunii.

Lipsa unuia dintre ele duce la inexistenţa componenţei infracţiunii,
respectiv, şi persoana nu va putea fi supusă răspunderii penale.