FIZIOLOGIA APARATULUI

EXCRETOR
Organizarea funcțională a rinichiului
Formarea urinii (ultrafiltrarea glomerulară)
Reabsorbtia tubulara
Mictiunea
Reglarea activitatii renale
 Excreția – extrarenală și renală
Excreția = funcția ce asigură eliminarea din
organism a produșilor finali rezultați din
procesele metabolice, a substanțelor aflate în
exces și a celor străine pătrunse în organism.

Clasificare:
1. Excreție extrarenală
2. Excreție renală
 Excreția extrarenală
Rol secundar în eliminarea produșilor toxici rezultați din
metabolism
1. PLĂMÂNUL – elimină substanțele volatile (CO2) și
solvenții organici (eter, cloroform, acetonă, alcool,
amoniac).
2. TUBUL DIGESTIV – elimină: apă, medicamente,
vitamine.
3. TEGUMENTUL – elimină prin cele aprox. 2 – 4 milioane
de glande sudoripare: apă, acid uric, uree, sulf, fosfor,
potasiu.
4. LAPTELE MATERN – elimină substanțe străine:
medicamente
 Excreția renală și rolurile rinichiului
Rinichiul = principalul organ care epurează organismul
de substanțele endogene nevolatile, inutilizabile sau toxice
rezultate din metabolismul celular și a diverselor substanțe
introduse în organism.
ROLURILE RINICHIULUI:
 Menținerea constantă a volumului sanguin -
IZOVOLEMIE
 Reglarea balanţei hidro electrolitice - IZOIONIE
 Reglarea echilibrului osmotic - IZOTONIE
 Reglarea echilibrului acido bazic - IZOHIDRIE
 Rolurile rinichiului - continuare

 Excreţia produşilor de catabolism şi a substanţelor

chimice străine
 Menținerea constantă a unor constituenți: glucoză,
aminoacizi, uree, acid uric.
 Reglarea presiunii sangelui prin secreția de RENINĂ
 Reglarea eritropoiezei – formarea hematiilor (sinteza
ERITROPOIETINEI)
 Sinteza Vit . D activă ( calcitriolul - 1,25 (OH)2
colecalciferol)
 Gluconeogeneză (în timpul postului prelungit)
Organizarea funcţională a rinichiului

Cortexul partea externă,

conţine toţi glomerulii renali
 Medulara partea internă,
structurată în piramide renale,
orientate cu baza spre cortex şi
vârful la papile, în bazinet.
 Bazinetul prezintă calicele
mici, calicele mari ; se
continuă cu ureterul și vezica
urinară
 Hilul renal locul de trecere
pentru vasele sanguine,
limfatice, nervi şi uretere
 NEFRONUL
Nefronul = unitatea morfofuncțonală a rinichiului, în
care se formează urina.
 Număr = 2 milioane nefroni
 După 40 ani se reduc cu 10% /10 ani ;
 Nu se pot regenera
 Componente
 corpusculul renal cu glomerulul renal și capsula
Bowman
 Tubulul renal
 NEFRONUL
Corpusculul renal:
 Glomerulul = ghem de capilare sanguine între arteriola
aferentă ( aa ) şi cea eferentă ( ae)
⇒ adaptare pentru filtrarea sangelui la nivel glomerular =>
urina primară
 Capsula Bowman - înveleşte ghemul vascular şi are:
Foiţă internă - viscerală, care aderă la capilarele glomerulare
 Foiţă externă - parietală, care se continuă cu tubul proximal
 Polul vascular : locul de intrare a aa şi de ieşire a ae
 Polul urinar : locul de ieşire a urinei primare din capsula
Bowman
Capsula Bownmann
 Capsula Bownmann

Membrana filtrantă glomerulară este formata din:

1.Endoteliul capilar - cu fenestraţii (pori) cu rol in facilitarea

filtrarii glomerulare-FG
2. Membrana bazală – bogată în colagen

3.Foiţa internă (viscerală) a capsulei Bowman, cu podocite =

celule cu prelungiri (procese podocitare) care învelesc
capilarelarele dar lasă şi spaţii lacunare, prin care trece
filtratul glomerular (urina primară).
 Tubulul Renal

Tubulul renal: Adaptat pentru procesele de reabsorbţie şi

secreţie, cu mai multe segmente:

Tubul contort proximal
Ansa Henle
Tubul contort distal
Tubul colector
 Tubulul Renal

1. Tubul contort proximal (TCP )

- localizat în cortexul renal;
- primeşte tot ultrafiltratul glomerular (urina primara)
- rol: ↑ procesele de reabsorbţie + secreţie
2. Ansa Henle (AH) cu segment descendent subţire ( SSD)
care coboară în medulară și segment ascendent subţire
(SSA) şi gros (SGA) ) care revine în corticală
- rol: concentrarea + diluţia urinii
3. Tubul contort distal TCD - localizat în cortexul renal;
rol: prima 1/3 funcţionează ca şi SGA restul de 2/3
funcţionează ca şi tubul colector;
 NEFRONUL
4. Macula densa (MD) : între AH şi TD
componentă a aparatului juxtaglomerular;
conţine celule specializate cu rol în mecanismul de
autoreglare a filtrării glomerulare
rol: controlul funcţiei nefronului
5. Tubul colector ( TC )
rol: definitivarea urinei + colectarea şi transportul
urinei finale
mai mulţi TC (8 - 10) se unesc în TC comun care coboară
în medulară până în zona papilară și se golesc în calicele
renale.
 FORMAREA URINII
 Are loc la nivelul celor 2 milioane de nefroni prin 3 procese:
FILTRAREA plasmei la nivel glomerular – filtrarea
glomerulara (FG)

REABSORBȚIA unor constituenți în tubii uriniferi

SECREȚIA unor constituenți în tubii uriniferi

EXCREȚIA = FG – REABSORBȚIE + SECREȚIE

 Clearance urinar
 Clearance = cantitatea de plasmă depurată de o anumită
substanţă pe unitatea de timp, la o singură trecere a
substanței prin rinichi

Clearance = U x V/P
U = Concentraţia urinară a substanţei (mg/ml)
P = Concentraţia plasmatică a substanţei (mg/ml)
V = Debitul urinar (ml/min)
 Substantele utilizate in practica pentru aprecierea
clearance-ului renal
Substante care, filtrate total la nivel glomerular, nu se
reabsorb si nici nu se secreta la nivel tubular
Sa nu fie metabolizate la nivelul nefronului
Sa nu fie stocate in rinichi
Sa nu fie legate de proteine
Sa nu fie toxice
Sa fie usor masurabile in plasma si urina:
INULINA,
GLUCOZA,
acidul para aminohipuric - PAH
 FILTRAREA GLOMERULARĂ

Definiție = proces dirijat de forțe fizice prin care

sângele trece prin endoteliul capilar, membrana bazală

și epiteliul visceral al capsulei Bowmann (această
membrană permite trecerea selectivă a unor constituenți și
blochează trecerea altora)
 substanțele cu greutate moleculară (g.m.) < 40 000 Da

străbat cu ușurință membrana filtrantă; substanțele cu g.m.

> 69 000 Da nu se mai filtrează. [1 Da = 1,66×10 -27 kg].
 FILTRAREA GLOMERULARĂ

Deoarece filtrează numai molecule mici

(g.m. < 69 000 Da), se poate admite că
membrana filtrantă este impermeabilă
pentru proteinele plasmatice  urina
primară este un filtrat de sânge fără
celule și proteine = PLASMĂ
DEPROTEINIZATĂ
 FILTRAREA GLOMERULARĂ
FG = rezultatul presiunii efective de filtrare care se
exercită la nivelul membranei filtrante capilaro-
glomerulare:

Pef = Ph – (Poc + Pi)

Pef = presiunea efectivă de filtrare
Ph = presiunea hidrostatică
Poc = presiunea coloid-osmotică (oncotică)
Pi = presiunea intracapsulară
 Presiunea efectivă de filtrare (Pef)

Ph = 45 mmHg (între aa și ae)

 Ph FAVORIZEAZĂ FG
Poc = 25 mmHg spre aa; 35 mmHg spre ae
 Poc SE OPUNE FG
Pi = 10 mmHg
 Pi SE OPUNE FG
 Arteriola aferenta Arteriola eferenta

Ph (mmHg) 45 ↓ 45 ↓

Poc (mmHg) 25 ↑ 35 ↑

Pi (mmHg) 10 ↑ 10 ↑

Pef (mmHg) 10 mmHg 0 mmHg

 Pef
Valoarea filtratului glomerular = 120 ml/min la
barbati si cu 10% mai putin la femei
Din echilibrul acestor grupe de forte presionale
rezulta ca Pef are valori de 10 mmHg spre arteriola
aferenta (ceea ce favorizeaza UFG), si devine nula
spre arteriola eferenta, unde ultrafiltrarea inceteaza.
Filtrarea glomerulara este conditionata de fluxul
sanguin renal si de valorile presiunii sanguine (care
influenteaza tonusul celor doua arteriole (aa si ae).
Factori care influenteaza cantitatea de filtrat glomerular

1. Varsta – la copil cantitate mai mica de urina primara

(dezvoltarea nefronilor este imperfecta); la varsta a III-a,
cantitate mai mica de urina primara datorita tulburarilor de
circulatie renala sau a fenomenelor de scleroza a vaselor
renale.
2. Efort fizic – FG ↓ (datorita sudoratiei excesive si a
redistribuirii circulatie sanguine la nivelul musculaturii
scheletice)
3. Emotii, stres, frica – FG ↓ deoarece se descarca din
terminatiile nervoase catecolamine (adrenalina,
noradrenalina) care produc vasoconstrictie la nivelul aa si ae.
4. Sarcina – FG ↑
REABSORBȚIA TUBULARĂ
Def: procesul prin care organismul recuperează unele din
substanțele filtrate la nivel glomerular și care sunt
necesare metabolismului normal (apă, glucoză,
aminoacizi, cloruri etc.)
Mecanismele reabsorbției tubulare:
 Apa se reabsorbe PASIV (pe baza unor gradiente de
presiune osmotică)
 Glucoză, aminoacizi etc. sunt transportate ACTIV, cu
consum energetic, contra unor gradiente osmotice sau
electrice.
REABSORBȚIA GLUCOZEI
Se face COMPLET în prima parte a tubului contort
proximal.
La o glicemie normală (60-110 mg%), glucoza se
reabsorbe total, dar pe măsură ce glicemia crește peste un
anumit nivel prag:
180 mg% în sângele venos
200 mg% în sângele arterial
o parte din glucoza filtrată trece în urină =
GLICOZURIE, deoarece este depășită capacitatea
maximă tubulară de reabsorbție a glucozei (Tmg)
Tmg bărbați = 375 mg/min
Tmg femei = 303 mg/min
Reabsorbția Na⁺ și K⁺
 Reabsorbția Na⁺ = se face în toate segmentele tubilor cu
excepția segmentului descendent al ansei Henle prin
mecanisme active și pasive.
Reabsorbția K⁺ = se face în totalitate la nivelul tubului
contort proximal, fiind apoi secretați la nivelul tubului
distal printr-un mecanism asociat cu eliminările de Na⁺ și
H⁺ și controlat de hormonii mineralo-corticoizi
(aldosteronul)
Reabsorbția apei
În tubul contort proximal se reabsorbe aprox. 80% din apa
filtratului glomerular.
Pe măsură ce filtratul străbate ramura descendentă a ansei
Henle, devine progresiv HIPERTON față de plasmă.
În ramura ascendentă a ansei Henle, filtratul hiperton
(presiune osmotica ↑) pierde activ Na⁺ dar nu și apă (acest
segment este impermeabil pentru apă).
Când filtratul ajunge în tubul contort distal este din nou
HIPOTON față de plasmă.
(presiunea osmotica a plasmei = 300 mOsm/l)
 Caracteristicile și compoziția urinii
Cantitatea de urină eliminată în 24 de ore (diureza)
variază în raport cu sexul, vârsta, ingestia, respectiv
pierderile de lichide , starea de veghe-somn etc.
La adulţi diureza este cuprinsă între:
1200-1500 ml/24 h la bărbaţi
800-1200 ml/24 h la femei.
Raportat la greutatea corporală, copiii secretă de 3-4 ori
mai multă urină decât adulţii.
Caracteristicile și compoziția urinii
Aspectul. Normal la emisie, urina este limpede; stând
în repaus, se constată apariţia, mai ales la femei, a unui
nor fin (nubeculă) la suprafaţa probei, alcătuit din celule
epiteliale de descuamare şi mucus.
Culoarea depinde de concentraţia şi natura
substanţelor dizolvate în urină, în primul rând de unii
pigmenţi ca: urocromul, urobilina, uroeritrina,
uroporfirina.
Urina normală are culoarea galben-deschis până la
galben-auriu, în raport cu ora emisiunii, cea de dimineaţă,
mai concentrată, având o culoare mai închisă.
Caracteristicile și compoziția urinii

Mirosul. Normal, urina are un discret miros caracteristic.

Acesta se poate modifica în urma ingestiei unor alimente

ca: varză, ridichi, usturoi, hrean, sparanghel şi în situaţii

patologice: mirosul de acetonă în diabetul zaharat, de
amoniac în infecţiile urinare, putrid în cancer (prin
infectare anaerobă).
Urina cu cristale de cistină, prin descompunerea acestora,

emană miros de hidrogen sulfurat “oua stricate”

Compoziția urinii
Constituenți
Constituenți organici
anorganici

Uree Cloruri
Amoniac Sulfați
Acid uric Fosfați
Aminoacizi Oxalați
 MICȚIUNEA (eliminarea de urină)

Def: act reflex, parțial controlat voluntar , prin care urina

este eliminată prin uretră, din vezica urinară (VU).

Urina elaborată de rinichi se acumulează în calice și

bazinet  transportată prin uretere în VU (la acest nivel

se acumulează și va fi eliminată de 5 – 6 ori/zi).
Urina ajunge în vezică sub formă de jeturi intermitente ce

nu refluează din nou în uretere (deschiderea ureterelor în

vezică este oblică).
Micțiunea
Micțiunea poate fi facilitată de contracția musculaturii

abdominale care comprimă VU, provocând eliminarea urinii.

Dacă în anumite condiții de mediu, actul micțiunii nu este

posibil, mușchii perineali și sfinterul uretral extern se contractă

voluntar puternic și în VU se poate acumula mai multă urină.
Controlul voluntar poate fi menținut până ce presiunea

intravezicală  100 cm H₂O, când se declanșează involuntar

micțiunea.
Reglarea activității renale
Se realizează pe căi nervoase (neurovegetative) și
endocrine.
Sistemul nervos simpatic: efect vasoconstrictor pe
arteriola aferentă și eferentă  influențează filtrarea
glomerulară
Scăderea presiunii din interiorul vaselor renale se
stimulează descărcarea de renină de la nivelul aparatului
juxtaglomerular situat pe arteriola aferentă.
Renina  angiotensină I  angiotensină II (cel mai
puternic hormon vasoconstrictor)  aldosteron
Reglarea neuroendocrină a activității renale