Cancer cervical

• Pe plan mondial cancerul de col uterin ocupă locul doi (după cancerul
mamar) în rândul tumorilor maligne la femei. Cancerul cervical sau
de col uterin este numit astfel după porţiunea din corp la nivelul
căreia începe să se dezvolte. Înainte ca acest tip de cancer să apară,
celulele colului uterin încep să se modifice şi devin anormale. Aceste
celule se numesc precanceroase. Leziunile precanceroase de la nivelul
cervixului pot fi depistate precoce şi tratate, evitându-se astfel evoluţia
spre cancer.
Etiopatogenie
• Inca in 1842, Rigini- Stern, a mentinat ca cancerul de col uterin a fost determinat
mai fervent la femeile casatorite si vaduve, in timp ce maicile si fecioarele practic
nu au fost afectate de aceasta maladie.
Astfel, femeile cu parteneri sexuali multipli si virsta frageda (pina la 16ani) la
primul contact sexual sunt expuse riscului ridicat, sustinind ipoteze referitoare la o
perioada vulnerabila a colului uterin si necesitatea unei expuneri repetate la un
agent infectios.
• Una dintre marile realizari ale mediciniii moderne a fost stabilirea corelatiei HPV
cu cancerul cervical. Infectia HPV este transmisibila si este contractata prin
contact direct, iar in cazul colului uterin prin contact sexual sau prin contact
tegumente si/sau mucosae, fiind considerate cea mai frecventa infectie cu
transmitere sexuala in majoritatea populatiei.
 Incidenţa cancerului de col uterin este semnificativ mai crescută la
femeile cu:

• consum de contraceptive orale pe termen îndelungat;

• mai mulți parteneri sexuali;
• nașteri multiple;
• avorturi;
• lipsa igienii;
• sistem imunitar slab.
Alti factori de risc:
• Fumatul
• Dieta (Vit C,Beta-carotenul, Acidul folic –au rol protector fata de cacer de col uterin)
• Femei supraponderale
• Virsta ( ascendent 20-29ani cu maximum la 45-54ani, dupa descreste)
• Infectia cu Chalmydia trahomatis
• Antecedente familiale de cancer de col uterin
• Istoricul sexual ap partenerului masculis
Semne de alarmă care necesită adresarea la medicul ginecolog:

• sângerări vaginale între menstruaţii;

• sângerări după actul sexual;
• dureri în timpul actului sexual;
• scurgeri vaginale neobişnuite- Leucoree;
• oboseală excesivă;
• boli inflamatorii asociate;
• mărirea ganglionilor limfatici.
Starile precanceroase
• Displazia- anomalie dobindita a
epiteliului malpighian
• Atipii ale celulelor scuamoase
• Atipii ale celulelor glandulare
• Leucoplazie cu atipie
• Eritroplakie- atrofierea stratului
epitelial superficial al colului uterin
 METODE AVANSATE DE DIAGNOSTIC
Diagnosticarea cancerui de col uterin începe cu consultația medicului ginecolog, care va indica următoarele examinări:

• Examinarea clinică
• Examinarea clinică constă în inspectarea și palparea de către medicul ginecolog.
Aceasta include examinarea ginecologică vaginală bimanuală şi/sau rectală, pentru a
evalua localizarea și volumul tumorii și dacă s-a extins la alte organe din pelvis
(examen pelvin). Medicul vizualizează direct colul uterin după înserarea unui specul
în vagin. La femeile sănătoase, fără boli aparente, medicul prelevează un frotiu de pe
suprafața cervixului pentru examinarea sub microscop (examen citologic).
• Testarea frotiului Papanicolau
• Se recomandă ca fiecare femeie cu vârsta cuprinsă între 25 și 61 de ani să efectueze
testul Papanicolau o dată la 3 ani, conform Programului Național de Screening a
Cancerului de Col Uterin. Această investigație ne ajută să detectăm cancerul de col
uterin în stadiul incipient.
• Celulele din frotiu sunt examinate în laborator, permițând diagnosticarea timpurie a
unei leziuni precanceroase. Aceasta este o anomalie a celulelor de la suprafața
cervixului numita displazie și, în timp, se poate transforma în cancer. Cancerul
incipient de acest tip este, de asemenea, ușor de detectat prin intermediul testelor
înainte de a deveni periculos (malign).
• O infecție vaginală poate împiedica examinarea corectă a celulelor dintr-un frotiu. În
acest caz, o nouă mostră este prelevată după tratarea corectă a infecției.
• Leziunile cervicale pre-canceroase pot fi prezente mulți ani la rând fără a cauza
simptome. Creșterea lor lentă oferă un interval mare de timp pentru detecție timpurie
și vindecare ușoară.
• USG organelor cavitatii abdominale si a bazinului mic
• Colposcopia
• În cazul rezultatului citologic anormal este strict indicat examenul colposcopic. 
Colposcopia este o procedură în care pacienta stă întinsă pe masă de examinare ca în
timpul unui examen pelvin. Medicul va folosi un colposcop pentru a examina cervixul.
Atunci când se sesizează o zonă anormală pe cervix, se efectuează o biopsie. Dacă
suspiciunea medicului ginecolog este confirmată, pacientul este trimis pentru consultare la
medicul oncolog.
• Examinarea histopatologică
• Aceasta se efectuează de obicei în urma unui frotiu Papanicolau suspect și în timpul
colposcopiei pentru a confirma rezultatele testului Papanicolau. Această examinare de
laborator este efectuată de un patolog, care va confirma diagnosticul de cancer cervical.
• Examinarea prin intermediul imagisticii medicale
• Examinarea prin intermediul imagisticii medicale precum Tomografia Computerizată
(CT) și Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN)) sunt folosite pentru a verifica extinderea
tumorii în pelvis și a exclude sau a detecta eventualele metastaze în alte organe și/sau în
ganglionii limfatici.
Toate aceste rezultate se studiază împreună cu cele de la biopsie şi astfel se determină
stadiul cancerului cervical şi metodele de tratament.
Clasificarea OMS a tumorilor maligne cervicale (2013)

➢ Carcinomul scuamos (spinocelular) invaziv

Reprezintă 80-90% din cancerele de col uterin.
Sistemul cel mai frecvent utilizat împarte carcinomul scuamos în:
- Keratinizant
- Nekeratinizant
- Bazaloid
- Verucos
- Papilar
- Lymphoepithelioma-like
- Scuamotranzițional
• ➢ Adenocarcinomul invaziv
Reprezintă aproximativ 15-20 % din totalul cancerelor invazive ale
colului uterin. Poate prezenta următoarele forme histopatologice:
- adenocarcinom
- endocervical de tip comun
- endometrioid
- cu celule clare
- mucinos de tip gastric, intestinal, inel cu pecete
- carcinom seros
- carcinom viloglandular
- carcinom mezonefroid
- adenocarcinom asociat cu carcinom neuroendocrin.
Alte tumori epiteliale
-Carcinom adenoscuamos
- Carcinom cu celule Glassy
- Carcinom adenoid bazal
- Carcinom adenoid chistic
- Carcinom nediferențiat
 Tumori neuroendocrine
Tumori mezenchimale maligne
Leiomiosarcom
Rabdomiosarcom
Sarcom alveolar de părți moi
Angiosarcom
Tumori maligne de nervi periferici
Alte sarcoame
Liposarcom
Sarcom endocervical
Sarcom Ewing
Tumori mixte epiteliale și mezenchimale
Adenosarcom
Carcinosarcom
 Tumori melanocitare
Melanom malign
Tumori cu celule germinale
 Tumori limfoide
 Tumori secundare
Caile de metastazare
• Per continuitate- sub forma de ‘’pata
de ulei’’
• Limfatica
• Diseminarea hematogena- putin
frecventa
 Tratamentul chirurgical
În stadiile precoce ale cancerului cervical, intervenţia chirurgicală este o metodă standard de tratament primar. Sunt mai multe tipuri de intervenții
chirurgicale.

• Conizaţia – o metodă prin care se elimină o bucată conică de

ţesut cervical. Dacă la examinarea histopatologică nu se
găsesc celule canceroase, tratamentul a avut efect şi nu mai
este necesar alt tratament. Dacă în urma examinării
histopatologice a biopsiei se găsesc celule canceroase în
vasele limfatice (invazia limfovasculară), se va efectua
înlăturarea ganglionilor limfatici pelvieni pe lângă intervenţia
chirugicală asupra cervixului.
• Trachelectomia – această procedură constă în eliminarea
colului uterin şi a părţii superioare a vaginului, dar nu şi
eliminarea corpului uterului. Prin urmare, permite femeilor
să-şi păstreze capacitatea de a avea copii. Intervenţia se face
fie prin vagin, fie prin abdomen si este realizată laparoscopic.
• Histerectomia radicală – în urma acestei intervenţii se
îndepărtează uterul, colul uterin şi partea superioară a
vaginului, de asemenea pot fi extirpate ovarele, trompele
uterine şi ganglionii limfatici din vecinătate.
• Limfodisecția, obligatorie dacă se depistează metastaze regionale
• Cancerul în anumite stadii poate da metastaze, respectiv, se poate răspândi la organele
alăturate, cel mai frecvent fiind afectați ganglionii limfatici. În aceste cazuri este
obligatoriu de efectuat limfodisecția. Această etapă presupune efectuarea intervenției în
volum complet, prin înlăturarea tuturor țesuturilor canceroase pentru a preveni ulterioare
recidive. Este o procedură complicată, așa cum ganglionii limfatici sunt situați, de
regulă, pe traseul vaselor sangvine și operația durează mai mult, dar este absolut
necesară.
• Examenul extemporaneu – factor de decizie etapa chirurgicală
• Acest procedeu presupune examinarea porțiunilor de țesut excizat chiar în timpul
intervenției cu ajutorul unui dispozitiv special numit criotom, disponibil doar la Centrul
Oncologie Medpark. Medicul morfopatolog examinează țesutul sub microscop și dacă
găsește celule tumorale pe porțiunea respectivă, atunci chirurgul va face o rezecție mai
largă până când se vor obține marje de rezecție fără celule canceroase. Această metodă
 permite conservarea la maxim a țesuturilor sănătoase. Dacă ganglionul limfatic este
negativ de cancer, se va evita limfadenectomia extinsă.
• Chimioterapia
• Chimioterapia constă în administrarea de medicamente (citotoxice), capabile să ucidă celulele canceroase din
întreg organismul. În funcție de cazul clinic, chimioterapia se face înaintesau după intervenția chirurgicală sau
concomitent cu radioterapia, pentru a spori eficacitatea tratamentului. Regimurile chimioterapeutice
convenționale includ preparatele Platinei.
• După finalizarea tratamentului pacienții intră intr-un program bine stabilit de monitorizare cu scopul depistării
precoce a recidivei sau progresării bolii.
• Radioterapia
• Această metodă de tratament foloseşte doze fracţionate de raze X de intensitate mare pentru a distruge celulele
canceroase. Radioterapia reprezintă tratamentul cel mai frecvent folosit în tratamentul pacientelor în stadiile II şi
IIA de cancer cervical.Poate fi efectuată concomitent cu chimioterapia – Radiochimioterapie. Există 2 tipuri de
radioterapie: externă şi internă:
• Radioterapia externă se face de obicei în regim de ambulator, de 5 ori pe săptămână, cu pauză la sfârşitul
săptămânii. Numărul de şedinţe depinde de stadiul şi dimensiunile tumorii. Expunerea la radiaţii externe nu este
dureroasă, iar după tratament femeia poate intra în contact cu alte persoane, neexistând riscul unei radioactivităţi.
• Radioterapia internă, cunoscută sub numele de Brahiterapie, constă în administrarea radiaţiilor direct la nivelul
cervixului. Pentru acest lucru, este necesară plasarea unor tuburi în vagin, prin intermediul cărora se distribuie
material radioactiv la nivelul formaţiunii tumorale. Durata radioterapiei interne este de doar câteva zile, timp în
care femeia este izolată de restul familiei, pentru a nu expune inutil alte persoane la radiaţii.
Multumesc pentru atentie!!!