Proiect la disciplina:

Civilizația europeană
TEMA:Cultură și civilizație-
delimitări conceptuale

Elaborat: Inga Trofim,

FAM, Canto popular, anul 3
 Cuprins
1. Cultura – definiție
• Caracteristicile și componentele culturii

2. Semnificația conceptului de civilizație.

• Corelația dintre cultură și civilizație
 1. Cultura – deiniție
Termenul „cultură” provine din latinescul colere, care înseamnă „a cultiva, a avea grijă”.
Oratorul din Roma Antică, Cicero, a introdus conceptul de cultură animi, o metaforă
agricolă utilizată pentru a se referi la dezvoltarea unui suflet filozofic. Acest concept
exprimă modul în care oamenii depășesc barbarismul și devin un popor în adevăratul sens
al cuvântului. ”.
 Cultura reprezintă o moștenire ce se transmite cu ajutorul codurilor de comunicație
specifice cum sunt gesturile ori cuvintele, scrisul și artele. În același fel se transmit
gesturile, ritualurile, cunoștințele teoretice, normele abstracte, religia.(Wikipedia)
 Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare
pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse
domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care
ajunge cineva.(DEX)
 Cultura este acel tot complex ce cuprinde stiintele, credintele, artele, morala, legile,
obiceiurile si celelalte aptitudini si deprinderi dobandite de om, ca membru al societatii.
(Edward Taylor,antropolog)
 Culturae o formă de viaţă prin care o colectivitate umană îşi
exprimă forţa creatoare.(Marin Preda)
 Cultura este rezultatul creaţiei umane. Deci e domeniul
ontologic al diversităţii, pe fundalul unor structuri
antropologice unitare, ce pot fi regăsite în spiritualitatea şi
practicitatea tuturor comunicărilor umane. (Lucian Blaga)
 Cultura ramâne dupa ce ai uitat totul (e. Herriot)
1.1Caracteristicile culturii
Din punctul meu de vedere cultura se defineste ca fiind totalitatea valorilor
spirituale creata de omenire in parcursul practicii sale social-istorice care
reprezinta progresele realizate in cunoasterea naturii, societatii si a definirii însăși a
fiintei umane. In sfera ei, cultura include atitudinile, actele, operele limitate la
domeniul spiritului si intelectului . In acest sens, culturii ii apartin operele de
stiinta, filosofie, istorie, literatura, muzica, arhitectura, sculptura, pictura.
Orice cultură are anumite caracteristici:
• Cultura nu este înnăscută ,ea se dobandeste prin invatarea de catre oameni inca
de la cele mai fragede varste. De asemenea cultura se invata din povesti si folclor,
fie ca este vorba de cultura populara traditionala, fie ca e vorba de vechi mituri.
Cultura se invata si din arta, din obiectele si operele de arta plastica pe care le-a
produs o anumita civilizatie.
• Cultura este transmisa din generatie in generatie.
•Cultura este suspusa schimbarii Culturile sunt siteme dinamice supuse schimbarii
prin confruntarea permanenta cu informatia din surse exterioare, contacte
interculturale ce determina schimbari in orice cultura.
 1.2 Componentele culturii

1) Cultura materială include obiectele fizice care pot fi văzute, atinse și simțite de
ceilalți. Drept urmare, cultura materială reprezintă relația omului cu natura. Omul
poate construi o casă pentru ai proteja de lumina soarelui și acest proces de
supraviețuire a determinat omenirea să creeze o mulțime de lucruri materiale,
adăugând valoare culturii lor.
2) Cultura nonmaterială conține idei, valori sau atitudini pe care o formă de cultură o
are. Cunoștințele, convingerile, normele și regulile care formează o societate și
comportamentul popoarelor sale pot fi considerate cultura nematerială.Ea include
lucruri intangibile și acestea nu au o existență fizică ca obiecte materiale. Cu toate
acestea, lucrurile materiale au o valoare simbolică legată de lucrurile nemateriale.
c) Obiceiurile sunt modele de conduită legate de valorile împărtăşite de grup,
care au importanţă pentru viaţă şi activitatea grupului a căror nerespectare atrage
după sine sancţionarea lor de către opinia publică. Dacă nu respectă obiceiurile
respectivii indivizi pot fi consideraţi lipsiţi de amabilitate, neatenţi. Exemplu de
obiceiuri sunt: să alegi vestimentaţia potrivită (cu ocazia), să oferi locul în
autobuz unui bătrân, etc. De exemplu: normele legate de apărarea proprietăţii
private, a bunurilor publice, a valorilor patriotice etc. Încălcarea lor (furtul,
frauda, incendierea unor proprietăţi etc.) atrage după sine sancţiuni juridice.
d) Legile sunt norme stabilite şi aplicate de autoritatea politică a societăţii ce
cuprind obligaţii generale pentru toţi membrii societăţii şi se aplică acelor
comportamente ce sunt considerate importante pentru societate. Indiferent de
forma pe care o îmbracă, legile joacă un rol extrem de important în reglementarea
relaţiilor sociale şi nerespectarea lor duce la sancţiuni.
2.Semnificația conceptului de civilizație
Etimologic, civilizatie deriva din latină unde adjectivul „civilis” si substantivul „civilitas”
desemneaza calitatile generale ale cetateanului in relatiile cu ceilalti cetateni, anume politetea si
amabilitatea. La vechii greci şi romani, condiţia omului cetăţean este condiţia unui comportament
civilizat. Ei identificau propriul lor stadiu de organizare socială cu ceea ce ar fi propriu omului ca
atare, considerîndu-se, un model perfect şi unic al umanităţii. Tot ceea ce nu corespundeal era ca o
lume barbară.
Deşi tot atît de veche ca şi omul —civilizaţia a devenit obiect de cercetare abia în epoca modernă.
Sub forma actuală, conceptul de civilizaţie a fost introdus de către raţionaliştii secolului al XVIII-
lea, de Voltaire şi de enciclopediştii francezi, accentul fiind pus pe antiteza dintre viitoarea
civilizaţie burgheză şi feudalism. În epoca contemporană, controversa asupra conceptului de
civilizaţie continuă chiar şi în probleme de terminologie. În timp ce unii autori recunosc ca legitim
numai termenul de civilizaţie, care ar include atît cultura materială cît şi cea spirituală, alţii
manifestă preferinţă pentru generalizarea termenului de cultură.
 2.1 Corelația dintre cultură și civilizație

 De exemplu Simion Mehedinti în „Civilizatie si cultura” defineste cultura drept suma tuturor
creatiilor sufletesti, intelectuale, etice si estetice, iar civilizatia drept suma tuturor creațiilor tehnice
care ajuta la adaptarea omului la mediul geografic.
 Ovidiu Dramba in „Istoria culturii si civilizatiei” delimiteaza cultura ca referindu-se la
ansamblul aptitudinilor, actelor si operelor limitate la domeniul spiritului si intelectului, iar
civilizatia ca totalitatea mijloacelor cu ajutorul carora omul se adapteaza mediului fizic si
social.
De fapt pluralitatea de sensuri pentru cei doi termeni ca si confuziile care se nasc adesea in
folosirea lor provin in cea mai mare parte din provenienta celor 2 concepte. De exemplu germanii
intrebuinteaza pentru faptele de civilizatie termenul kultur, iar francezii pt faptele de cultura
termenul civilisation. Termenul cultura provine din latinescul „culturae”, numai ca in antichitate
oamenii foloseau acest termen in intelesul original de cultivare a pamantului ca actiune de
transformare a naturii
Cultura este nesemnificativa daca nu se regaseste in calitatea relatiilor din societate, din civilizatie,
iar civilizatia este lipsita de importanta daca nu potenteaza cultura. Schimbarile din epoca moderna
au imbogatit sensul notiunii de cultura. Un rol important l-a avut miscarea romantica prin
orientarea catre cercetarea valorii culturilor, a traditiilor si obiceiurile diferitelor popoare.
Cultura semnifică, astfel, totalitatea valorilor (nu numai spirituale) create de
oameni în procesul activităţii lor, iar civilizaţia implică totalitatea bunurilor (nu
numai materiale) care se structurează în procesul de obiectivare a valorilor
culturale. Civilizaţia ar putea fi, astfel, înţeleasă ca o cultura finalizată, iar
cultura ca o premisă a civilizaţiei.Aşa cum nu poate fi despărţită cunoaşterea
de acţiune şi acţiunea de cunoaştere, tot aşa nu putem separa cultura de
civilzaţie.
În definirea termenilor de cultură şi civilizaţie, trebuie, deci, să ţinem seama de
următoarele principii :
-valorile culturale nu sînt numai valori spirituale (ele pot fi şi valori materiale) ;
-termenul de civilizaţie se referă nu la valori, ci la bunuri (care pot fi materiale
şi spirituale) ;
-cei doi termeni sînt de alt ordin (cultura cuprinde totalitatea valorilor, iar
civilizaţia cuprinde totalitatea bunurilor care rezultă din obiectivarea valorilor).
 Aşadar, cultura nu cuprinde civilizaţia , iar civilizaţia nu cuprinde cultura. Ambele
concepte se presupun însă reciproc, deoarece cultura se transformă în civilizaţie, iar
civilizaţia condiţionează geneza valorilor culturale şi oferă, totodată, timpul de
finalizare a acestora.
 1. Cultura este un proces de umanizare a naturii, un dialog activ al omului cu lumea, în
care accentul se pune îndeosebi pe dimensiunea interioară, pe trăire proprie şi învăţare,
pe exercitarea aptitudinilor şi energiilor spirituale individuale.
 2. Civilizaţia nu se află nici dincoace de cultură (în natură), nici dincolo de cultură (în
domeniul imperativelor care ghidează actele culturale), ci este un mod de finalizare a
culturii, un domeniu existenţial structurat ca efect al exercitării capacităţilor acţionate
ale acesteia. Corelatele fundamentale ale actului de cultură sînt natura şi omul ;
corelatele fundamentale ale actului de civilizaţie sînt societatea şi omul. Omul este deci
nucleul de bază şi principiul de constituire atît al culturii, cît şi al civilizaţiei (adică al
culturii devenită civilizaţie
 3. Valorile culturale sînt o premisă a producerii faptelor de civilizaţie, eforturile
civilizatoare se întruchipează în bunuri ; dar cultura, devenind civilizaţie, nu
încetează de a fi cultură, deoarece bunurile nu sînt altceva decît valorile care au intrat
în circuitul material activ al vieţii sociale, dar care nu dispar în mecanismul de
funcţionare a acestui circuit.
 4. Dacă civilizaţia este cultura in actu, integrată într-un sistem optimal organizat de
activitate, de gîndire şi de comportare a oamenilor, rezultă că trăinicia unei civilizaţii
depind de măsura în care o societate, dispunînd de un patrimoniu cultural, îşi creează
principii şi structuri organizaţionale, cu ajutorul cărora transformă valorile culturale
în fapte de viaţă.în ultimă analiză, civilizaţia nu este altceva decît societatea care şi-a
asimilat şi şi-a integrat valorile culturale care-i sînt necesare.Civilizaţia este
dimensiunea culturală obiectivă a societăţii, sau unitatea dintre societate şi cultură.
 MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE