LACUL

Mihai Eminescu
 Povestea care nu s-a terminat...

Natura este o stare de suflet, în sensul că înfăţişarea ei, e dictată de un

sentiment. Acolo unde dragostea apare ca un vis frumos de fericire cadrul
fizic este al unei naturi încântătoare, de basm: vara e în toi, ierburile au
frageziune, sunetele şi culorile se armonizează.
Natura ne oferă liniște, cine nu iubește plimbările în natură? Nu mi-am
imaginat că și poveștile de dragoste pot începe în natură sau urmează să
înceapă.
Timp de câteva zile vedeam un băiat trecând prin fața casei mele. Îl
cunoșteam doar din vedere, dar niciodată nu vorbeam cu el, până într-o zi,
curioasă fiind, l-am întrebat unde merge. Foarte drăguț, mi-a povestit și
chiar mi-a arătat.
Mergea la un lac din apropierea casei mele despre care eu nu aveam
habar. Acolo, pe o bancă, mi-a spus că și-a cunoscut marea iubire care i-a
promis că se va întoarce, dar trecuse deja câțiva ani. Îmi povestea cu un
mare entuziasm și cu un zâmbet până la urechi. Am văzut cât de fericit era
și nu-i puteam strica visele spunându-i că fata nu va mai apărea.
 Se înserase, iar cu lacrimi în ochi m-a condus spre acasă.
Povestea lui și glasul cu care mi-a povestit chiar m-au emoționat.
Codrul din jurul lacului îi oferea tânărului o liniște și o căldură
sufletească enormă. Doar acolo se simțea împlinit.
Încă îl mai văd mergând acolo cu același entuziasm și același
zâmbet larg, sperând să o găsească acolo. Văzându-l așa fericit sper
și eu să o întâlnească din nou.
Nu am întânit pe nimeni să iubească atât de mult și să aibă
atâta răbdare, dar poate acești ani de așteptare vor merita.
Dorința tânărului de a-și reîntâni ființa îndrăgită pe acest
tărâm feeric, într-un cadru rustic natural, pe malul lacului
„încărcat cu flori de nufăr” în mijlocul codrului.
Va merita sau nu așteptarea tânărului? Doar el și prietenii lui
buni, codrul și lacul, știu continuarea poveștii și sper să o aud și eu
cât de curând.