Clasa a XI-a A

Profesor coordonator: Bogos Elena

Colegiul Național ,,Calistrat Hogaș”

Formarea venitului și
salariului

Proiect realizat de : Curcă Bianca, Ivan Patricia, Matasă Alexandra, Oatu Carla
 Cuprins:

Venitu
01
l
Salariu
02
l

Conceptele
03 venitului și Exerciții și
salariului 04 probleme
rezolvate
05 Test de
evaluare
 01 VENITUL
Fondatorii economiei clasice, Adam Smith şi David Ricardo, erau preocupaţi de distribuţia venitului între cele
trei mari clase sociale din acel moment (muncitorii, capitaliştii şi proprietarii de pământ), definind trei categorii
de factori de producţie (munca, natura şi capitalul). Veniturile fiecărui factor erau tratate ca venituri ale
claseisociale corespondente, teoria preţurilor factorilor fiind numită şi teoria distribuţiei.

Definiție: Venitul constituie recompensa primită de posesorii factorilor de producţie pentru contribuţia lor la
activitatea economică, care îmbracă forma de salariu, profit, dobândă şi rentă.

Cercetările întreprinse în acest sens au permis formularea distribuției funcționale a venitului, definită ca

distribuţia venitului total între factorii de producţie, simultan formulându-se teoria distribuției după mărime a
venitului ,respectiv distribuţia venitului între gospodării fără a se face referire la sursa venitului sau la clasa
socială din care face parte gospodăria.

Definiție: Distribuția veniturilor reprezintă procesul prin care se realizează împărţirea veniturilor între membrii
societăţii.

Atunci când cererea şi oferta interacţionează pentru a determina alocarea resurselor între diferitele linii de
producţie, ele determină şi veniturile factorilor de producție care sunt utilizați.
 ORIGINEA ȘI DESTINAȚIA VALORII ADĂUGATE
Cifra de afaceri

Consumuri intermediare

Valoarea adăugată

Impozite  Dobânzi
Remunerarea Excedentul brut
asupra Dividende
salariaților de exploatare
producției
Economii brute
Venituri ale Impozite 
capitalului  directe

Venituri primare ale Venitul brut și Consum final

menajelor disponibil al
menajelor Economie
brută
Cotizații Prestații
sociale,impozite sociale
pe venit etc.
Definiție: Distribuția primară presupune că valoarea adăugată se
distribuie  posesorilor factorilor de producție în funcție de contribuția lor la
activitatea economică sub următoarele forme: 
          - salariul- revine posesorului factorului muncă;
          - profitul- revine posesorului factorului capital;
          -dobândă- revine posesorului de disponibilități bănești;
          - renta- revine posesorului factorului de producție pământ(în sens restrâns). 
  
 Definiție: Valoarea adăugată reprezintă bogăţia efectiv creată de agenţii economici, indiferent de forma activităţii
economice desfăşurate, la nivelul unei unităţi economice determinându-se ca diferenţă între încasările totale din vânzarea
bunurilor materiale şi serviciilor şi consumurile de factori, respectiv plăţile făcute către furnizori (este constituită din
salariile plătite, taxele şi impozitele, amortizarea şi profitul aferente producţiei vândute).   
Alături de distribuţia primară există însă şi o distribuție secundară (redistribuirea), care completează procesul de ansamblu
al repartiţiei prin noi forme de venituri ca urmare a intervenţiei administraţiilor, în special a celor publice. Veniturile
constituite astfel se numesc venituri secundare , acţiunile promovate de administraţiile publice în acestsens constând în:

   
 Prelevări:sume preluate din veniturile primare, în mod obligatoriu, în scopul redistribuirii lor în funcţie de 
nevoile existente (impozite pe cheltuieli, impozite pe veniturisau contribuţii cu caractersocial);
 Transferuri: plăţi a unor venituri care nu corespund unor sarcini economice efectiv realizate de beneficiar (pensii,
subvenţii, dobânzi la datoria publică, indemnizaţii de şomaj, asistenţă medicală, ajutoare sociale etc.). 
Dacă analiza distribuţiei veniturilor se plasează la nivel microeconomic, va trebui să aducem în discuţie repartiția
personală a veniturilor , repartiţie aflată în dependenţă de mecanismele repartiţiei finale. Analiza repartiţiei personale
aduce în prim plan o problemă socială deosebit de importantă, anume aceea a inegalităţii veniturilor personale.
 INFORMAȚII SUPLIMENTARE
- VENIT -
Venitul cuprinde numai afluxul global de avantaje economice încasate sau care urmează a fi încasate în conturile
întreprinderii. În componența venitului nu se includ sumele încasate în numele terțelor persoane, cum sunt, de exemplu,
taxa pe valoarea adăugată, accizele, încasările globale obținute de întreprindere din însărcinarea organizațiilor terțe, din
comercializarea produselor sau mărfurilor acestora, deoarece aceste sume nu reprezintă un avantaj economic al
întreprinderii și nu influențează capitalul propriu al acesteia.
Venitul se constată în baza metodei În majoritatea cazurilor venitul este exprimat sub formă de mijloace bănești încasate
calculării în perioada de gestiune în sau care urmează a fi încasate. În unele cazuri suma venitului poate fi mai mică sau mai
care a fost obținut, indiferent de mare decât valoarea venală a produselor, mărfurilor și serviciilor vândute. La vânzarea
momentul efectiv al intrării mijloacelor mărfurilor și serviciilor în credit suma nominală a încasărilor viitoare de mijloace
bănești sau altei forme de compensare. bănești, prin urmare, și suma venitului constatat, va fi mai mare decât valoarea venală.
În cazul apariției diverselor
incerititudini constatarea venitului se
admite cu respectarea următoarelor În unele cazuri aceste criterii pot fi respectate numai după încasarea mijloacelor
criterii: bănești sau după înlăturarea incertitudinilor apărute. De exemplu, la executarea
a) existența unei certitudini ferme că operațiilor de export pot apărea dificultăți în legătură cu primirea autorizației emise de
avantajele economice ce fac autoritățile statului străin privind transferarea mijloacelor bănești obținute din exportul
obiectul tranzacției vor fi obținute mărfurilor. În acest caz venitul nu se constată până la momentul obținerii autorizației
de întreprindere; respective. În cazul apariției unor îndoieli privind încasarea sumei cuvenite, inclusă
b) existența unei posibilități reale de a anterior în venit, această sumă se raportează la cheltuieli, și nu la diminuarea sumei
determina cu exactitate suma venitului constatat inițial.
venitului.
Într-o economie de piață, consumatorii și producătorii sunt cumpărători. Primii sunt cumpărători –consumatori, iar ultimii sunt
cumpărători investitori. Dacă, de pildă, ați fi salariat și ați cheltui o parte din salariu pentru a va procura alimente pentru consum v-
ați afla în prima ipostază. Plasarea salariului economisit în timp într-o mică afacere vă transformă în comparator investitor. În
ambele cazuri, venitul vostru, respectiv salriul provenit din activitatea economică, se întoarce, prin utilizarea lui, în activitatea
economică. La fel se întâmplă cu toate veniturile din economie.

Venitul provine din activitatea economică și se întoarce, prin utilizările

lui, în aceasta. Folosirea venitului se referă, în special la cheltuirea lui
pentru consum (C), pe de o parte, și la economisirea unei părți din acesta
(E), pe de altă parte. Cum banii economisiți reprezintă surse pentru
investiții, la nivelul unei țări putem considera economiiile (E) egale cu
investițiile (I).

Economia reală cuprinde și sectorul public, precum și activități

specific de autoconsum. De pildă, în țara noastră, statisticile include
în sursele de venituri și transferurile de venituri către populație de la
stat, sub forma prestațiilor sociale, precum și contravaloarea
veniturilor în natură a beneficiarilor de prestații sociale sau a
consumului de produse agricole din resurse proprii (fig.5.5).
 02 SALARIUL

Termenul provine din latinescul „salarium” prin care se desemna suma de bani primită de soldatul roman pentru
cumpărarea sării necesare în alimentaţie. În măsura în care se plătea unor persoane dependente, el a căpătat
sensul de venit al unei persoane care nu munceşte pentru sine, ci pentru altcineva, de care este dependent juridic
şi/sau economic.
 În teoria economică definițiile date salariului sunt numeroase:
        -venitul provenit din muncă ; 
        -remuneraţia primită de posesorul muncii pentru activitatea depusă; 
        -preţul plătit pentru cumpărarea factorului de producţie muncă; 
        -suma plătită celui ce-şi închiriază serviciile; 
        -o parte a valorii nou create de societate; 
        -totalitatea veniturilor obţinute prin muncă;
        -suma de bani pe care o primeşte posesorul forţei de muncă pentru contribuţia la constituirea
muncii în calitate de factor de producţie etc.
Definiție: Salariul reprezintă venitul ce remunerează proporţional cu timpul
lucrat sau cu sarcina exercitată, persoana care este legată de un utilizator de
muncă printr-un contract de închiriere a serviciilor.
Salariul poate fi considerat dintr-o dublă perspectivă:
         -din punctul de vedere al desfășurării activității economice, care presupune
combinarea factorilor de producţie, salariul este un cost, o componentă a
costului total; 
          -din punctul de vedere al faptului că orice activitate economică se
soldează cu obținerea unor bunuri și servicii destinate vânzării, salariul În măsura în care preţul este
reprezintă venitul celor care au contribuit prin muncă la obţinerea anumitor reprezentat pe piaţa muncii
rezultate. de salariu, intersecţia curbei
Salariul poate fi astfel considerat simultan cost (depinde de muncă) şi venit cererii de muncă cu oferta de
(depinde de rezultate). muncă va preciza salariul de
echilibru, respectiv acela la
care numărul locurilor de
muncă ocupate este cel mai
mare.
Salariul este o mărime permanent supusă unor procese contradictorii de diferențiere și de
apropiere/egalizare :
–tendința de diferențiere : se realizează în funcţie de aptitudinile şi de calităţile salariaţilor, caracterul
muncii, rezultatele obţinute, cantitatea de muncă depusă, nivelul de responsabilitate implicat etc.
–tendința de apropiere/egalizare:se realizează în măsura în care se restrâng sau dispar elementele de
diferenţiere prin ridicarea calificării, apropierea sau egalizarea condiţiilor de muncă etc.

Formarea salariului de echilibru, prezentată în graficul anterior,

este situaţia ideală. În realitate, veniturile salariale sunt impozitate,
ceea ce determină o reducere a ofertei de muncă. Astfel, o persoană
va cere un salariu mai mare, care să compenseze impozitele
prelevate, ceea ce are drept consecinţă o reducere a cantităţii de
muncă şi implicit o pierdere de producţie. Creşterea salariului prin
prisma impozitului, pentru a minimiza pierderea poate fi mai mică
decât valoarea acestuia, condiţia fiind aceea de a se menţine
deasupra valorii aceluiaşi timp care ar deveni timp liber(Stl).
Treptat s-a ajuns la concluzia că atât mărimea salariului, cât şi diferenţele dintre salarii trebuie astfel stabilite, încât să păstreze
permanent vie incitaţia la muncă şi aspiraţia la ridicarea calificării, ca determinante pentru obținerea unui salariu mai mare.
Salariul individual poate fi consideratsub două aspecte:
   -salariu nominal(SN) -suma de bani primită de salariat pentru munca sa;
   -salariu real(SR)-cantitatea de bunuri şi servicii ce poate fi cumpărată la un moment dat cu salariul nominal. Mărimea sa
depinde de salariul nominal şi de nivelul preţurilor(P):

Modificarea salariului real este reflectată prin indicele salariului real:

       

SAU

Pentru salariaţi cea mai mare importanţă o are salariul real, deoarece dacă acesta nu corespunde nevoilor sale va munci mai
mult sau va căuta un alt loc de muncă, respectiv dacă el corespunde aspiraţiilor sale, va munci mai puţin (va renunţa la o parte din
munca suplimentară sau chiar la o parte din cea necesară).
Pe lângă salariul individual există şi alte forme ale salariului:
      -salariul colectiv: este atribuit de firme salariaţilor sub formă de beneficii sau alte facilităţi ca expresie a contribuţiei lor la
obţinerea unor rezultate economice superioare;
      -salariul social: se acordă de către societate unor categorii de salariaţi sau grupuri ale acestora în măsura în care se
confruntă cu dificultăţi precum accidente de muncă, boli profesionale, şomaj etc., printre formele sale fiind de amintit
alocaţiile pentru copii, concediile plătite, pensiile, asigurările de sănătate etc.
De o importanţă deosebită în economie este salariul minim garantat legal, respectiv salariul fixat pe cale legală pentru a
garanta salariaţilor un venit nominal care să asigure un minimum de subzistenţă, determinat concret-istoric, în cadrul
unuimediu economico-social dat.

Salariul minim (unic pe economie sau nu), nu este unanim acceptat, deoarece:

   -este considerat un factor de şomaj atunci când este mai mare decât salariul de echilibru;

   -măreşte disparităţile între venituri în loc să le diminueze, generând o piaţă a muncii protejată şi conducând la diminuarea
salariului de echilibru;

    -dacă este însoţit de concurenţa bunurilor provenite din ţări cu salarii mai mici va determina şomajul forţei de muncă
necalificate;

    -poate deveni un obstacol la încadrarea tinerilor în muncă etc.

 În practica economică se cunosc trei forme de salarizare:
    -salarizare în acord (remunerarea muncii pe operaţii, activităţi, produse);
    -salarizare în regie (remunerarea în raport cu timpul lucrat, fără a se putea preciza cantitatea demuncă ce trebuie
depusă în unitatea de timp);
    -salarizare mixtă.
Marimea și dinamica salariului sunt influențate de factori, precum:
01    gradul de organizare sindicală,un grad înalt de organizare sindicală conducând la o mai bună protejare a intereselor salariaţilor şi
implicit la capacitatea exercitării unor presiuni mai mari în favoarea unor salarii mai ridicate;

02    capacitatea salariaților(sindicatelor) de a dialoga cu unitatea economică, organizaţiile patronale, instituţiile statului;

03  migrația internațională a forței de muncă, care constituie, pentru statele dezvoltate în special, pe de o parte, un avantaj (forţa de muncă
calificată este obţinută mult mai uşor, fără a mai fi necesare cheltuielile de educaţie şi formare profesională), dar, totodată, un dezavantaj
(nivelul ridicat de trai şi veniturile salariale mult mai mari constituie atracţii pentru cetăţenii statelor mai puţin dezvoltate, în multe
cazuri forţa de muncă care migrează nefiind însă calificată);

04 legislația cu privire la relațiile de muncă salarială (statul intervine asupra condiţiilor de remunerare a muncii, precizează condiţiile de
exercitare a muncii, decide restricţii privind utilizarea muncii femeilor şi copiilor, reglementează durata muncii, a concediilor, a
repausului săptămânal, sărbătorile legale);

05 legislația cu privie la mișcarea grevistă și revendicativă, caracterul mai permisiv sau mai restrictiv al acesteia permițând sindicatelor
să se impună mai mult sau mai puţin în negocierile colective şi în cele de la nivelulfiecăreifirme etc.
 INFORMAȚII SUPLIMENTARE
- SALARIU -
Pentru producător salariul reprezintă cheltuieli antrenate de producția unui bun sau a unui serviciu; el este parte din cheltuielile
totale, și anume un cost salarial. Pentru lucrător, salariul reprezintă un venit. Deși salariul este un preț plătit de producător, el trebuie
înțeles ca plată pentru serviciile prestate de lucrător și nu ca preț al muncii sau al forței de muncă. Lucrătorul rămâne proprietarul
forței sale de muncă și după ce s-a angajat. El a încheiat un contract de muncă în care sunt prevăzute obligațiile de muncă și
condițiile în care se va achita de aceste obligații. În afara timpului de muncă cheltuit în întreprindere, lucrătorul dispune de forța sa
de muncă și poate să o utilizeze după cum crede de cuviință: poate desfășura munci suplimentare, poate presta muncă la domiciliu
etc.
Salariul este o formă de venit. El revine
posesorului forței de muncă în schimbul muncii
desfășurate și permite acestuia să își satisfacă
trebuințele și să ducă o viață normală. Salariul
reprezintă motivația muncii. În România, cea mai
mare parte a populației obține venituri sub formă
de salariu (Figura IV.6).

„Prețul de piață al muncii – salariul – este prețul care se plătește în mod

real pentru ea, pe baza acțiunii naturale a proporției dintre ofertă și
cerere.” (David Ricardo, Opere alese, vol.I, Editura Academiei,
București, 1959, p.101)
La stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare
sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune
politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate
sindicală.
Între salarii există diferențe foarte mari. Locurile de
muncă nu sunt echivalente, după cum nici lucrătorii
nu formează un grup omogen. Locurile de muncă se
diferențiază în funcție de tipul de activitate, de
satisfacția muncii, de condițiile de muncă și de locul
unde este amplasată întreprinderea.

Evoluția salariului real în România

(perioada 1991-2003)
 Salariul este o sumă a cărei mărime
Salariul cuprinde: salariul de bază,
01 decurge din raportul de forțe existent la 02 indemnizaţiile, sporurile, precum şi
un moment (însă variabil în timp) între
salariați și cei ce folosesc munca, dintre alte adaosuri.
sindicatele salariaților și patronat.

Salariul de bază reprezintă partea

0330%
principală a salariului total ce se cuvine
07 angajatului pentru activitatea prestată
angajatorului conform pregătirii
Plata salariului se face direct
titularului sau persoanei profesionale, într-un anumit interval de
împuternicite de acesta şi se timp.
dovedeşte prin semnarea statului de
plată, precum şi prin orice alte
documente justificative care
demonstează efectuarea plăţii către
salariatul îndreptăţit.
Salariile se stabilesc prin
negocieri individuale sau/şi
04 colective între angajator şi
06 salariaţi sau reprezentanţii
acestora .
Salariul se plăteşte în bani cel
puţin o dată pe lună ,la data
stabilită în contractul
individual de muncă , în
contractul colectiv de muncă Angajatorul are obligaţia de a asigura fiecărui
salariat , aferent timpului lucrat , cel puţin
aplicabil sau în regulamentul 05 salariul minim pe economie , stabilit prin
intern, după caz.
hotărâre de guvern .
 CONCEPTELE
03 VENITULUI ȘI SALARIULUI
Venitul constituie recompensa primită de posesorii
factorilor de producție pentru contribuția lor la activitatea
economică, care îmbracă forma de salariu, profit, dobândă
și rentă.
Distribuția veniturilor reprezintă procesul prin care se
realizează împărțirea veniturilor între membrii
societății.

Valoarea adăugată reprezintă bogăţia efectiv creată de agenţii

economici, indiferent de forma activităţii economice desfăşurate, la
nivelul unei unităţi economice determinându-se ca diferenţă între
încasările totale din vânzarea bunurilor materiale şi serviciilor şi
consumurile de factori, respectiv plăţile făcute către furnizori (este
constituită din salariile plătite, taxele şi impozitele, amortizarea şi
profitul aferente producţiei vândute).  

Salariul reprezintă venitul ce remunerează proporţional

cu timpul lucrat sau cu sarcina exercitată, persoana care
este legată de un utilizator de muncă printr-un contract
de închiriere a serviciilor.
 04
1. La un moment dat într-o economie salariul nominal a fost de 700 lei, preconizându-se o creştere a preţurilor de 15%. Care va fi creşterea
salariului nominal pentru ca salariul real să sporească cu 5%?

SN0= 700 lei  I = 100  SN =SR ∙P

SN 1 1 1

Ip=115% SN1= 105% SR0∙ 115%P0= (105% 700 lei) ∙

SR0 = SN0
115% = 735 lei ∙ 115% = 845,25 lei
SR1=105% SR0 SR= SN = SRP ISN = ∙ 100= 120,75%
ISN= ?

2. Ce se întâmplă dacă într-o ţară salariul nominal sporeşte cu 100%, iar salariul real scade cu 50%?

I SR = = 4 IP
I SR1= 50% ∙ ISR0 Indicele prețului creşte de 4 ori, inflația este mai
ISR1 = 0,5 ISR0 I SR = IP =
ridicată iar puterea de cumpărare a banilor s-a
înjumătăţit.
ISN1 = 200% ISN0
3. Salariul mediu nominal lunar în t0 a fost de 500 lei. În t1 preţurile bunurilor de consum au înregistrat o creştere generală de 40% faţă de t 0.
Care trebuie să fie sporul absolut al salariului nominal în t1 pentru a se asigura menţinerea salariului real din t0?

SN0= 500 lei  I = 100  SN =SR ∙P

SN 1 1 1
Ip=140% SN1= SR0∙ 140%P0= 500 ∙ 140% = 700 lei
SR0 = SN0
SR1=SR0 ISN = ∙ 100= 140%
SR= SN = SRP
ISN= ?

4. Salariul nominal brut în luna ianuarie a fost de 3.000.000 lei şi a inregistrat o creştere de 5% în februarie. Calculaţi salariile nominale nete
din cele două luni, ştiind că, pentru un venit între 2.250.000 - 3583.000, impozitul lunar net este de 471.650, plus 28% pentru ceea ce depăşeşte
suma de 2.250.000 lei.

SNbi = 3.000.000 lei
SNbf = Snbi + 5% Snbi
SNn = ?
Salariu net= SN- rețineri  SNni= 3.000.000 - 471.650 = 2.528.350 lei (>
(impozit) 2.250.000) SNni= 2.528.350 – 28% 2.528.350 =
1.820.412 lei
SNbf= 3.000.000 + 5% 3.000.000= 3.150.000 lei
SNnf= 3.150.000 - 471.650 = 2.768.350 lei (>
2.250.000) SNnf= 2.768.350 – 28% 2.768.350 =
1.928.412 lei
5. Pe parcursul unui an, preţurile bunurilor de consum cresc cu 40%, iar salariul nominal creşte cu 25%. Cum se modifică salariul real?

SN1=125% SN0 SR SR
  1= = 0,8928 ∙ SR0 = 89,28% SR0
  =
P1= 140% P0
SR0 – 89,28% ∙ SR0 = 10,72% ∙ SR0
(Salariul real a scăzut cu 10.72%)

6. În trimestrul întâi al anului în curs, preţurile au crescut cu 15%. Ce salariu nominal ar trebui să primească un lucrător care, la începutul
anului, câştigă 2.000 u.m./lună, astfel încât salariul său real să nu se modifice?

SN0 = 2.000 u.m./lună  SR1= = SR0

 SR =
P1 = 115% P0
SN1= 115% SN0 SR1 = 2.000 + 15% 2.000 = 2.300 u.m./lună

7. Ce salariu nominal ar trebui să aibă un angajat al cărui salariu a fost de 200.000 u.m., în situaţia în care preţurile cresc cu 20% şi se acordă
majorări care să compenseze 75% din creşterea preţurilor?

SN0 = 200.000 u.m./lună SR  = ⇒ creşterea preţurilor = 20% SN0 = 40.000 u.m.

  =
P1 = 120% P0 majorări = 75% creşterea preţurilor = 75% 40.000 u.m.= 30.000 u.m.
SR1= SR0
SN1 = 200.000 + 30.000 = 230.000 u.m.
8. În urma revendicărilor salariale, salariul nominal a crescut, în perioada t1 cu 25% față de perioada t0. Acest lucru a condus la o creștere a
prețurilor de 30%. Cum și cu cât s-a modificat salariul real?

P1 = 130% P0  SR =  SR1= = 0,96% SR0

SN1= 125% SN0
 I = 100  I = 100 = 96% ⇒ Salariul real a scăzut cu 4% față de t .
SN SN 1

9. În trimestrul I al anului trecut, prețurile au crescut cu 3%. Ce salariu trebuie să primească un lucrător care, la începutul anului, câștiga 2 000
u.m./lună, astfel încât salariul său real să nu se modifice?

SN0= 2 000 u.m./lună  SR = SR

  1= = SR0
P1 = 103% P0
SN1 = 2.000 + 3% 2.000 = 2.060 u.m./lună
SN1= 103% SN0

10. Dacă rata inflației este în anul curent 50% față de anul precedent, iar salariul nominal crește cu 65%, să se calculeze:
a) evoluția salariului real;
b) cu cât ar fi trebuit să crească salariul nominal, pentru ca salariul real să rămână constant.

ISN = 165% I SR = 100 = 110% ⇒ Salariul real a crescut cu 10%.

I SR = 100
IP = 150%
ISR=? Salariul nominal trebuia să crească cu 50% pentru ca salariul real să rămână constant.
 05

1. Salariul real a scăzut cu 10% în condițiile creșterii 4. Salariul este:

01 prețurilor cu 20%, atunci salariul nominal: 04 a) prețul tranzacțiilor pe piaţa muncii;
a) crește cu 30%; b) un cost pentru angajat și un venit pentru firmă;
b) scade cu 20%; c) un beneficiu acordat de stat;
c) crește cu 10%; d) întotdeauna mai mic decât profitul;
d) crește cu 8%.
5. Dacă salariul nominal crește mai mult decât cresc prețurile bunurilor de
2. Salariul nominal net reprezintă: 05
02 a) suma atribuită global tuturor salariaților unei
consum, atunci:
a) salariul real scade;
firme; b) salariul real crește;
b) suma care revine salariatului după plată c) salariul real este constant;
impozitului și contribuțiilor; d) salariul real poate crește, scădea sau rămâne constant.
c) o mărime procentuală;
d) suma compensatorie acordată salariaților unei 6. Salariul nominal creşte cu 50%, iar puterea de cumpărare a banilor scade cu
firme. 06 20%. În aceste condiții, salariul real:
a) crește cu 25%;
033. Salariul real reprezintă:
a) o formă a salariului nominal;
b) scade cu 20%;
c) rămâne constant;
b) puterea de cumpărare a salariului nominal net la d) ajunge la 120%.
un anumit nivel al prețurilor;
c) puterea de cumpărare a banilor;
d) o componentă a salariului nominal.
07
7. Presupunând că salariul nominal crește cu 200%, iar 10
10. Atunci când salariul nominal crește mai mult decât creşte salariul real,
prețurile bunurilor de consum:
prețurile sporesc cu 100%, atunci salariul real:
a) scad;
a) scade cu 33,33%;
b) cresc în acelaşi ritm cu salariul real;
b) crește cu 100%;
c) nu se modifică;
c) crește cu 50%;
d) cresc mai puțin decât salariul nominal.
d) scade cu 50%.

8. Dacă salariul unui muncitor este 1.450 u.m./lună, iar 11

11. Atunci când prețurile bunurilor de consum cresc mai puțin decât crește
08 prețurile bunurilor de consum cresc cu 16%, atunci
salariul real, salariul nominal:
a) crește mai mult decât salariul real;
puterea de cumpărare a salariului nominal este:
b) crește mai puțin decât salariul real;
a) 1.682 u.m.;
c) scade;
b) 1.250 u.m.;
d) nu se modifică.
c) 1.600 u.m.;
d) 9.062,5 u.m..
12
12. Pentru aprecierea justeței diferențierii salariilor trebuie să se tină seama
09
9. Dacă salariul nominal și prețul satisfactorilor, fiecare
de:
a) necesitatea prelungirii perioadei de muncă a lucrătorilor;
sporește de 3 ori, atunci salariul real:
b) contribuția lucrătorilor la activitatea economică;
a) crește de 3 ori; c) nevoia de egalizare a salariilor;
b) scade cu 100%; d) tipul de progres tehnic dominant.
c) rămâne constant;
d) crește cu 100%.
13
13. Salariul real în raport cu câştigul real este:
17
17. Împărțirea venitului între participanții direcți la obținerea lui se numește:
a) întotdeauna crescător, datorită luptei sindicatelor; a) redistribuire;
b) întotdeauna mai mare; b) schimb de bunuri;
c) întotdeauna egal; c) diviziune a muncii;
d) o componentă. d) distribuire.

14
14. În cadrul factorilor cu caracter indirect, care influențează dimensiunea și
18
18. Veniturile ce revin participanților direcți la activitatea economică nu se
dinamica salariului, se pot enumera: referă la:
a) creșterea gradului de profitabilitate a firmelor; a) salariu;
b) migrația internațională a forței de muncă; b) pensii;
c) creșterea calificării profesionale;
d) sporirea productivității muncii. c) dobândă bancară;
d) rentă funciară.

15
15. Deosebirea fundamentală dintre salariu în calitate de cost și salariu în
calitate de venit este legată de: 19
19. Veniturile care participă la procesul de redistribuire sunt:
a) raportul dintre câștigul nominal și câștigul real; a) destinate remunerării angajaților din firmele de stat;
b) raportul dintre inflație și șomaj; b) venituri deja distribuite;
c) raportul dintre salariul colectiv și salariul social; c) numai veniturile administrației publice;
d) semnificația salariului pentru cel care îl plătește (producătorul) și d) numai veniturile formate din profit.
pentru cel care primește (salariatul). 20
20. Veniturile bănești totale încasate de un salariat (salariul tarifar nominal,
sporuri, premii etc.) reprezintă:
16 16. Salariul social, spre deosebire de salariul colectiv:
e) câștigul real;
e) se acordă din beneficiul firmei;
f) se acordă de către societate pentru a spori veniturile unor categorii de f) câștigul nominal;
salariați; g) salariul nominal;
g) se atribuie în sumă globală tuturor salariaților; h) salariul real.
h) se acordă numai dacă întreprinderea realizează profit.
VĂ MULȚUMIM PENTRU
ATENȚIE!