Importanța legii

periodicității
 În februarie 1869, chimistul rus D.I.Mendeleev a
descoperit legea periodicității și a creat primul sistem
periodic al alementelor chmice.
 În decembrie 1869, savantul german L. Mayer
publicase și el legea perodicității și un sistem periodic
asemănător cu cel al lui Mendeleev.
 Cine este totuși autorul descoperirii? Evident, în
lumea savantă este recunoscut aportul predecesorilor
și l contemporanilor lui Mendeleev, care au grăbit
descoperirea legii periodicității și a sistemului
periodic. Astăzi se consideră totuși că autor al
descoperirii este D.I.Mendeleev. De ce?
 În primul rînd, Mendeleev, spre deosebire de
Mayer, a înțeles de la bun început că a descoperit o
lege fundamentală a naturii.
 În al doilea rînd, Mendeleev a demonstrat
capacitatea predictivă a legii periodicității.
 1. Alcătuind sistemul periodic, Mendeleev a
modificat masele atomice ale unor elemente. El
considera că asemănarea de grupă este mai
importantă decît consecutivitatea maselor atomice.
 Datorită acestui fapt, Mendeleev a depistat unele
greșeli si le-a corectat. Pentru Be, de exemplu, are
determinată masa atomică de 13,5 și valența II sau III.
Conform acestor criterii, Be trebuia să ocupe poziția a
șasea, imediat după carbon. În consecință, ar fi dispărut
asemănarea de grupă, deoarece Be s-ar fi aflat în
aceeași grupă cu Si, cu care nu are nimic în comun, iar
carbonul- în aceeași grupă cu Al, de care se deosebește
esențial.
 Mendeleev a propus pentru Be masa atomică de 9,4
, valența II și nr. de ordine 4, situîndu-l în subgrupa
principală a grupei a II-a, deasupra Mg. Mai tîrziu,
aceste schimbări au fost confirmate experimental.
 2. Pornind de la principiul asemănării de grupă,
Mendeleev a aranjat unele elemente într-un mod
neordinar, încălcînd ordinea creșterii maselor
atomice, chiar și atunci cînd masele atomice
feseseră calculate corect.
a) 52Te Ar=127,6 53I Ar= 126,9
b) 27Co Ar=58,9 28Ni Ar= 58,7

Mai tîrziu s-a demonstrat că sarcina nucleului

acestor elemente este egală cu numărul lor de
ordine.
3. Spre deosebire de predecesorii săi, Mendeleev a
intuit că șirul continuu de elemente, publicat pînă
la 1869, trebuie despărțit, lăsînd loc pentru
elementele necunoscute, care urmează a fi
descoperite.
Astfel, în 1877, el a lăsat căsuțe goale, în tabelul
periodic, mai jos de B, Al și Si, numind aceste
elemente, respectiv, ecabor (nr.21), ecaaluminiu
(nr.31) și ecasiliciu (nr.32).
Elementul cu nr.31 a fost numit galiu, cu nr.21-scandiu, acel cu
nr.32- germaniu.
 Aceste descoperiri au marcat triumful legii
periodicității. Cum scria Mendeleev in 1906,
“nici unul dintre predecesorii săi nu a riscat să
prezică propritățile elementelor nedescoperite, să
schimbe greutățile atomice acceptate și să
considere legea periodicității o nouă șege a
naturii, capabilă să sintetizeze date negeneralizate
pînă atunci. “
 Într-adevăr, se poate afrima că germanul Lothar
Meyer, și alți savanți au fost foarte aproape de a
descoperi legea pereodicității, dar nu au făcut-o.
 4. Dezvoltarea ulterioară a legii periodicității s-a
datorat descoperirii gazelor inerte.
 În anul 1893, savanții englezi J.W.S. Rayleigh și William Ramsay
au separat, din aerul condensat, un gaz, pe care l-au numit
argon( in greacă – inactiv ). Un alt gaz inert, heliul He(solar), a
fost descoperit mai întîi pe Soare, apoi de către W. Ramsay și pe
Pămînt.
 După calculul maselor atomice, aceste elemente au
fost plasate la capătul perioadelor I și II, alcătuind
subgrupa principală a grupei a VIII-a și constituind
trecerea de la nemetalele tipice la metale tipice.
Această tranziție o prevăzuse și Mendeleev, care
plasase argonul pînă la potasiu, deși masa lui
atomică este mai mare decît cea a potasiului.
 Bazîndu-se pe sistemul periodic al elementelor, W.
Ramsay a căutat și celelalte gaze rare. Au fost
calculate masele atomice, densitățile și alte proprietăți
fizice ale gazelor inerte necunoscute încă. În anul
1898, au fost descoperite alte trei gaze inerte:
Ne( nou), Kr ( ascuns) și Xe(străin).Ultimul gaz
inert,radonul Rn, a foste descoperit în anul 1900, în
timpul studierii mnineralelor radioctive.
 La mijlocul sec.XX, obținerea unor compuși de gaze inerte ( de
exemplu, oxidul de xenon (VIII) XeO4) a confirmat încă o dată
exactitatea atribuirii gazelor inerte la grupa a VIII-a.
 După completarea tabelului cu gazele inerte, definiția perioadei
a căpătat un alt conținut: perioada este șirul orizontal de
elemente cuprins între un metal alcalin și un gaz inert(rar).