VALEA LOAREI

• Valea Loarei, înscrisă în anul 2000 pe lista locurilor din patrimoniul mondial

 UNESCO, desemnează partea situată între localitățile Sully-sur-Loire și 
Saint-Florent-le-Vieil. Valea Loarei constituie un loc excepțional datorită
diversității biologice, dar și pentru bogăția istorică și culturală (parcuri,
castele și orașe).
CASTELUL AMBOISE

• Castelul Amboise (în franceză Château d'Amboise) este situat in orașul 

Amboise, la confluența râurilor Loara si Masse. Platoul înalt care domină
centrul Văii Loarei era un însemnat loc strategic încă din perioada galo-
romană. Astăzi castelul Amboise este proprietatea orașului și este clasat
Monument Istoric din anul 1845.
• Povestea castelului începe în secolul al XI-lea, când Foulques Nerra, conte de Anjou, a reconstruit fortăreața în stâncă ce fusese ridicată în
imediata vecinătate a Loarei, ca punct strategic.Începând din secolul al XI-lea, trei fortărețe ridicate pe fluviu, lânga insula Saint Jean, au fost
în stăpânirea puternicilor conți de Amboise, până la confiscarea lor de către Ludovic al VII-lea.Vecinătatea insulei a facilitat construirea unui
pod cu mare importanța economică și militară.În secolul al XV-lea, Ludovic al XI-lea a făcut din Amboisereședința soției sale Charlotte de
Savoie, care l-a născut aici pe viitorul Carol al VIII-lea în anul 1470.Acesta a copilărit în acest loc împreună cu sora sa, Anne de Beaujeu.La
13 ani a urcat pe tron și în 1492 a decis construirea unui nou și măreț castel.
• La înapoierea din campania din Italia (1495), regele a adus nu numai prada de război, mobilier, tablouri, statui, ci și multe idei, precum și o
echipă de 22 de meșteri constructori, sculptori, ebeniști si grădinari pentru a finaliza castelul si parcul în felul celor văzute în Italia, dar mai
fastuos.Printre acești artiști italieni s-au numarat Fra Giocondo, Boccador si horticultorul italian Pacello de Mercogliano.
• Carol al VIII-lea a murit în 1498, la vârsta de 28 de ani, fără a se bucura pe deplin de rezultatele eforturilor sale.L-a urmat vărul său 
Ludovic al XII-lea, dar apogeul istoric al castelului va fi atins sub Francisc I, vărul și totodata ginerele lui Ludovic al XII-lea.În 1515 acesta l-a
invitat aici pe Leonardo da Vinci (artistul avea pe atunci 64 de ani), care și-a trăit ultimii ani și a și fost ingropat aici.
• La începutul secolului al XVII-lea, castelul a devenit proprietatea lui Gaston d’Orleans, fratele regelui Ludovic al XIII lea. Ulterior, castelul a
cărei măreție a început să pălească și-a schimbat foarte des proprietarii în funcție de capriciile Coroanei.Din păcate mulți dintre noii proprietari
nu au dispus de mijloacele materiale necesare pentru a-l întreține, el devenind treptat o ruină. Ca urmare, în 1848, statul a readus castelul în
proprietatea sa și l-a transformat în închisoare, aici fiind închis până în 1852, Abd El Kader.
• În 1873, castelul a fost din nou restituit familiei d’Orleans care l-a transformat în azil de bătrâni.Apoi, la începutul secolului al XX-lea,
Ruprich-Robert și urmașii săi au restaurat Amboise, redându-i a doua tinerețe. În zilele noastre castelul are aceeași măreție ca în perioada sa de
glorie din secolele XV-XVI cu toate că el nu mai reprezintă decât o cincime din ceea ce era o dată.Acum, fosta fortăreață Amboise este
proprietate de stat, căruia i-a fost oferit de contele de Paris, fiind gazda unor spectacole în stil renascentist, organizate periodic de oficialitățile
locale.
 CASTELUL ANGERS

• Castelul Angers (în franceză Château d'Angers) este situat in orașul Angers,

mai sus de râul Maine, în apropiere de confluența râurilor Loara si Maine,
fiind unul din cele mai mari și frumoase castele feudale din Franța.
• Angers este astăzi reședința departamentului Maine-et-Loire; a fost reședința provinciei istorice
Anjou.
• PesonalitățiModificare
• Ludovic al IX-lea (1214–1270), rege al Franței
• Iolanda de Aragon (1384–1442), ducesă de Anjou
• René de Anjou (1409–1480), Duce de Anjou, Conte de Provence (1434–1480), Conte de
Piedmont, Duce de Bar (1430–1480), Duce de Lorena (1431–1453), rege al Neapolelui (1435–
1442; titular 1442–1480), titular rege al Ierusalimului (1438–1480) și rege de Aragon (1466–
1480) (inclusiv rege al Siciliei, Majorca și Corsica)
CASTELUL BLOIS
Castelul Blois este situat pe Valea Loarei mai precis pe malul drept al
fluviului în orașul Bloisdin Departamentul Loir-et-Cher, Franța. Între
anii 1498 - 1589, el a fost reședința nobililor din casele de Valois și
Orléans.

În secolul al X-lea contele de Blois a fost arestat și închis în

unul din turnurile castelului. Ultimul conte de Blois a vândut la
sfârșitul secolului XIV castelul casei de Valois care devin
ulterior monarhi.
Ludovic al XII-lea al Franței și Francisc I al Franței au folosit
clădirea ca reședință principală și au lăsat să fie construite o
serie de anexe și amenajări exterioare. Ultimele lucrări de
construcție au loc în secolul al XVII-lea, după planurile
arhitectului François Mansart, după aceea castelul a fost
neglijat. 
În timpul Revoluției franceze a fost jefuit și distrus. Din anul
1845 a fost restaurat în mare parte, devenind model pentru
celelalte castele de pe valea Loarei, ca de exemplu castelele 
Azay-le-Rideau, Chenonceau și Amboise. În prezent castelul
este muzeu.
CASTELUL CHAMBORD
Castelul Chambord (francezǎ Château de Chambord, Chambourg) ,
situat la 15 km est de Blois, la Chambord (Loir-et-Cher, Franța), este
unul dintre cele mai cunoscute castele din lume datorită unei foarte
distincte arhitecturi renascentiste franceze care îmbină stilul tradițional
francez cu structuri renascentiste.

Castelul, cel mai mare de pe valea Loarei, a fost construit în

inima celui mai mare parc forestier închis din Europa (5441m).
A fost construit din ordinul regelui Francisc I între anii 1519 și
1547. Are 365 de camere care sunt mari, spațioase și încălzite de
șeminee. Pe lângă camere, castelul mai are o bucătărie, o capelă
și o sală de teatru. Lângă castel sunt grajdurile și grădina. Scara
principală a fost proiectată de Leonardo da Vinci și este dublu
spiralată. În prezent castelul este în proprietatea statului francez
și este muzeu.
CASTELUL CHENONCEAU
Castelul Chenonceau (în franceză Château de Chenonceau) este un castel situat în Franța, în apropierea satului Chenonceaux din 
departamentul Indre-et-Loire. Chenonceau este unul dintre cele mai celebre castele de pe Valea Loarei. De asemenea, este singura
cu Montsoreau care a fost construită direct în albia râului, a râului Cher pentru Chenonceau și a râului Loara pentru Montsoreau.

Castelul a fost construit pe locul unei mori fortificate de pe râul Cher, prima mențiune scrisă despre acesta datând din secolul XI.
A fost supranumit castelul femeilor, faimă datorată personajelor istorice feminine care și-au lăsat amprenta asupra lui. Cele șase
femei care au stăpânit castelul sunt :
•În 1513, Thomas Bohier și soția sa Catherine Briçonnet îl renovează în stil italian renascentist.
•Henric al II-lea al Franței, soțul Caterinei de Medici, îl face cadou celebrei sale amante Diane de Poitiers, în 1547.
•La moartea Caterinei și a fiului său, văduva sa Louise de Lorraine-Vaudémont (ultima regina din casa de Valois) înveșmântează
Chenonceau în negru până la moartea sa.
•În secolul XVIII proprietara sa este Madame Dupin, strămoș al faimoasei George Sand(1804-1876), care reînvie fastuoasele zile
de glorie de acum două secole prin deschiderea unor celebre saloane artistice la care vor participa personalități marcante ale
vremii.
•Începând cu 1864, Madame Pelouzerestaurează clădirea, iar în 1972 familia de Menier deschide un Muzeu de ceară.
• Primii stăpâni ai castelului Chenonceau au fost familia de Marques, care a ridicat între secolele XII-XV o moară fortificată și un castel medieval pe râul Cher. Din acest edificiu
inițial nu ne mai rămâne azi decât marele donjon ce străjuie intrarea principală.Două decenii s-au luptat pentru a-și păstra averea pe care pusese ochii Thomas Bohier care, prin
funcția sa de perceptor al impozitelor sub trei monarhi, a dispus de resursele necesare pentru a cumpăra, parcelă cu parcelă, domeniul.În 1512, Bohier a reușit să preia întreaga
proprietate, a demolat vechile clădiri, cu excepția unui donjon, și a construit între 1513-1521 un nou castel.Funcția sa însa i-a răpit tot timpul, a fost plecat și în campania
italiană așa că , practic, constructorul noului edificiu a fost soția sa Catherine Briçonnet, a cărei influență și-a pus amprenta asupra alegerii locului, distribuției spațiilor și
primelor decorații interioare.Bohier a murit in 1524, soția sa, doi ani mai târziu.Fiul lor a trebuit să cedeze castelul regelui Francisc I(1494-1547), marele patron al 
Renașterii franceze.
• Fiul său, Henric al II-lea al Franței (1519-1559), soțul controversatei Caterina de Medici (1519-1589), atunci când s-a urcat pe tron a dăruit Chenonceau favoritei sale, 
Diane de Poitiers, văduva lui Louis de Brézé, strălucitor de frumoasă, chiar și la o vârstă înaintată (era cu 20 de ani mai în vârstă decât regele). Ea este cea care va ordona
construirea poduluisuspendat peste Cher din banii proveniți din impozitul pe clopote, și a magnificelor grădini ce-i poartă numele apelând la serviciile arhitectului 
Philibert Delorme.
• În 1559 când Henric al II-lea al Franței a fost grav rănit la un turnir, Caterina a preluat controlul, interzicând accesul Dianei de Poitiersîn preajma bolnavului, în pofida
repetatelor chemări ale acestuia. După moartea lui, Caterina a exilat fosta amantă a regelui, și pentru prima oară a fost capabilă să exercite puterea conferită de statutul de
regină.Aceasta s-a razbunat pe Diane de Poitiers, luandu-i castelul în schimbul celui de la Chaumont. Aceasta s-a retras la Anet, unde a murit în 1566.
• Înaintea morții sale, în 1589, Caterina de Medicidăruiește castelul Chenonceau nurorii sale Louise de Lorraine-Vandémont, soția regelui Henri al III-lea care după asasinarea
acestuia, s-a izolat aici, impunând o atmosferă sumbră, dominată de culorile alb-negru ale doliului.Istoria i-a păstrat numele de Regina Albă , pentru că a respectat până la
moartea sa în 1601, doliul alb, regal.
• Castelul trece apoi în proprietatea nepoatei Louisei, Francoise de Lorraine-Mercoeur, căsătorită cu César de Bourbon, fiica lui Henri al IV-lea și a Gabriellei d’Estrées.Apoi fiul
lui César, Louis de Vendome intră în posesia castelului și în sfârșit Louis-Joseph de Vendome câstigătorul lui Villaviciosa, bătălie care asigura lui Philippe al IV-lea, tronul 
Spaniei.
• Un timp castelul a fost abandonat în secolul 18, după care a intrat în proprietatea perceptorului regal Claude Dupin pe 9 iunie 1733. Soția sa, Madame Dupin, bunica lui 
George Sand, mare iubitoare de literatură, a întreținut la Chenonceau un salon frecventat de artiști și literați: Georges de Buffon (1707-1788), Jean-Jaques Rousseau (1712-1778
), Voltaire (1694-1778) care este, începând din 1747, preceptorul fiului lui Madame Dupin. Revoluționarii îl cruță de la distrugere, grație popularității de care se bucura
proprietara sa, care câștigase de-a lungul vieții sale afecțiunea tuturor.
• Începand cu 1864 atunci când castelul a intrat în proprietatea lui Eugène Pelouze, încep restaurările castelului. În 1913 este răscumpărat de Henri Menier, castelul rămânând de
atunci în proprietatea descendenților săi. Astăzi, castelul este încă proprietate privată și poate fi vizitat doar parțial.
 MODIFICARE
INTERIORUL CASTELULUI

• Pentru a pătrunde în edificiu se parcurge o alee de platani, lăsând în dreapta Musée de Cires(Muzeul Figurilor de Ceară) în care 15 scene evocă istoria castelului și principalele sale personaje.La intrare, doi sfincși deschid drumul peste un pod basculant
care traversează râul Cher și conduce spre terasa înconjurată de șanțuri cu suprafețe smălțuite.
• În stânga, splendid parcul Dianei de Poitiers, străjuit de imobilul administrației. Desfășurată simetric, în partea dreaptă, este grădina magnifică a Caterinei de Medici.Pe terasă se ridica donjonul vechiului castel Marques, remaniat de Bohier.Pe el sunt
înscrise inițialele TBK (Thomas Bohier și Katerine) care se regăsesc și în alte locuri din castel, ca și deviza „S’il vient à point, me souviendra” („Dacă se va împlini – construcția castelului, vă va aminti de mine”).Alăturată, o fântană cu emblema familiei 
Marques, un vultur și o himeră.
• Castelul de forma rectangulară, cu turnuri rotunde în colțuri, are la bază în albia râului, doi din stâlpii masivi de fundație ai morii inițiale.
• Cele patru săli ale parterului sunt deservite de un vestibul cu bolți în ogivă.La stânga, Camera Gărzilor este decorată cu tapiserii flamande din secolul al XVI-lea, cu reprezentări din viața de curte și scene de vânătoare.În încăpere se mai află cuferele care
serveau la transportul argintăriei, vaselor etc, atunci când curtea iși schimba reședința.
• Capela alaturată conține, deasupra ușii de la intrare, o statuie a Fecioarei, apoi o altă statuieFecioara cu Pruncul din secolul al XVI-lea, din marmură de Carrara, de Mino de Fiesole, și picturi religioase de Sassoferato, Alonso Cano, Jouvenet etc.
• Biblioteca , redusă ca mărime, are un plafon(1525) cu o decorație considerată ca noutate în epocă și tablouri de Andreea del Sarto, Bassano, Jouvenel.
• În Dormitorul Dianei de Poitiers se remarcă șemineul executat de sculptorul Jean Goujon, două mari tapiserii: Triumful Forței și Triumful Carității, și tabloul Fecioara cu copilul, de Murillo.
• În Camera Verde a Caterinei de Medici, care a servit drept cabinet de lucru în timpul regențeisale, se găsesc tablouri de Tintoretto, Jordaens, Jouvenel, Van Dyck, Veronese etc și o tapiseriecu un colorit de excepție, inspirată din decoperirea Americii.
• Peste podul cu cinci arcade, arcuit deasupra râului, se afla Galeria Caterinei de Medici cu două etaje având 18 ferestre; este decorată cu efigiile Sfântului Ioan, patronul casteluluiChenonceau, și Fecioarei (în maniera lui Lucca della Robia ) precum și cu
medalioane ale unor oameni celebri.La extremități are două șemineuri, din care cel sudic este pur decorativ, în el fiind ușa de ieșire pe malul stâng al râului.În primul Război Mondial galeria a fost folosită ca infirmerie.
• În Camera lui Francisc I pot fi admirate „Cele Trei Grații”, tablou de Van Loo, un autoportret de Van Dick, „Arhimede” de Zurbaran, și „Diane de Poitiers ca Zeiță a Vânătorii”, de Primace.
• Salonul Ludovic al XIV-lea, vecin, are căminul renascentist marcat cu emblemele lui Francisc Iși Claude de France;este ornat cu lucrări de Rubens, Nattier, Van Loo și cu un portret al lui Ludovic al XIV-lea, de Netscher.
• Urcând pe scara cu rampă dreaptă, gândită de Catherine Briçonnet (înlocuind cu succes scările „în șurub”, uzitate până atunci), după ce se admiră sculpturile „Legea Veche” și „Legea Nouă” se ajunge în Vestibulul Catherine Briçonnet de la etaj, ornat
cu tapiserii de Oudenaarde (oraș flamand celebru pentru tapiseriile de aici), cu scene de vânătoare și efigii în marmura de Carrara ale împăraților romani, aduse de Caterina de Medici de la Roma.
• Vestibulul corespunde în camera Gabriellei d’Estrées împodobit cu tapiserii din așa-zisa serie a „Lunilor lui Lucas” și o tapiserie ce o reprezintă pe Sfânta Cecilia (secolul XVII) patroana muzicienilor.
• Tot la etaj este și dormitorul Caterinei de Mediciîmpodobit cu tapiserii flamande.În stânga patului, „Învățătura Dragostei”, de Correggio, pictată pe lemn (spre deosebire de tabloul omonim de la Londra, executat pe pânză).
• În anexe pot fi vizitate bucătăriile (mobilier, ustensile și vase de aramă) aflate în pilonii enormi ai fundației din albia râului; de fapt, sunt cămara, sala de mese, măcelăria, magazia.Între cei doi piloni, o terasă aflată pe malul apei servea la descărcarea
navelor de aprovizionare; potrivit legendei, se numește însă „Scăldătoarea Dianei”.
Grădinile castelului Chenonceau sunt o mărturie remarcabilă a talentului și rafinamentului celor două doamne care l-au decorat: 
Diane de Poitiers și Caterine de Medici. Chiar de la realizarea lor, grădinile au reprezentat o parte esențială a castelului. Când
Diane de Poitiers a primit în proprietate domeniul Chenonceau, în 1547, în jurul castelului nu exista decât o simplă grădină de
legume. Cum locul nu era deloc potrivit pentru necesitățile curții, timp de 5 ani au fost făcute modificări, rezultatul fiind grădina
care a primit numele creatoarei ei.În grădini sunt plantate mii de tufe ornamentale și sute de trandafiri cățărători sau obișnuiți.Pe
domeniu sunt cultivate în jur de 40.000 de flori, plantate de două ori pe an, primăvara și vara. Mai mult, cele peste 70 de hectare
de pădure creează fără dubiu decorul perfect pentru plimbări relaxante.
De-a lungul tufelor de trandafiri cățărători și a aleii maiestoase flancată de 16 portocali, vizitatorul descoperă bastimentul, turnul
care în vremuri demult trecute adăpostea grajdurile regale; tot aici erau crescuți viermi de mătase aduși în Franța de 
Caterina de Medici. După aceasta, vizitatorul intră în curtea unei ferme din secolul al XVI-lea.În cele din urmă pașii îl duc
în Grădina Florilor, unde sunt produse numeroase flori cu care se înfrumusețează glastrele din castel, turn și seră.Curtea fermei,
construită în secolul al XVI-lea introduce vizitatorul în atmosfera filmelor istorice înainte de a pătrunde în Grădina Florilor.În
fermă se gasește Atelierul Florilor, de unde vizitatorii pot cumpăra o mare varietate de flori sau alegem dintr-o gamă largă de
aranjamente florale realizate de floriștii castelului.Magazinul este deschis de pe 1 martie până în prima săptămână a lunii 
noiembrie.
De curând a fost reconstruit un labirint de grădină, după planurile Caterinei de Medici, în care rolul principal îl joacă arbuștii de 
Taxus baccatta. Locurile libere din labirint sunt umplute cu vaze decorative de metal.În centru se află un chioșc de grădină înălțat,
construit de Arnaud de Saint Jouan, arhitectul șef al clădirilor istorice, care oferă o priveliște completă asupra întregii zone ale
labirintului.Labirintul oferă și ocazia de a descoperi cariatidele adăugate de Caterina de Medici pe fațada castelului; la 300 de ani
după ce au fost plasate pe castel, cariatidele au fost date jos și plasate în grădină, dar acum ele se află la locul lor inițial, grație
arhitecților.
Aflată în partea de sus a castelului (din punctul de vedere al curgerii râului), grădina e protejată de eventualele inundații pentru că
a fost construită pe o terasă ridicată.Considerată a fi un autentic "teatru" verde de peste 12.000 m², grădina lui Diane de Poitiers a
fost construită conform unui plan foarte simplu: două alei diagonale se întalnesc pentru a forma patru triunghiuri; fiecare triunghi
este împărțit în două, de alte alei. Farmecul grădinii vine atât din design-ul său cât și din plantele alese: pomi fructiferi, tufe