Louis Pasteur

Născut27 decembrie 1822[15][16][17][18] 
Dole, Franche-Comté, Franța Decedat28 septembrie 1895 (72
de ani)[15][17][18][19] 
château de Villeneuve-l'Étang(d), Seine-et-Oise, Franța
 ÎnmormântatInstitutul Pasteur[*][20][21] Cauza decesuluicauze
naturale[1] (stop cardio-respirator[1]) PărințiJean-Joseph Pasteur
[*][1] Căsătorit cuMarie Pasteur[*] (din 29 mai 1849)[1]Copii
Marie-Louise Pasteur[*][1] Cetățenie Franța
 ReligieAteismOcupațiemicrobiolog[*]
chimist
profesor universitar[*]
biochimist
agronom
naturalist
biolog 
ActivitateRezidențăFranța  Domeniuchimie[1]
microbiologie[1]  InstituțieUniversitatea din Strasbourg[1]
Universitatea Lille[*][2][1]
École Normale Supérieure[1]
École centrale de Lille[1]
Universitatea din Lille
Institutul Pasteur[*]
Universitatea Lille I  Alma MaterÉcole Normale Supérieure[1]
lycée Saint-Louis[*][3]
Universitatea din Paris  OrganizațiiSocietatea
Regală din Londra[4]
Société philomathique de Paris[*][1]
Société des sciences, de l'agriculture et des arts de Lille[*][1]
Academia Franceză[1]
Accademia Nazionale dei Lincei[1]
American Philosophical Society[*][1]
Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*][5]
[1]

Academia de Științe din Sankt Petersburg[*][1]

Academia Regală Suedeză de Științe[1]
Academia Maghiară de Științe[1]
Hellenic Philological Society of Constantinople[*][1]
Conducător de doctoratAntoine Jérôme Balard[1]  Doctoranzi
Victor Babeș
Émile Roux[*]
Albert Calmette
Nikolai Fiodorovici Gamaleia[*]
Étienne Wasserzug[*]  Cunoscut pentruVaccin antirabic
Institutul Pasteur[*]  PremiiLegiunea
de Onoare în grad de Mare Cruce[*] (14 august 1868)[8][1]
Medalia Leeuwenhoek (1895)[1]
Medalia Copley (1874)[9][1][10]
Medalia Rumford (1856)[1]
Medalia Rumford (1892)[1]
chevalier de l'ordre du Mérite agricole[*] (29 decembrie 1883)
[11]

Ordinul „Sfânta Ana”, clasa I[*][1]

National Inventors Hall of Fame[*](1978)[1][12]
Ordinul Imperial al Trandafirului[1]
Jecker Prize[*] (1861)[1]
Medalia Albert[*] (1882)[1]
concours général[*][1]
Order of the Medjidie[*] (1886)[13]
orden Sveatoi Annî 1-i stepeni s almazami[*]
membru străin al Royal Society[*](29 aprilie 1869)[4]
Premio Bressa[*] (1883)[14]  Semnătură
Louis Pasteur (n. 27 decembrie1822,[15][16][17][18] Dole, Franche-Comté
, Franța – d. 28 septembrie 1895,[15][17][18][19]château de
Villeneuve-l'Étang(d), Seine-et-Oise, Franța) a fost un om de știință
francez, pionier în domeniul microbiologiei.
Pasteur s-a născut în 1822 la Dole, un sat mic din regiunea Jura din 
Franța. În 1825, familia s-a mutat la Marnoz, și apoi, în 1830, la
Arbois. În timp ce studia la colegiul din Arbois, și-a descoperit un
talent pentru pictură. S-a mutat la Paris, dar s-a reîntors la Arbois,
dezamăgit de experiența sa artistică în capitala franceză, și și-a luat
bacalaureatul în litere (în 1840) și apoi, după un eșec, în 1842, și pe
cel în științe matematice. Apoi, în 1843, a fost admis la École
Normale Supérieure la Paris, pe care a absolvit-o în 1847, susținând
două teze, una de chimie și alta de fizică;

Întreprinde cercetări de cristalografie și descoperă fenomenul de 

izomerie. Este numit profesor la noua Facultate de Științe din Lille,
unde face o descoperire capitală, și anume demonstrează că levurile
din drojdia de bere sunt ființe vii care provoacă procesul de 
fermentație. Prin lucrările (1858-1864) sale infirmă pentru totdeauna
teoria generației spontane. Începând din 1865, studiază o maladie
care decima viermii de mătase și reușește să identifice fluturii bolnavi
și să le distrugă ouăle, înainte ca întreaga crescătorie să fie infestată.
În acest timp, în Germania, Robert Kochdemonstrase experimental că un anumit tip de microbi provoacă o anumită maladie
specifică. Pasteur este cucerit de acest nou domeniu al biologiei și reușește să izoleze germenul numit apoi stafilococ. În următorii
ani se declanșează o adevărată cursă între Germania și Franța în această ramură a științei care se va numi microbiologie. Împreună
cu colaboratorii săi, Pasteur pune la punct un vaccin împotriva holerei, pe care îl aplică cu succes în 1881.
Cercetările sale asupra turbării încep în 1880. Pasteur constată că măduva spinării de animal infectat uscată ar putea împiedica
apariția acestei grave îmbolnăviri. După multiple încercări de a obține un preparat cu calități de vaccin și după multe ezitări,
Pasteur face prima încercare la un copil mușcat de un câine turbat. La 6 iunie 1885, începe prima serie de injecții și, trei luni mai
târziu, copilul este salvat.

Louis Pasteur este considerat pe bună dreptate unul din

binefăcătorii omenirii. După moartea sa, survenită la 
28 septembrie 1895, se odihnește într-o criptă din institutul care
îi poartă numele.
 Născut30 septembrie 1802[3][4][5][6] 
ANTOINE JÉRÔME BALARD
Montpellier, Franța Decedat30 martie 1876 (73 de
ani)[7][5][6][8] 
Paris, Franța Cetățenie Franța EtnieFrancezi
 Ocupațiechimist
profesor[*]
farmacist ActivitateOrganizațieCollège de France[1]
École pratique des hautes études  PremiiRoyal
Medal (1830)
Comandor al Legiunii de Onoare[*](24 ianuarie
1863)[2]
Antoine Jérôme Balard (n. 30 septembrie1802 , 
Montpellier, Prima Republică Franceză - d. 
30 martie 1876, Paris, A Treia Republică Franceză)
a fost un chimist francez, conferențiar la École
normale supérieure, profesor la  Faculté
des Sciences și Collège de France, membru al 
Academiei de Științe din Paris, cunoscut mai ales
pentru descoperirea elementului chimic brom.
Născut15 decembrie 1914[7][8][9][10]  Anatole Abragam a fost un fizician francez. Este cunoscut pentru
Dvinsk, Vitebsk Governorate(d), Imperiul Rus
 Decedat8 iunie 2011 (96 de ani)[11][12][9][10]  nucléaire (Principiile magnetismului nuclear), apărută în
Paris, Franța Cetățenie Franța Ocupațiefizician
inginer
fizician teoretician[*]
profesor[*]
profesor universitar[*] ActivitateDomeniufizică
  InstituțieCollège de France[1]
Universitatea din Leiden
Universitatea din Leiden[2]  Alma MaterJesus
College[*]
Facultatea de Științe din Paris[*]
École supérieure d'électricité  Organizații
Societatea Regală din Londra
Academia Franceză de Științe
Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale
Americii
[*]
Academia Americană de Arte și Științe[*]
Academia Pontificală de Științe[*]
Academia Rusă de Științe[3]
Academia Euro
lucrarea Les principes du magnétisme
1961, în care și-a publicat descoperirile în domeniul 
rezonanței magnetice nucleare.
În 1925 a emigrat în Franța împreună cu familia.
În 1982 i s-a decernat Medalia Lorentz. A fost membru al 
Academiei Franceze de Științe și membru străin al Royal Society. În 1983 a
devenit membru al American Academy of Arts and Sciences.
Conducător de doctoratMaurice Pryce[*]  PremiiComandor
al Legiunii de Onoare[*]
Ordinul Național de Merit în grad de Mare Cruce[*] (21 noiembrie 1995)
Commander of the French Order of Academic Palms[*]
Medalia Lomonosov[*] (1995)[5]
Lorentzmedaille[*] (1982)
Holweck Prize[*] (1958)[6]
medalia Matteucci[*] (1992)
Honorary doctor of the University of Oxford[*] (1976)
doctor honoris causa al Technionului din Haifa[*]
Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*]
membru străin al Royal Society[*]
grand officier de l'ordre national du Mérite[*] (17 iulie 1981)
honorary doctor of the University of Kent[*]  
HENRI MARIE DUCROTAY DE BLAINVILLE

• Născut12 septembrie 1777[1][2][3] 
Arques-la-Bataille, Haute-Normandie, Franța Decedat1 mai 1850 (72 de ani)[4][5][6][7] 
Paris, Franța ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise Cetățenie Franța Ocupațieanatomist[*]
zoolog[*]
botanist[*]
profesor universitar[*]
paleontolog[*]
herpetolog[*]
entomolog[*] ActivitateOrganizațieUniversitatea din Paris  Premiimembru străin al Royal Society
[*]Profesor pentruPaul-Émile Botta[*]  
Henri Marie Ducrotay de Blainville (n. 12 septembrie 1777, 
Arques-la-Bataille, departamentul Seine-Maritime – d. 1 mai  1850, Paris) a
fost un naturalist francez specializat în zoologie și anatomie. Abrevierea
numelui său în cărți științifice este Blainv..
Blainville a urmat școala militară din Beaumont-en-Auge (Calvados) la
călugării benedictini. În timpul Revoluției franceze (1789-1799) școala militară
a fost desființată, iar Blainville se reîntoarce acasă la părinți în Arques-la-
Bataille lângă Dieppe. Din 1794 începe să urmeze școala de desenatori în 
Rouen. Se mută la Paris în 1796 unde se dedică picturii în atelierul lui Vincent.
El participă la cursurile de la Collège de France, unde i se va trezi interesul
pentru științele naturale. El devine un auditor entuziast al cursurilor
profesorului Georges Cuvier, în 1806 promovează ca doctor în medicină.
Ulterior, Blainville studiază în laboratorul lui Cuvier, mai ales grupa reptilelor.
Candidează fiind sprijinit de Cuvier, pentru postul profesor de la catedra de
anatomie și zoologie de la facultatea din Paris. Prietenia dintre el și Cuvier se
destramă, cei doi devin chiar dușmani. În 1825 este ales ca urmaș al lui Comte
de La Cépède, devenind mebru al academiei franceze (Académie des sciences).
După moartea lui Jean-Baptiste Lamarck, ocupă postul de la catedra de la
muzeul "Muséum national d'histoire naturelle" iar în 1830 preia catedra de
predare a nevertebratelor (moluște, zoofite și viermi). La doi ani după moartea
lui Cuvier, preia catedra de anatomie comparată, unde va preda timp de 18 ani.
El se dovedește ca urmaș demn al predecesorilor săi, având merite deosebite
mai ales în domeniul paleontologiei. De Blainville moare în Paris urma unei
hemoragii cerebrale și este înmormântat în cimitirul Père-Lachaise.